CATALOG - EXCELSIOR

Și-a venit și ziua aceea! De azi strig catalogul în legea mea... Voi trebuie să ghiciți a cui personalitate am surprins-o cu sufletul și cuvintele mele!... Repet: ordinea este aleatorie şi... nu prea, în sensul că, uneori, asemănările dintre voi, priorităţile mele sufleteşti şi... cine mai ştie ce au dictat ordinea "portretelor". BAFTĂ LA BAC!
P.S. Întrucât sunt transferaţi abia-ntr-a douăşpea, îi consider pe Rareş şi Florin de-ai voştri (noştri), aşa că nu vor apărea în final, ci pe parcurs! 
P.P.S. Pentru că voi mi-ați fost elevi, pentru că am scris cu dragoste părintească despre fiecare dintre voi, pentru că nu știu câtă viața va mai avea ExcelsiorNews, am simțit că întreaga postare trebuie să fie și aici. 

Cătălin Lungu

1. De la început m-a atras charisma lui: îmi părea un băiat serios, atras de carte, care vrea să spargă nori într-ale informaticii. Blond, păr frumos, ușor ondulat, cu ochi albaștri (cred!), cu ochelari, mereu zâmbitor, politicos, părea unul dintre acei tocilari simpatici care-și încântă profesorii și este, totodată, iubit de colegi: grai potolit, gesturi măsurate, privire (aparent) interesată şi pătrunzătoare... Cred că m-a și păcălit un pic cu performanțele sale-ntr-a noua..., la Română, bineînțeles...
    N-a fost să fie așa... Au rămas charisma, bonomia, spiritul de gașcă, zâmbetul... An de an m-a speriat cu dezinteresul său într-ale învățării, cu somnolența din ce în ce mai acută, cu lipsa de perspectivă în ceea ce privește propriul viitor..., cu o placiditate vecină cu cea mai crasă indolență... Din când în când se trezeşte la viaţă şi aruncă-n clasa cumva tensionată câte-o glumă demnă de luat în seamă, adică reuşită şi de bun simţ. Şi totuşi e unul dintre bunii informaticieni ai clasei!...
    Poate mă-nșel. Băiatul e la fel de săritor, de zâmbitor, de politicos...
    Și-l mai văd și purtându-se zilnic tandru cu o fată (din discreție, nu dau amănunte)!...

2. Atunci, într-a noua, el semăna cu Iulică al meu..., tot blond, tot discret la orele de română, dar cu o

Andrei Găină

notă de seriozitate pe care celălalt n-o avea. Tăcut până la a-și exaspera interlocutorul (în ore - în pauze e un copil normal!...). La prima teză (oare?...), sau, poate la primul extemporal..., a fost singurul din clasă care mi-a cerut să-i explic de ce i-am acordat (numai) atât, deși-i anunțasem că mă deranjează acest lucru. M-a deranjat..., dar l-am considerat un elev serios, interesat de evoluția lui școlară. I-a trecut, iar eu am revenit asupra opiniei!
    Acum lucrurile s-au schimbat: este cel puțin cu un cap mai înalt decât Iulian, bine legat și... îngrijorător de... absolut dezinteresat la orele mele. E gata să mă ajute ori de câte ori am vreo problemă într-ale calculatorului. Când râde, și o face destul de des, ochii i se micșorează... chinezește.
    Urmărind clipiciurile de pe mess, am observat că preocupările sale într-ale calculatorului sunt asidue până la a deveni pasiune încununată și cu... beneficii materiale, dacă pot zice așa... Are un aer preocupat, deși mai degrabă-i place să navigheze pe Internet decât să ia notițe sau să participe activ la dezbateri.
    Totuși, prietenia sinceră manifestată necondiționat mă onorează și, mai ales, îi admir afectuozitatea firească, discretă și profundă (zic eu...) față de fata pe care o iubește.

3. Ca să n-avem vorbe! Toate fetele clasei sunt frumoase și charismatice!... Și schimbătoare ca ziua de primăvară...

Anastasia Beldiga

Uite, ea, de exemplu, este mereu preocupată de prestația la ora de română. Îmi prinde cuvintele din zbor, pare cea mai preocupată în a surprinde esența mesajului, nu-și face niciodată de lucru cu mate, fizică, engleză... în toiul orelor mele!
Cu pletele de culoarea grâului în vânt, sau, uneori, învălătucite în diverse chipuri..., cu ochii ațintiți în privirea mea, zâmbește candid atunci când trebuie să răspundă și o face prompt și șăgalnic totodată. Zâmbește tot timpul și iradiază liniște și siguranță spre toți: „Lasă că va fi bine!” Citește și recită frumos - inconfundabil - și trăiește mesajul pe care-l transmite către ceilalți. Membră de nădejde a „Cercului de lectură”... Este o colegă de excepție, zic eu..., toată lumea o adoră (evident, și eu!...).
Este tranșantă în declarații și de o sinceritate care (mie mi-) o face adorabilă, încântătoare. Pe ea nu te poți supăra niciodată...
Dar, trebuie să recunosc, aparențele înșeală. Nu o văd foarte ambițioasă, deși ar avea de unde să moștenească dorința de a se depăși. Se mulțumește cu performanțele din zona călduță, care-i asigură confortul... A încercat și cu olimpiada (în... „tinerețe”...), dar s-a lăsat -  prea mare efort. E mereu veselă, optimistă, gata să sară în ajutorul celorlalți. Când nu e în clasă, absența ei se simte de o parte și de alta a catedrei... E, în orice situație, purtătorul (aprig, pasionat și sigur!) de cuvânt al clasei.

