Studenţească...

Cândva, prin 197..., într-o cameră de T.11 din Tudor (Vladimirescu), într-o zi în care doream să-mi încerc noua (de fapt, străvechea...) noastră maşină de scris, i-am cerut Lucianei să-mi dea aleatoriu nişte rime... Nu mergea-nvăţatul şi oraşul, atracțiile lui (Casa Cărţii, anticariatul) erau prea departe pentru mine, cel născut-crescut în oraşul Chiralinei și educat în cel al lui Mihai Ursachi și 27 vine greu... și o torpoare trupească... În plus, un irepresibil... fior liric îmi tot dădea ghies prin aburul odăii... Republicanca mi-a oferit, cu generozitate şi zâmbet dulce, cuvintele solicitate atât de insistent şi a plecat la etajul următor, la Olea (Emil şi Olea aveau camera exact deasupra celei ocupate de noi - de unde celebrele dialoguri Morse realizate cu coada măturii!), să mai stea de vorbă. Iar eu am rămas cu cele două amice fidele, Olimpia şi Krepkaia, pentru ca, inspirat de a doua, să scriu la cea dintâi minunatul text ce urmează:

              Destin

Visa într-una fetiţa, violete

şi cai albaştri, roşii şevalete -

voia în dar o albă crizantemă

şi-şi contempla alb-roza ei eczemă;

dar toţi îi aduceau garoafe

(ea le credea cadouri pentru oafe!)

şi fanţi obtuzi de mahala

oftau cu toţii, seara, la şosea - 

erau lipsiţi de judecată

ca verdea, proaspăta salată,

aveau în inventar şi-un peşte

care de fete se lipeşte,

cum se lipeşte blânda oaie

de buchisit-simandicoasa foaie.

Dar cin' văzut-a oare un lăbuş

împrietenit cu-un cărăbuş?

În mediul încântat de clorofilă

pluteşte negreşit fatidica pastilă - 

sfârşit rotund cu delicat accent

de, nedorit roşcat, un pansament

şi mâini zvârlite pe terasament.  

P.S. Cer iertare pentru tonul mai smucit, pentru viziunea nu tocmai încântătoare, era în preajma sesiunii din vară şi viziunea - ca atare - nici vodca n-o mai îndulcea, deşi-ncerca, deşi-ncerca..., draga de ea!