Aş scrie, dar nu pot... Aş povesti cum a venit în casa noastră, dar nu pot... Aş spune muuulte, multe, dar nu pot... Aş aşeza poze în oarece ordine afectiv-logică, dar nu pot... Paco va trăi cât noi patru, cinci, şase... Da, şase!Paco era, fără îndoială, membru drag, adorat al familiei noastre... şi încă unul mereu de nădejde şi gata să fie alături la necaz şi bucurii. Îşi oferea necondiţionat afecţiunea şi plângea lângă cel în suferinţă... Numai nu vorbea, Paco. Acum va căuta prin ceruri covrig... plăcintă..., va plânge acolo alături de bucate bune, dar care nu i-au fost dăruite, acum se va bucura de venirea acasă a... a... a...
Aţi uitat să spuneţi că vă căuta pomelo! Îmi pare rău pentru pierdere! :(
RăspundețiȘtergere