4. Domnule!... n-am priceput niciodată cum poate fi unul dintre voi atât de discret, de anonim, de nevăzut

Cătălin Neculoiu

în momentul în care-și face proful apariția-n clasă! Altminteri, elev bun, fără strălucire, mulțumindu-se cu plasarea în zona cenușie 7 - 8 (las' că-i bună și asta!). Te privește candid, drept în ochi preț de câteva secunde, zâmbește și... gata! Totuși atunci ai ocazia să-i admiri chipul senin, fără ascunzișuri, trăsăturile frumoase și bine armonizate. Modest, tăcut până la a mă exaspera (!!!) și (mi se pare??) fără ambiții, afișează un  zâmbet înțelegător ori de câte ori cineva de lângă el... are tendințe revoluționare.  Nu vrea (?...) să se remarce nici încolo..., nici încoace... Culmea: nu contează banca-n care soarta sau diriginta l-a plasat... o fi a patra..., o fi prima..., el e același!...
Norocul meu că-l mai văd prin pauze (din... biroul meu, bineînțeles!), pe stradă, nu spre școală..., ci dinspre școală și-atunci îl văd și pe dinamic..., râzând cu poftă..., îmbrăcat sport..., cu o geantă de voiaj aruncată ștregărește pe umăr. Și-atunci îl plac mult mai mult, îl simt așa cum e-ntr-adevăr, nu ca-n clasă, unde face totul ca să se păstreze-n anonimat.
Poate-acum, după ce va citi ce scriu eu aici, îmi va arăta și-n clasă fața lui cea adevărată, că, repet, e încântătoare din toate punctele de vedere!...

5. În urmă cu aproape patru ani am fost plăcut surprins de asemănarea dintre el și incomodul, dar atât de dragul Ștefan, seminaristul interesat deopotrivă de teologie și filosofie, cel cu care aveam îndelungi și

Mircea Iordache

consistente discuții pe teme profund intelectuale, cel cu care schimbam informații privind ultimele apariții editoriale de interes pentru ambii. N-a fost să fie... Interesul există și... punct.
Inteligent, rebel, trecând de la plete spectaculoase la rasul țestei, gata să dea o replică spirituală unei observații din partea mea sau a vreunui coleg, el nu are, nici acum, puterea de a se concentra asupra uneia din preferințele sale intelectuale. Mai mult, adesea și ostentativ, doarme la ore (sau se preface), parcă în semn de protest față de bietul subiect al lecției. Sau față de mate, care-l terorizează... Pe mess însă, formula sa preferată este „mănânc”.
Are o privire pătrunzătoare care parcă-ncearcă să-ți pătrundă în adâncul gândurilor. Gesturi largi, ușor teatrale. Afișează  nonșalanță, dar ascunde o timiditate ușor de constatat după ce-l cunoști îndeajuns (vezi Dragobetele de anul trecut!...). Nu știu dacă este într-adevăr un cuceritor, dar așa vrea să pară: de pe când era-ntr-a zecea, obișnuia să „inspecteze” clasele de boboci, pentru a-și afla noua cucerire... Mai „coboară” și pe la copilele de gimnaziu... Totu-i o joacă însă!
Nu suportă sfaturi nici măcar de la cei apropiați, deși este politicos (până la exces...) și gata să dea o mână de ajutor, indiferent de ora la care i-o ceri. E, totuși, un prieten de nădejde.

6. Ceea ce mă atrage în mod deosebit la ea este zâmbetul larg și sincer, transmis și frumoșilor săi

Laura Eftene

ochi, jucăuși, transmițând și ei aceeași stare tonică, de bucurie nedisimulată, de veselie sinceră, din adâncul admirabilului ei suflet.
Mititică și de multe ori discretă, m-a păcălit pe la-nceputuri, când am crezut-o ușor superficială, ușor dezinteresată..., mai ales că a suportat cu stoicism „dăscăleala” mea. Eroare! Pas cu pas, cu insistența picăturii chinezești, mi-a dovedit că este un adevărat talent într-ale scrisului frumos, nuanțat, artistic. A avut chiar și oarece performanțe la olimpiadă (cred că-ntr-a unșpea...)! Și, după ce-o laud, râde fericită ca un copilaș care a făcut o poznă apreciată de oamenii... mari.
Când ceva nu-i reușește, când o „cert”, afișează un rictus poznaș, iar fețișoara ei vrând să transmită supărarea îmi provoacă instantaneu buna dispoziție și... o iert. Foarte prietenoasă și comunicativă, cred că este una dintre cele mai „de gașcă” fete din clasă - o dovedește naturalețea cu care s-a adaptat, acum, în noua bancă, după ce trei ani a stat într-alta (împreună cu... o colegă!). Când se predă, n-are nici o treabă cu colegul/colega: e numai ochi și urechi la lecție.
Din când în când, o șicanez, numind-o „răutate”, iar ea imediat se-ncruntă (tot poznaș!) și ea, cu un glăscior alintat și dulce, protestează atât de convingător, încât începem amândoi să râdem instantaneu - și asta a devenit un laitmotiv, o joacă a noastră pe care, cred, ne place s-o reluăm uneori. Nu-i vorbă, și tonul vocii mele e unul anume destinat ei... E o alintată dulce, dulce...
P.S. Să nu crezi în minuni!...., tocmai astăzi am fost conectat să scriu despre tine!... LA MULŢI ANI!

7. Şi dacă tot m-am pornit...

Florin Guran

Vă-le-leu!... Du-re-re!... Băiatul ăsta e de neoprit! Vorbeşte-ntruna: dialoghează cu mine, pe subiect sau în afara lui, vorbeşte cu tovarăşul de bancă (mult mai reţinut, acesta din urmă), discută cu muzele de pe lângă dulapul clasei, vorbeşte... singur - vorbeşteee!!!
Slăbuţ, sau, cum ar spune ştiriştii "de statură astenică", are un chip mereu senin, pregătit parcă să deschidă o conversaţie cu oricine e dispus..., şi, pentru asta, zâmbeşte întruna, incită, gesticulează larg, pare interesat mai degrabă de schimbul de replici decât de consistenţa acestora. E, fără îndoială, cea mai simpatică... "pacoste" a clasei. Dacă-i prea multă linişte şi... riscăm să adormim..., atunci intervine el, "salvator" şi... s-a dus liniştea. N-am înţeles niciodată de ce Toma şi Cătălin au ajuns în... prima bancă!...
Rareori depăşind limita bunului simţ, el este tonifiant în cadrul colectivului, întreţinând atmosfera caldă, plăcută, propice convieţuirii prieteneşti. Are ochii iscoditori şi gura zâmbăreaţă. E un bun prieten, aşa că nu-şi părăseşte amicii nici acum, după... Superficial şi imprevizibil, poate să facă orice la bac', de la şapte, opt la trei, el poate lua orice notă.
Nu se supără prea uşor, deşi firea lui impulsivă îl situează de multe ori în posturi incomode.
Păi şi mie tocmai de-asta îmi place, deşi, recunosc, nu e uşor într-o clasă în care se află ŞI el...

