18 mai 2012... Poftiți la balul de absolvire a liceului!!

De trei zile-ncoace, comunitatea F este în fierbere... Numai necăjiții soartei mai aleargă ici-colo după vreo notă clarificatoare de situație (nu!, nu de corigențe - așa ceva n-avem!), restul populației repetă de zor Gaudeamus igitur, că doar vine ziua banchetului de terminare a liceului. Ufff! de-ar trece și noaptea-asta!...
8:03.
Și a venit! Tot de trei zile-ncoace suntem asigurați că vineri, adică astăzi, va fi prima zi însorită, după atâtea ploioase...  Previziuni meteo, indiferent de posturi și specialiști!! Afară plouă... Cică, totuși, vom avea și soare. E abia opt dimineață, bănuiesc că dragele și dragii au cam început să intre în febra specifică marelui eveniment, mai sunt lucruri de pus la punct... Mai departe..., mai târziu!

10:48.  
A stat ploaia. S-a luminat, deşi cerul este încă plin de nori compacţi, ba... parcă zăresc, pe undeva spre Schei, două-trei petice de azur celest. Poate vrea Domnul o zi frumoasă, o merită copiii! Astăzi e ziua lor şi n-aş vrea s-o întineze vreo indiferent ce fel de pată... Dă, Doamne, soare pe cer şi-n suflet! Avem cu toţii nevoie de el! Tânjim după el de aproape o lună...
13:38.
Am ajuns, cu peripeţii la locul faptei, în buricul târgului. Cerul s-a luminat binişor, cred că va fi o zi frumoasă, totuşi. Adică nu ne va ploua. Vlad mă debarcă şi pleacă (are şi el treburile lui

 care nu suportă amânare...), lăsându-mă în preajma a vreo cinci, şase drăguţe zgribulite, dar fericite că le-a sosit... sprijinul moral. Fetele tatii, mai toate au venit fără ciorapii din dotare (de!, baba suferă la frumuseţe...), sunt sclipitoare, îmbrăcate cu gust, aranjate care mai de care mai surprinzător. Măi să fie!, așa deodată au crescut (și nu în ochii mei) în înălțime: (mai) toată lumea poartă pantofi cu tocurii dătătoare de amețeli!! Ezit în a da nume, de teamă că aş putea uita pe cineva şi... cineva s-ar putea supăra pe mine datorită omiterii ne-voite şi nedorite. Fumăm mai mult sau mai puţin discret, dar zdravăn - e forma de manifestare a nelămuritei emoţii. Glumim fără haz şi râsete. Zâmbete. Mai sunt doar vreo câteva fete de la N (cred) şi o întreagă gaşcă de la fostul XII N, cu care mă întreţin. Emoţie totală! Pe lângă faptul că am ajuns devreme, un anume freamăt, o nelinişte discret manifestată ni se transmit tuturor, ca un flux electric, invizibil şi eficient. Îmi fac de lucru, mă mai minunez de cîte o nou sosită, mai trimit în holul restaurantului două-trei fete care, altfel, riscă o răceală zdravănă, mai întreb cine şi când vine cu florile, mai merg să... inspectez sala. Nici timp nu prea e să mergem în barul de la parter, să ne mai încălzim: trebuie să-i aşteptăm pe ceilalţi şi să ne organizăm cât de cât. Nu vrem să ratăm momentul iniţial, căruia am hotărât că noi trebuie să-i imprimăm tonul! Păi nu!??
14:23.
După emoţii amestecate, se intră, în sfârşit, în salon. Noi dăm tonul imnului consacrat ne postăm chiar în holul de primire, până la primele trepte. Fetele (şi băieţii - trei la număr, de al patrulea voi afla mai târziu că are... scutire!!!) se ordonează incredibil de repede şi de eficient iar cântarea le iese excelent. Ceilalţi, uşor luaţi prin surprindere, se adaptează ritmului imprimat de F. Şampanie, conducerea invitaţilor la mese, nu înainte de închinarea protocolară de bun venit. Tot noi suntem primii. Ceilalţi cred că se... sfiesc, aşa că ne lasă nouă mesele cele din preajma celor destinate profesorilor. Ăsta să fie tot necazul!, fetele mele nu au probleme de adaptare şi, prietenoase, fac un delicios serviciu de gazde primitoare chiar şi pentru profesorii care nu predau la clasă. Nu fac distincţie, nici ele cu..., nici eu cu ele! Toate sunt fermecătoare şi lipsite de trac. Mai puţin...

15:32.

Mai facem câte-o poză de grup... Evident, în stilul deja consacrat, facem poze de grup şi ne ies imediat, dintr-a doua, a treia, a... încercare! Vesele, nevoie mare! Dar chiar şi aşa totul se desfăşoară în atmosfera normală a unui bal de absolvire a liceului. Uuups! Ici colo, observ că-ncepe să se strivească, discret, câte-o lacrimă ivită în colţul ochiului! Cum facem cu fumatul?!..., deocamdată le arăt cum e cu balconul generos al locaţiei (nu-i prea frig, peisajul are de toate, de la munte la Hidro'n demolare... şi puţină discreţie, măcar la început, nu strică!). Nu-i cu supărare.

