luni, 12 martie 2012

Urlu-n gând!

Problema e dacă urlu cu sau fără cratimă... Inconsecvent - asta e! [Greu te dezbări de boli străvechi, bine sedimentate prin cele meandre ale sufletului... Nu mai e la modă, frate! Da'n sfârșit, dacă așa vrea dumnealui subconștientul...] Cu cratimă sună mai bine! Da! Cade-o silabă..., se păstrează ritmul versului, se evită hiatul și alte explicații standard de prin cărțile de știu eu bine ce profil și conținut... Doară am făcut vânzare bună cu asemenea... produse didactice!... Cum cui? Editurii..., evident!
A doua problemă e: de ce urlă, tovarăși? cu ce drept strică ordinea și armonia dimprejur? Să luăm acum, pe loc, niște oarece măsuri întru îndreptarea împricinatului! Păi unde ajungem dacă fiecare ajunge să urle, așa, în public atunci când îi vine lui pe chelie?! Să urlăm pe rând, tovarăși! Să urlăm organizat, computerizat, controlat, aprobat, avizat! Nu așaaa... Mai întâi, trebuie să vedem cine are dreptul să urle..., că nu se poate altfel: păi cum? E haos, tovarăși, dacă nu respectăm niște reguli bine stabilite! [Pasiunea pentru tovarăși e absolut firească: în zilele noastre am reușit să-l desemantizăm pe domn - sunt atâția domni la tot pasul... și mai toți mor de foame! Tovarășii, în schimb, eheee, s-au reorganizat și cuvântul retrimite la organizare, reguli, întrajutorare întru bunăstarea găștii - tovărășiei! de-aici resemantizarea cuvântului!] L-am auzit! Când urlă cu glas, atentează la bunul mers al treburilor dinlăuntru, uită că, dacă n-am fi noi, n-ar avea pâine, catedră, mă rog, uită că n-are el ce căuta-ntre cei aleși, culeși... Uită sau o face intenționat, tovarăși? Fiți vigilenți! Nu lăsați pe oricine să se apropie de... sistem!
A treia problemă: de ce urlă în gând? Nu vrea să înțelegem de ce urlă, de cine urlă, la ce urlă? E periculos dacă acceptăm ca fiecare să urle așa cum îl taie capul. Dacă vrea să acceadă la vârf, dacă se dă drept unul de-ai noștri? Să nu mai urle d-alde ăștia!! Auzi! - în gând! Trebuie ca una dintre puterile statului de drept (o frumoasă noțiune asupra căreia va trebui să revenim!) să preia inițiativa, căci prezidentul nostru, al tuturor [tovarășilor, n.n.] va da semnalul când să se aprobe, conform normelor euro și spre binele poporului nerecunoscător, de mămicuțe și bebeluși! La muncă, nu la exprimat opinii! Opinii are cine să-și exprime, cu autorizație, frumos, la semnalul cui trebuie, și-n aplauzele celor vizați/avizați, omologați! Ce? suntem cumva-ntr-o țară bananieră?! Nu, nu suntem!... Şi să mai ştie că, dacă nu-şi află vine, îi găsim noi oricând şi oricâte. Să nu se pună cu noi, tovarăşi! Suntem mari la capitolul aflare a vinovaţilor fără vină, dar buni de plată grea. Vreţi exemple? Nu se dau exepmle, c-ar însemna deconspirare!... Dar vom nota: dânsul urlă, fie şi în gând, adică dânsul se revoltă, fie şi în gând. Cine se crede şi cum de-şi permite?! Măsuri, tovarăşi, măsuri urgente! Nu vreau să mai aud urletul din gând!!
Al patrulea, mi s-a părut că trenează, că scârțâie, că parc-ar trebui să-i dau un bobârnac..., și-am zis: să vedem ce-o ieși? Nu era-n plan, dar poateee...  ca STATUS a prins! Că tot nu știam până mai ieri ce-i acela, unde și cum se postează...
Eeeei! S-auzim de bine!