8. Forţat de "ghicitorii" inabili, dar şi pentru contrast, plasez imediat alături celălalt chip al cuplului

Ionuţ Moşoiu

imposibil de rupt chiar şi după...
E înalt, brunet, tăcut până aproape de a-l bănui de muţenie, dar hâtru şi prompt atunci când e vorba de dat replica. Încolo, placid până la exasperarea celuilalt!... Îşi face de lucru în băncuţa lui sau se ascunde (cum o fi reuşind?!) în spatele unei fete mignone...
Funcţionează pe principiul: "mă laşi în pace, nu te supăr..., nu?..., da!" E molcom în mişcări, făcând, pe cât posibil, economie de efort (ce-i prea mult strică, nu-i aşa?) şi mobilizându-se doar atunci când interesul o cere. E cu mult mai placid în... zilele noastre: îi lipseşte imboldul în a se manifesta mai... vioi.
Nu se prea omoară cu cartea, dar se adună de prin cele patru zări atunci când interesul o cere. Interesul lui, bineînţeles! Nici nu ştiu de unde atâta lene într-un trup atâta de robust. Necorupt de bunul prieten şi tovarăş, e absolut anonim într-o clasă în care lipsa de acţiune-i caracterizează pe mulţi alţii.
Până şi atunci când acţionează, o face cu grijă şi precauţiune, să nu cumva să se spargă ceva în interiorul prea preţiosului său corp. E molcom..., dar conform vorbei care spune că apele liniştite sunt adânci...

Alexandra Mărgineanu

9. Ei uite că există și o fată despre care scriu după adânci cugetări!... E, probabil, cea mai discretă prezență feminină din clasă, e drept, are și după cine se ascunde privirilor iscoditoare ale dascălului! Cu o față rotundă, atent și discret fardată, cu un zâmbet încântător, mereu scrupuloastă în ceea ce privește felul cum arată, nu-și prea bate capul cu aiureli de cele literare (ții minte, Ramo?...). Uneori, mă exasperează cu superficialitatea ei școlărească...

Din câte-mi dau seama, între colegi și nu în timpul orelor (deși... îi mai atrag eu atenția că... tandrețea e interzisă în timpul orelor!), este o fată de gașcă, agreată de toți în egală măsură, fete și băieți. Odată, am prins-o jucându-se cu o „sculă” și-am zis că dau cu smartfonul de pământ sau de... capul lui Andi..., iar Junior (sau Claudiu?...), prevenitor, m-a avertizat că „scula” s-ar putea să coste mai mult decât spitalizarea! Și ea zâmbea candid aprobator... și era un telefon roooz!
Ca și-ntr-un caz precedent (masculin!), și pe ea o văd desfășurându-se din plin mai curând în... pauze, decât în timpul orelor: e veselă, dinamică, pusă pe șotii..., roșcată!... Așa cum mi-aș dori-o și la lecție...
Mult succes la bac, scumpo! Să nu-mi dai emoții!!!

10. Înaltă, suplă, fragilă ca o trestie, mereu cu un zâmbet înflorit pe buze, chiar și atunci când este tristă.

Alexandra Mateiu

Mi se părea demult că ea este una dintre cele care vor face orele mele mai frumoase, mai pline de interesul... clasei. Răspundea alintat, dar la obiect, își însușea observațiile și promitea... îndreptare. Așa credeam și, uneori chiar așa a fost să fie... Dar nu prea mult și nu continuu. Încet, încet, totul a devenit rutină. Are un glas plăcut, nuanțat, pe care, din când în când, și-l pune în valoare (cred că a visat/visează la o carieră de actor!...) doar când?..., doar când!...
E veselă de obicei, dar n-aș garanta că-ntotdeauna veselia este deplină, că se bucură și cu sufletul, altfel spus. Din când în când, gurița-i mică se strânge într-un rictus dureros pe care, crede ea, ceilalți nu-l observă. Ochii mari, cumva uimiți, o trădează mai evident, dar tot fulgurant... Afectuoasă și sensibilă, îi fac mare plăcere laudele, o mobilizează, dar nu prea mult... E o prietenă de nădejde (zic eu!...) și cu fetele și cu băieții clasei. Pe mine nu pare să se fi supărat niciodată, deși am dat, de câteva ori, zdravăn cu ea de pământ. A acceptat și, cu aer de vedetă certată de... regizor, a promis urgent îndreptarea, pe care eu încă o aștept...
E modestă și delăsătoare, e pasionată și nepăsătoare (oare?...). Acceptă prea ușor înfrângerile cu o filosofie de genul „asta e!” Și, totuși, cât de dragă mi-este fata asta!...

11. Părea că va „mânca foc”, va fi vedeta-ntr-ale-nvățării, nimeni nu se va putea măsura cu ea în clasă. Mândră, cu o personalitate puternică, cu replică acidă, mereu oportun pregătită... la moment, se impunea într-o clasă de boboci, visând fiecare la altceva, mai ales la informatică.
Îmi place cum ține mereu capul drept, privirea înainte, gata să-nfrunte... furtuni (care furtuni?...) pe care nimeni din jur nu le provoacă.