Cel mai amuzant moment a fost când ne-a adus 

mâncarea, şi am început la masa noastră (fomistele clasei) să facem schimb de mâncare între noi. Normal, gusturile nu se discută – fiecare şi-a revendicat ce îi plăcea mai mult. Una se intindea dupa salam, alta fura toate roşiile de pe farfurii, alta se uita la peştele din farfuria mea ca un copil gras la îngheţată, aşa că m-am sacrificat şi l-am donat şi pe ăla. Era o harababură totală şi, în dezastrul ăla, eu m-am trezit cu farfuria goală. Măcar sucul era încă în faţa mea, aşa că am luat o înghiţitură, în timp ce mă uitam la restu' cum mâncau de parcă se grăbeau să nu piardă trenul! În acel moment, m-a observat şi pe mine una dintre ele: “Ce faci, tu nu mănânci?”. “Păi..., dacă am rămas pe dinafară...”,  zic eu. Atât mi-a fost. În secunda următoare, sportul “de-a întinsu’ peste masă” a reînceput şi m-am trezit în câteva secunde cu farfuria  plină. Normal că n-am fost în stare să mănânc tot…, dar am observat ce prietenie strânsă ne leagă, astfel încât suntem în stare să renunţăm chiar şi la MÂNCARE pentru a fi cu toate fericite (iar nouă cu greu ne iei mâncarea de la gură!). Amuzant și emoționant totdeodată, nu-i aşa? De altfel, de aici încolo, pentru că toată lumea s-a mai relaxat, aştept intervenţiile adevăraţilor protagonişti (de fapt, protagoniste!!). 

18 Mai 2012

  Interesantă zi… :D

       În sfârșit venise mult așteptata zi! Cred că toți ne-am trezit foarte devreme să facem ultimele retușuri (mai ales noi, fetele). Ceea ce m-a întristat foarte tare a fost faptul că vremea nu prea a fost darnică cu noi…și soarele nu prea ne-a zâmbit. Însă nimic n-avea să ne strice ziua pe care, cu toții, am așteptat-o de la începutul clasei a XII-a.

      Ca de obicei, eu și câteva colege, am fost în întârziere :D și bineînțeles, am făcut-o încă odată: am întârziat! J Când am ajuns în fața localului unde aveam să ne petrecem o zi de neuitat, o mulțime de elevi erau afară, aranjați la patru ace și plini de emoție. A apărut apoi și domnul diriginte (care ne-a făcut o mulțime de complimente) și alți profesori, și am intrat în salon. Totul era aranjat cu gust și noi, împreună cu ceilalți elevi de-a XII-a (câțiva) am început să cântăm cunoscutul Gaudeamus Igitur. La intrarea în salon am fost așteptați cu câte un pahar de șampanie și fiecare dintre noi am închinat, între noi, și cu profesorii, iar apoi am luat loc la mese.

Am făcut și câte-o poză (cum suntem obișnuiți) și tot noi, am dat startul la distracție și la dans... daaaar, dupa ceva timp, ce credeți?A venit mâncarea! J) Imediat s-a golit ringul de dans…Putem spune că F vine și de la foame :D Nu?

Cred că a fost cea mai interesantă parte ;)) Toți ne dădeam cu părerea despre ce ne place și ce nu, și făceam diferite schimburi… iar de unii, care mai lăsam câte ceva prin farfurie, au avut grijă cei cărora le era  mai foame și nu erau așa pretențioși.

      După ce am mâncat, am încins ringul de dans, ne-am distrat, am râs…, am plâns (se putea să nu?) și ne-am îmbrățișat mai toată seara, ceea ce ne-a făcut să constatăm că suntem totuși uniți și ne iubim, în ciuda disputelor pe care le-am mai avut de-a lungul celor patru ani petrecuți împreună.

Cele care au plâns au avut și alinare în brațele domnului diriginte care le-a încurajat și ne-a spus că nu se termină totul aici, și că mereu vom fi XII F, fetele și băieții tatii :x

A fost o zi minunată și un banchet reușit la care cred că toată lumea s-a simțit bine, și elevii și profesorii.

     Ne pare tuturor rău că trebuie să ne despărțim de colegi, de profesori …și ne va fi dor de clipele când eram la liceu și de profii care ne puneau absențe mereu ;)). Dar amintirile sunt frumoase și fac parte din viața noastră, a mea și a ta…

P.S. Vă iubesc pe toți și îmi va fi dor de TOȚI!

                                                                                                             Cu  drag (și lacrimi în ochi),

                                                                                                                                        Beea!

21 mai 2012, 07:42 

Iuhuuu, review banchet !
Am mâncat bine, am dansat până la epuizare, am plâns până la ultima particulă de rimel şi am făcut şi febră musculară pe deasupra!! Ce să mai, un adevărat festin şi un moment emoţionant (având în vedere că primă lacrimă am vărsat-o la Gaudeamus).
Cu XII F am împărţit de la zâmbete, petreceri, bani, mâncare până la lacrimi, certuri, absenţe şi chiuluri. (Plus că eu am dat şi cu mopul 3 zile =)) ). Dincolo de remarcile-mi răutăcioase specifice (că asta sunt, deeeah) îmi sunt dragi colegii şi abia aştept să îmi fie dor de voi (şi parcă mi-e deja ).
Banchet frumos, fete frumoase, muzică şi voie bună!!
Aştept întâlnirea de 10 ani, dragii mei, nu m-am hlizit destul 4 ani cu Norina !!!!
Cu drag, 1/2 din răutăcioasele clasei, Mile !!!