6 comentarii:

  1. Îmi place modul de scriere al acestui post, vă răspundeţi la întrebări pe care probabil le-aţi adunat din întrebările primite pe mes în legătura cu STATUSUL. Ţin minte că şi eu v-am întrebat şi am primit un răspuns foarte... abstract. Dar, dacă nu ţinem cont de motive, cred că şi eu, şi alţii, înţelegem ceva, fiecare ce poate, pentru că probabil toţi urlăm, la un moment dat, în gand.
    În caz că mai e nevoie să mă semnez, Narcisa. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bine faci, Narcisa! Uneori, cu visuri de Pesoa, eu semnez sau nu semnez în două trei moduri diferite! Mă multiplic şi mă joc cu bucăţelele de mine... Nu răspund la întrebări, le pun! E-o stare ce-şi află o formă de exprimare şi iese uite-aşa... cum iese. Trăim înconjuraţi de fantasme, dar şi de prezenţe pe care le deranjăm cu faptul că existăm! Nu e nevoie să le facem rău! Ele oricum ne văd/simt/socotesc ostile!
      Aşa că urlu-n gând! şi gata! Urletul mi-e mai important decât reacţia la el! Ce răspunsuri? O întrebare căreia i s-a răspuns deja şi-a pierdut aura şi, odată cu ea, şi interesul pentru mine, pentru tine, pentru...

      Ștergere
  2. Pot sa urlu si eu? Sistemul... bata-l vina! O sa incerc sa urlu mai rar, desi sunt rare clipele cand nu as vrea sa urlu :)

    Tot eu, Claudia...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Podoaba tatii, şi-aici m-ai găsit!? Păi cu tine alături, după o porţie zdravănă de râs pe o altă postare, urlu şi mai înverşunat, ştiind că urletul nostru ar avea mai mult efect, dacă nu asupra... sistemului, vorba ta, măcar asupra noastră!... Ce-ai zice să devenim, aşa, metaforic, nişte oameni-lupi? Nu ca-n filmele proaste, vampiroase, ci ca la Mel Gibson! Naturali, fără frici ascunse, psihanalitic, sub preşul... conştiinţei! Mai rău o întinăm! Deci, copila mea, hai să urlăm în gând, împreună, şi, de ce nu?, ţinându-ne de mână!

      Ștergere
  3. 1. Ioana Mar 14, 2012 03:05 PM
    dragă dirigule, horeşti cu adâncătură: de dragoste, de razboi, de moarte, de singurătatea fără de însinguraţi..., de fiinţa întru fiinţă. E un basm fără de nefiinţă... blogul acesta e o resursă, un hotar cu dar... Horirea în grumaz se face şi aşa, tainic, ca şi cum ai urla în gând, ca şi cum ai vedea munţii plângând, ca şi cum ai ceti în deşerturi un gând. Omul horeşte în pas cu glasul şi tăcerea lui. Fidelitatea ţine de stare şi de sarea din bucate... poate că aici se ascunde şi lecţia de iubire din împărăţire. Dacă m-aţi întreba cât îmi sunteţi de drag, aş răspunde aşa: ca sarea-n bucate, căci ucenicia nu se poate face decât pe un munte de sare, ca să te faci sarea pământului şi sarea lacrimilor tale... ... pe mai departe, urletul fără de pământ, cum grăiesc unii şi alţii despre urletul în gând, este, cu adevărat, cuvânt de învăţătură pentru toţi cei din complexul lui Theodosie: fătul mieu, urletul e mai important decât reacţia la el. Şi aşa e, aşa am învăţat de la dirigu, că lumea-şi schimbă semnele, în spatele unor ferestre, care astăzi se numesc, fără luminozitate: windows... cred că aşezarea în pagina fiinţei dumneavoastră e fără de cratimă, aşa cum e povestea fără de..., asta deşi iubiţi îndreptarele fiintei şi o puteţi aşeza pe ea, doamna cratimă, acolo unde i se cuvine... Eu iau urletul şi ca pe un îndemn, ca pe o strigare şi, despre strigături, numai de bine... Poate că ne vom aduna sub coperişul lui: să urlu Este. vă îmbrăţişez cu inima - ioana

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc, Onuţu! Eu ştiu cât doinesc şi cât mi-s fiară... desperată (îmi place cuvântul! - e mai aproape de miez forma asta ne...literară!). E-adevărat că gura păcătosului... eu am vrut să afirm că NU ştiu şi l-am pierdut pe...nu! Da! dă bine-aşa: eu ŞTIIIU, dar nu vă spun şi vouă care-s procentele!... He, he, he... Ce şmecherie! Ca râsu'-plânsu' lui Nichita resimţit ca stare de spirit de draga noastră Mirela... Cu gândul că-mi vei ierta pornirile didacticiste, am rescris (a se citi: recaligrafiat) textul tău, păstrând totul cum a fost, mai puţin semnătura şi ora, copiate ca atare pe răspuns...! Scuze, dar merita ceea ce-ai scris efortul ăsta neînsemnat! Şi-mi place să cred că eu, şi mai puternic, te îmbrăţişez cu inima!

      Ștergere