Alexandra Sîrbu

Pedantă în toate cele, nu cred că era cea mai iubită colegă, deși spiritul ei pragmatic aducea beneficii colectivului, în relațiile cu profesorii..., în Consiliul elevilor de mai anțărț... Atitudinea ei degajă siguranță de sine și, de-aceea, este ușor (?!) sfidătoare la adresa muritorilor de rând...
Dar timpul a trecut, ea s-a integrat colectivului, a devenit dezinteresată (nerenunțând la pragmatism!) și asta nu știu dacă-i spre binele ei. S-a retras undeva-n turnul ei de fildeș și ceea ce nu atinge vreun interes de-al ei este plictisitor și... Cred că se iubește foarte mult pe sine..., motiv pentru care a instalat o grilă-ntre ea și ceilalți. Din perspectiva mea, a ajuns superficială și... superficială!!! Ambiția de altădată a „boboacei” e acum canalizată pe direcții necunoscute mie...
Cineva-mi spunea, fiind noi de serviciu pe școală, „Tu ai văzut că fata asta vine dintr-a noua numai în pantofi cu tocuri periculos de înalte?!” Nu observasem..., dar ce importanță are?!
Succes în viață, draga mea! 

Narcisa Groza

12. Chiar acum a intrat pe calculator, parcă trăgându-mă de mânecă: da' până când să mai aștept, dom'le?!... parcă zice... Cum și cât să povestesc despre ea?! Ar fi multe, tare multe de spus!... Mai întâi (asta, demuuult!) mi-au atras atenția ochii ei migdalați, expresivi, mereu aruncându-mi ochiade complice, de genul: „Te-am ghicit!”, sau... „Las' că știm noi...”, când aruncam aluzii acide spre întreaga clasă sau... cu ţintă precisă spre cineva care nu "se prindea". Tot cam pe-atunci îmi mărturisea cu franchețe, prima din clasă!, că nu-i place să citească, spre disperarea mea și aprobarea veselă a (mai) întregii clase. S-au mai schimbat, de-atunci, lucrurile pe ici colo..., prin punctele esențiale - asta după ce am ajuns să-l descoperim pe Eminescu. Apoi alţi poeţi, apoi, prozatori...
Dialogurile cu ea, purtate în diverse forme de comunicare..., sunt întotdeauna un amestec de prietenie sinceră și de durată, cu o pândă a fiecărui colocutor („oare ce-a vrut să spună?”), cu o tachinare fără urmă de răutate... Zic şi eu!... De altfel, de muuulte ori stăm la sfat, uitând că trece timpul primejdios de repede pentru ambii... Uite, chiar în seara asta am găsit pe-un avatar (ei, al cui?...) un mic fragment dintr-o formă de dialog... Oare ce-o fi vrând să-nsemne asta?...
E o... nonconformistă... ponderată, o revoltată care-nghite şi rabdă. Mare admiratoare de muzică bună, dar greu de convins cu noutăţi... vechi şi nedescoperite pe cont propriu, în stare să-și urmeze și susțină cu entuziasm, emoţie şi încredere prietenii care evoluează pe vreo scenă!... Exasperant de discretă la manifestările noastre la care însă ia parte din plin în perioada de... pregătire a acestora.
Și, oarecum în antiteză cu ochii... grăitori, zâmbetul ei este întotdeauna amar, trist, consolat (parcă). Gata pentru azi! Mai vorbim noi!... Să mă pregătesc...

13. Recunosc: pe el, oricât aş încerca să-l ascund cumva ochilor voştri scrutători, nu voi reuşi..., el e
unic! Mai întâi, deşi vine matinal, merge ca teleghidat spre aparatul automat cu diverse băuturi, apoi, îl vezi revenind spre clasă, purtând ca pe-o ofrandă paharul cu licoare cafenie... Deja i-a înflorit pe buze un zâmbet care nu-l va părăsi toată ziua. Ce ne spune nouă zâmbetul ăsta? Automulţumire - ceva de genul

George Petri

viaţa-i frumoasă, de ce s-o urâţim cu eforturi inutile?... Autoapărare - sunt aici!, nu vedeţi ce vioi (?!) sunt!?... (falsă) Indiferenţă la ceea ce se întâmplă în clasă... (s-o cred eu că-i falsă!, de cele mai multe ori e chiar abstragere!). Convingerea că statul la şcoală e o obligaţie pe care trebuie s-o faci cât mai suportabilă...
Cândva demult, am încercat o mişcare de forţă: un ppt realizat în grup... - aiurea, el a rămas la fel de placid, în ciuda vehemenţei mele manifestate la vederea... produsului muncii sale. Şi ce dacă el ia cinci (şase?) acolo unde toţi ceilalţi oscilează-ntre nouă şi zece?! Cafea să fie!...
De-a lungul a patru ani nu cred că am reuşit să comunicăm (adunând secundă de secundă) timp de o oră, iar din ora aia 35-40 de minute am vorbit eu. Omul nostru face economie de cuvinte, de pagini de caiet, de mină de creion sau de pastă.
Oricum, o bună bucată din anul acesta şcolar a fost surprinzător de prezent şi de activ, dovedindu-mi că, dacă vrea, ăăă... Apoi a considerat că mi-a (şi-a) dovedit destul că poate supravieţui la bac', aşa că a revenit la "bunele" obiceiuri de odinioară: somnolenţă, dezinteres (de fapt, interes pentru alte... mijloace de comunicare în masă)!
Da!, dar zâmbetul acela bonom, între ironie şi complezenţă!...

14. E numai un zâmbet!, bineînţeles, dacă nu e bolnavă, sau dacă n-au fost incidente... matematice sau legate de fizică... Atunci e neguroasă, dar, după un scurt dialog cu autoriul acestor rânduri, ceaţa se risipeşte în aceste ultime situaţii.
Blondă, cu trăsături fine şi ochi jucăuşi, are mereu iniţiativă şi potop de argumente atunci când e vorba de

Loredana Helciug

interesul colectiv, cu realizarea e altceva...: păi ce?, numai ea?, ceilalţi n-au nici un fel de obligaţie?... (îi sare-n ajutor, în asemenea momente, și blonda tovarășă de bancă...). Mi s-a părut, ca şi în alte cazuri, că am de a face cu una dintre acele eleve cărora obiectul meu le place în mod deosebit, mai ales după celebrul ppt dintr-a noua, care, ce-i drept a ieşit excelent, iar ea l-a montat şi prezentat. Superficialitatea ar fi defectul, dar şi calitatea care-i conferă unicitate. Una-i... în clasa asta!
E imprevizibilă ca o zi frumoasă de vară: nu ştii când apare norul cel negru aducător de grindină şi când, iară!, soarele străluceşte pe cerul albastru. E un factor coagulant într-ale clasei..., dar ţine ca partea stângă (a clasei, bineînţeles) să aibă 'ntotdeauna dreptate, ceilalţi au şi ei dreptate, dacă-s de părerea ei...
Nu ar avea probleme cu cartea, dacă n-ar fi atât de inconstantă..., la ea extremele (în materie de note) coabitează fără probleme şi, dacă pozitivele o măgulesc, negativele n-o dezarmează, le acceptă fără rezerve şi asumându-şi partea de vină, pe principiul "şi mâine-i o zi!".
Sper ca bacul să te prindă-n zile propice notelor mari, draga mea!

15. Cum la tăcere nu renunţ (pe Comentarii!), mă simt obligat faţă de cei care aşteaptă să vadă cam cum i-am zugrăvit eu, să încerc o plasare face to face, pentru a evita orice fel de confuzie!... N-am mai făcut-o... şi sper să nu supere nimeni!...

Alina Ichim

Tot blondă, dar ceva mai mărunţică şi cu pletele-n vânt, de obicei, ea este mai mereu zâmbitoare... după cum bate vântul. Frumoasă şi conştientă că aşa e, are suficient de multă grijă s-o demonstreze... E atentă până la pedanterie la modul cum arată, deşi nu-şi depăşeşte colega şi prietena în această privinţă... E foarte uşor iritabilă şi, atunci când ceva nu-i convine, devine vehementă, uneori, fără măsură, deşi este evident că nu are dreptate în cutare situaţie. E supărăcioasă (zic şi eu...). E şi oportunistă, deşi nu întotdeauna nimereşte... oportunitatea. Îi place să fie lăudată, ori de câte ori se poate (cât mai des!...) şi atunci râde din tot sufletul şi faţa i se luminează deodată. Nu cred să facă mare efort pentru a fi remarcată de ceilalţi (inclusiv profesorii...), mai curând, crede că merită acest lucru şi, dacă nu se întâmplă, e mai degrabă din vina celorlalţi. E o colegă agreabilă şi, cred eu, o bună prietenă, în cercul ei este mereu activă, până la a atrage atenţia celui de la catedră...Râde, vorbeşte, gesticulează (cu măsură), se simte în largul ei. O alintată dulce sau acră..., după caz!
Nu mi-aş dori să intru în categoria celor care-i sunt consideraţi (de către ea) adversari.
Aş dori-o mult mai atentă la felul cum evoluează la diversele teste. Nu ştiu în ce măsură dă importanţă observaţiilor, mă tem că mereu merge pe principiul: "numai acum am greşit, dar, de fapt, valoarea mea e alta!" Eu aştept demult să-i văd această valoare pe care sunt convins că o ascunde undeva adânc, dincolo de excesul de... orgoliu şi feminitate.
Ai deosebită grijă la examene, pentru cu voi fi, sufleteşte, alături de tine!

16. E un băiat discret în manifestările... publice, adică pe la orele de română și asta nu pentru că n-ar fi în

Silviu Husu

cunoștință de cauză, nuuu!, ci pentru că nu găsește de cuviință să se obosească prea mult cu răspunsurile și..., mai ales, deoarece contextul (în care viețuiește de patru ani!!) îi favorizează placiditatea: fetele din jur sunt vesele și mereu preocupate de activități extra... școlare dulci și el se antrenează bucuros în asemenea treburi (poate vreo temă buclucașă la mate..., poate vreun nou produs Avon..., nu contează! La probele de foc (teze și alte lucrări scrise) este întotdeauna bine pregătit (unul dintre cei mai constanți băieți ai clasei!), așa că-l văd bine la proba de la bac (nu te culca pe-o ureche, băiete)!
Înalt, bine legat, brunețel (parc-ar fi singurul brunet din clasă!...), cu ochii negri (cred!...) și sprâncene bine conturate, are succes la fete (ceea ce i se pare firesc!) și se comportă ca un adevărat gentleman față de acestea, poate de aceea, mi se pare mie!?, roiesc în jurul lui. Știe să întrețină atmosfera veselă, tonifiantă, adăugând o vorbă de duh bine plasată la momentul oportun.
Îmi plac la el dezinvoltura și siguranța de sine, trecerea firească de la sobrietate la veselie, aerul de bărbat care știe să iasă bine, elegant din orice situație. Nu e niciodată luat prin surprindere de situație, așa că la el nu apar derapaje de comportament. Și, în ciuda atâtor calități, de care cred că este conștient, își păstrează modestia, fără eforturi, deși, cum spuneam, știe, fără să pândească momentul, când să plaseze o glumă bună. Dacă are de îndeplinit vreo misiune, o face precis (nu neapărat strălucitor!), la timp, fără scuze sau cârcoteli... Te poți baza pe cuvântul lui! Un gentleman, ce mai!

17. Creolă, cu trăsături expresive: ochi negri (??), jucăuşi, insinuanţi, buze senzuale, nas poznaş..., superb păr negru şi frumos ondulat de... Mama Natură. Mereu alintată-n vorbă şi gesturi, era, cândva, mereu prin preajmă-mi, stăteam prin pauze şi povesteam câte-n lume... Nu suporta (nici acum!...) să mă vadă neguros şi atunci încerca să mă îndrepte... spre partea luminoasă a vieţii, deşi, se pare (nu se pare!, sigur!!!) că avea propriile supărări, uneori mărturisite, alteori, nu. Era mai preocupată de atenuarea efectului

Mădălina Voineascu

necazurilor altora...Într-o vreme, era îndrăgostită lulea şi mă amuzam citindu-i logo-urile de pe mess în care-şi clama ritos iubirea. Acum e mai echilibrată-n declaraţii.
Este o fătucă romantică, cu capul în nori, de o sensibilitate uşor de observat şi... greu de menajat într-o lume dură..., şi-atunci o simţi că suferă, că n-ai cum s-o ajuţi, că s-a retras în spatele zâmbetului, acum, amar. Dar zâmbet! E de bine: încearcă să-şi ţină-n frâu trăirile. Uneori, exuberantă, alteori, bine ferecată-n carapace. Când e veselă, emană fericire şi bucurie-n jurul ei.
De la o vreme, întârzie la prima oră, fie ea şi de română... Chiar are talent la interpretarea textului, e sensibilă şi comunicativă, dar când şi de câte ori se-ntâmplă asta?...
O văd mereu lângă mine în clipele mele rele, scrutându-mă cu privirea ei pătrunzătoare, insistând să fiu senin..., fie pe "prispă", când plouă/ninge, fie preumblându-ne prin curte. Nu prea mă avantajează aceste alăturări..., dar nici nu ne deranjează..., facem un haz... ponderat.
Să-ţi fie viaţa-mplinită şi frumoasă ca sufletul tău, fată frumoasă!

18. Mi s-a părut că este un copil harnic, serios, care-și propune să-nvețe cât mai bine, convinsă fiind că-i

Ştefania Stoian

spre binele ei. Sobră de după ochelari, foarte atentă la ce e de reținut din lecții, preocupată, parcă, de tot și toate câte se-ntâmplă în clasă, mi se părea un model, într-un colectiv care-și declara dezinteresul pentru lectură... Ea părea interesată!... Dar n-a durat prea mult impresia mea..., dovedind adaptabilitate, a intrat în jocul grupului său de... interese, iar acum se complace-ntr-o mediocritate... mediocritate!
Frumoasă, cu niște gene lungi care-i umbresc ochii jucăuși și-ntr-o continuă/aparentă somnolență, ea are un zâmbet unic, totdeauna binevoitor, înțelegător, împăciuitor... Are un chip mereu senin, zâmbitor, tonifiant. Dacă-i solicitată, răspunde convinsă că... știe (o fi un bun actor?...) și clipește șăgalnic dacă a greșit. Nu este deloc o adeptă a încercării de a ieși în față, i se pare profitabil să stea în expectativă..., dar nici atunci nu se bagă... Să fie oportunistă și eu n-am băgat de seamă?... E generoasă..., lasă pe alţii să se remarce, inclusiv pe atât de liniştitul şi constantul său coleg de bancă!
Are un suflet bun, cald, e gata să sară în ajutor atunci când e nevoie și dovedește calități umane bine ascunse de-a lungul timpului. Sfătuiește cu folos și e ascultătoare atunci când, tot mai rar, mai stăm și noi de vorbă: atunci mi-i dragă foc, pentru că e spontană, directă și veselă fără reținere, povestește și-mi propune câte-n lună și în stele... Nici între colegi nu mi se pare a fi altfel, dar, aici, intru pe un teren nesigur... (de unde să știu eu ce se-ntâmplă în lipsa mea?!...) Oricum, în gașca ei de... stânga, este un membru de nădejde!. E mândră de originea ei și îmbracă foarte fericită costumul moştenit de la bunica...
Și ortografia, draga mea?...

Bianca Dumea

19. ... şi pentru că tot îmi spuse astăzi, clipind dulce, că s-a recunoscut anterior, mă văd nevoit, a doua oară!, să mă las manipulat şi să-i fac o prezentare sui generis... Mai întâi, în clasă, după cum uşor se poate observa, sunt mai multe purtătoare de ochelari (deci era ultimul indiciu în recunoaşterea portretului anterior!...), răspândite prin toată clasa.
Apoi, ea este una dintre acele persoane care nu prea mi-a înşelat aşteptările, chiar dacă uneori... a mai întârziat în realizarea cutărei obligaţii liber asumate. De regulă, mă bazez pe cuvântul dat de ea, mai ales că de multe ori lucrează benevol şi dezinteresat. Puţini ca ea pierd timp propriu pentru o cauză care priveşte interesul şcolii! Când mulţi se fofilează/ascund în spatele unor probleme de timp, de şcoală, de familie, ea se oferă voluntar, cu zâmbetul acela senin şi angelic şi firesc: "mă ocup eu de asta!". Şi totuşi (sau tocmai d'aia!!!), nu este dintre cele mai apreciate colege în colectiv... Dacă ţin bine minte, este una dintre puţinii mei elevi care, -ntra noua a citit, la sugestia mea, "Divina commedia", şi nu ca să-mi facă pe plac, ci din impuls propriu.
Are o faţă rotundă, senină de obicei (uşor - ca la mine - detectabilă când are un necaz: nu se poate ascunde sub o mască!), cu un zâmbet angelic, care parcă-ţi spune: vezi? eu sunt fericită, fii şi tu! Repet, când nu e vorba de vreun moment când, fără s-o ştie, cere ea însăşi (muteşte!) ajutor. Nu e ambiţioasă, dar e conştiincioasă ca... "picătura chinezească" şi asta se simte în rezultate...
Toată fiinţa ei degajă bunătate şi pace, zic eu, dar efectul..., efectul, mi se pare, se lasă aşteptat. Poate mă-nşel eu, mai ales că, în asemenea cazuri, oamenii "normali" se-ntreabă: Oare ce urmăreşte?...
Eu cred că ea nu urmăreşte nimic..., doar pace, înţelegere, abnegaţie...
Şi..., numai pentru tine, ieri, călătorind noi în acelaşi 34, m-ai uimit şi liniştit totodată: eşti o adolescentă care se supune vârstei, nu un înger trăind în sferele Paradisului!...

20. Incredibil! Vreo trei ani (mai degrabă... doi!), forma o pereche greu de înţeles, el şi prietenul şi colegul său de bancă: amândoi - aproape absenţi la ore, părând că-şi fac fiecare de lucru, ca să nu se plictisească la amărâta de lecţie a subsemnatului (vorbă să fei, că nu voi semna!!!). Mai puţin expus privirilor mele, părea să se ascundă în spatele fetelor din banca din faţă. De talie medie, cu o privire

Rareş Creţu

concentrată asupra colocutorului, vorbeşte cât se poate de sincer şi cu argumente de bun simţ, indiferent  de subiectul abordat, comod sau incomod... Trebuie să recunosc, neprovocat, e greu să-l facă să spună ceva... Bine legat, merge cumpănit, aşezând fiecare pas cu grijă (parc-ar călca pe ouă!) şi zâmbind atât de convingător, că te atrage imediat spre dialog cu el..., deşi niciodată el nu-l provoacă. Ca şi pe alţi băieţi din clasă, l-am văzut mult mai deschis, mai înclinat spre glumă şi joc între colegi. Mi se pare un prieten de nădejde, atunci când leagă o prietenie.
Nu se omoară cu cartea, dar nici nu provoacă îngrijorarea profesorului la materia căruia urmează să dea examen la bac: ce face, face temeinic, calculat, economic, aşa..., ca pe ppt-ul de printr-a zecea, creat mai degrabă singur decât în tandem..., deşi, generos, a declarat că l-a lucrat cu blondul său coleg. E convins că şcoala e o treaptă importantă în evoluţia sa, de aceea, conştient de..., s-a... Dar relaţia noastră a rămas neschimbată: ne salutăm, stăm de vorbă, când nu ne incomodăm unul pe altul din cauza împrejurărilor...
E de o modestie incredibilă! Am aflat de la alţii cam ce hram poartă în activitatea extraşcolară! Chemat să discutăm despre..., a fost natural şi lipsit de orice urmă de (binemeritată!!!) mândrie, de parcă ajutase doi ţânci să treacă strada... Rar e să găseşti băiat ca el!... Eu zic că e unul dintre foarte bunii mei prieteni din această clasă!
Şi tu crezi?...

21. Ochii!!! Ceea ce-ți atrage atenția încă de la prima vedere este privirea ei insinuantă, plăcută, veselă, complice. E o brunetă frumoasă cu niște ochi de... neuitat. Respectă uniforma, că aşa a-nvăţat-o dirigu' de pe tipuri, dar adaugă elemente vestimentare menite să-i pună în valoare şarmul. Foarte feminină în gesturi și glas, este o fire veselă, plăcută între colegi, prietenoasă (până la un punct...), care știe să se facă

Ramona Tiron

remarcată și de cei de... cealaltă parte a baricadei (evident, vorbesc în nume propriu!). Gureșă, dar, de cele mai multe ori, atunci când trebuie, deci fără să provoace iritarea celuilat (zic eu...).
Dezinvoltă, nu se dă în lături de la provocări... extrașcolare cărora le face apoi față cu brio, uzând de toate avantajele pe care i le-a oferit natura: ochii (iar?!), un mers unduitor de șerpoaică, naturalețe studiată.
Nuuu, la carte nu se pune cu toți nebunii!... E oportunistă, știe când e bine să se „bage”, să se facă remarcată, să primească ceea ce merită... - nota mare, se-nțelege! - și să reintre apoi în anonimat, asta însemnând, uneori, îmbolnăviri subite și relativ de durată. E activă la toate inițiativele clasei, dar aici e mai degrabă în opoziție cu majoritatea, având sprijin în tovarășii din colțișorul ei rămas același timp de patru ani. Oare, uneori, își rănește colegele, cu limbuța-i ascuțită?... Nu știu! N-am cum să știu!...
Idealistă și superficială totodată, don'șoara nu este întotdeauna pe fază, o (mai) prind nepregătită și asta pare să n-o afecteze, afișând poziția fatalistului: asta e!, așa a fost să fie!..., și-mi zâmbește clipind dulce, pieziș și complice din frumoasele ei gene... Ei poftim!, mai supără-te pe ea!...

22. Cred că nu mi-a vorbit, punând cap la cap toate intervențiile sale, juma' de oră (adică 25 de minute) în

Alexanru Trinfa

patru ani de școală...
Discret, preferând să stea, acolo, în banca lui (colegii de bancă s-au mai schimbat, el, nu!), face tot posibilul să nu-l bagi în seamă, nici cu prea, prea..., nici cu foarte, foarte. Anonimatul pare să fie starea cea mai convenabilă firii sale. Oare o fi la mijloc și o importantă doză de comoditate? Întreb și eu... Din când în când pare să intre-ntr-o somnolență materializată în așezarea molcomă a capului pe pupitru..., tot cu grijă..., tot încet, încet... O fi manifestarea unei neştiute nobleţi!... "Sângele albastru" îşi caută, uneori, forme inedite de autoapărare!... Aşa o fi...
Când îi solicit intervenția, la rândul meu, exasperat și nevoit datorită lipsei de... note, îmi zâmbește cumva timid (?) și răspunde bine sau... mai puțin bine, dar pe același ton bonom și cu un aer de „asta e!”... Uneori, spre sfârșit de semestru, trebuie să-l ascult „în cascadă”, ca să am cum să-i închei media... Ieri, alaltăieri, l-am văzut scriind de zor (bine! zorul lui, nu înfrigurarea altora): se termină anul și el... Nici stilul agresiv nu pare să-l scoată dintr-ale lui. Zâmbește timid (tot cu „?”...) și nu-și scutură moliciunea. Cred că pentru el s-ar potrivi cel mai bine maxima: Festina lente! Nici... nobila poreclă dată încă dintr-a noua, de la prima deschidere a catalogului, nu-l scoate dintr-ale lui...
Poate dragostea...

23. Înc-o dată în contrast...
Este o persoană agreabilă, mereu cu zâmbetul pe buze şi gata să contribuie la... bunul mers al treburilor

Monica Secară

care privesc problemele clasei. Pare foarte interesată de aceasta şi e mereu cu ochii-n patru când are senzaţia că se atentează la armonia colectivului... E dulce când e vehementă!...
La ea, observ o feminitate care se vrea blândă pentru receptorul imaginii afişate (nu subversivă, ca la buna ei prietenă...). O moliciune renascentistă pare s-o caracterizeze..., deşi cred că ţine de... imagine. La ea, cred că observ o oarecare doză de superficialitate care s-ar putea să-i dăuneze (poate mă-nşel!...).
De reţinut că e o şatenă care... bate spre blond, apoi, că pare foarte interesată de tot ce se-ntâmplă în jurul ei, că ochelarii îi oferă un şarm aparte de care, cred că, e conştientă şi-l exploatează..., mai ales că ochii, uşor migdalaţi, uşor mijiţi o ajută să ofere o "poză" favorabilă. E (relativ...) tăcută, ascunsă fiind de vajnicul bărbat din banca din faţă, sau de draperie... dar, dacă i se pare că se-ncalcă ceva principii în care ea crede, aşa..., dintr-o dată, devine virulentă, luptătoare, găseşte replici neaşteptat de tăioase care să-l anihileze/adoarmă/liniştească pe "adversar".
Are vorba ascuţită şi e mai impulsivă decât..., dar, din fericire, se-ntâmplă destul de rar.
Şi ea e oportunistă, şi ea ştie când e bine "să iasă la înaintare" şi când "să stea în banca ei"...
E veselă mai tot timpul şi transmite tonusul ei şi celorlalţi. De multe ori e cea care stârneşte rumoarea colţului cu pricina, chiar dacă, apoi, pozează în nevinovată.

24. Unul dintre cei mai buni prieteni ai mei, din clasă şi dintotdeauna! Un băiat care-a răspuns prompt fiecărei solicitări, dar care, apoi, a găsit mereu motive pentru care finalizarea n-a fost chiar cea aşteptată... de mine! Şi argumentele sale au întotdeauna putere de convingere, deşi sunt circumstanţiale, fără forţă relevantă în problema în discuţie (vezi amuzanta şi fortuita prezenţă a lui Junior în cutare        

David Chirea

ocazie!). Cu faţa rotundă, cu nişte ochi care par să nu te scape din atenţie, uşor mijiţi, uneori, cu zâmbetul mereu pe faţă..., el este, în clasă, o prezenţă discretă, deşi, cred eu, ar fi putut avea mult mai multă pregnanţă. Mi se pare că graseiază uşor. Să fie vorba de o neconcordanţă între ceea ce crede el despre sine şi ceea ce se vede din afară?... Uneori, îl solicit să citească poezia pe care urmează s-o studiem!
Are vorba blândă şi mintea trează atunci când tăinuim pe câte-o chestie de interes comun... De câte ori nu stăm de vorbă pe teme de interes privind colectivul... şi soluţiile lui sunt cele corecte, de bun simţ, căutând armonizarea contrariilor! Dar mai sunt şi excepţii... Teatrul, de exemplu... Dar, orgolios, nu se bagă-n joc cu noi, amatorii!... Îi doresc mult noroc şi succes în carieră, în caz că visează la aşa ceva.
Mi se pare că, adăugând o doză de ambiţie la ceea ce chiar poate, va avea succes în viaţă. Eu, în locul lui, aş da orgoliul mai în spate şi aş augmenta forţa ambiţiei de a izbândi (tot o formă a orgoliului!, nu?...)! Apoi totul va fi bine!
P.S. Mai e nevoie să spun? Primul doi (într-a noua!!!) pentru... "Amintiri din copilărie"!!!

25. Când a venit în clasă (stătea lângă Mădă) mi s-a părut că va deveni unul dintre cei mai buni elevi din clasă la... obiectul meu de studiu. Rotundă la faţă, mereu zâmbitoare şi cu o încântătoare (fonetic) vorbă de duh gata pregătită ca replică la ceea ce-i spuneam, ea-mi dădea încredere în actul didactic. Era spontană şi dădea răspunsuri de nuanţă, în dulcele grai..., oferindu-mi surpriza de a vedea că-mi înţelege mesajul... Părea să-mi soarbă cuvintele... Şi scria... N-apucam eu să spun câte scria ea!...

Maria Malai

"Trecut-au anii ca norii lungi pe şesuri..." şi fata dragă mie (ca toate celelalte!) a devenit blazată, suficientă, interesată mai degrabă de notă decât de ceea ce-nvaţă. O fi de vină stilul meu de a preda... Acum nu prea mai contează cât ştie, important e să se descurce, acum nu mai vrea să se afirme şi să-mi arate că "mult e dulce şi frumoasă limba ce-o vorbim...", ci să scape cât mai repede ŞI de ora de Română. Cam repede (dintr-a unşpea!), eleva silitoare a devenit conştientă de faptul că feminitatea-şi cere cuvântul şi cartea nu este cea care s-o evidenţieze... Acum e interesată de... una, alta, ca toate fetele din clasă, că doară... Umorul ei a rămas însă neschimbat: spontan, de bun simţ, provocând bună dispoziţie.
Plăcută, sfătoasă, cu o faţă mereu senină şi cu un umor sănătos îmi/ne smulge zâmbete ori de câte ori are ocazia, mai ales atunci când simulează neînţelegerea unor chestiuni simple (aşa, ca moş Ion Roată!), iar, după (inutile) explicaţii suplimentare, afişează un zâmbet şăgalnic (ironic?...).
O cred capabilă de performanţă, dacă cineva/ceva reuşeşte să o motiveze!
E vreun cuvânt de explicat? Scrie-mi pe mess! :))

26. Bun băiat! De gaşcă, pontos, gata să-ţi sară-n ajutor la nevoie... Bun să facă diverse treburi mai mult sau mai puţin greu de realizat, dar cu o condiţie: să fie extraşcolare! Cartea e bună dacă stă la locul ei, în

Bogdan Oancea

bibliotecă! Nu ştiu ce vrea el de la viaţă, cert e că optimismul şi... o doză de cinism nu-l părăsesc niciodată. Înalt, cu un mers măsurat pe care-l vrea bărbătos, şaten, mai mereu cu un zâmbet pe faţă şi o glumă sărată..., el este o prezenţă vie atunci când se dezbat teme aşaaa... mai de interes general.
Cred că dacă dă de greu se poate mobiliza şi, astfel, să arate de ce e-n stare cu adevărat, dar până atunci, viaţa-i frumoasă, pauzele dulci, mai ales dacă ştii cum să-l abureşti pe nenea de la poartă... şi el ştie, pentru că are un aer atât se convingător, încât nu-l poţi refuza. Atunci când vrea să convingă, îşi pune în valoare ochii mari a căror privire te fixează insistent şi... jucăuş, evaluând parcă şansele de a te determina să-i satisfaci doleanţa. Din când în când pare să se mire el însuşi de propriile-i reuşite pe care, de altfel, nu şi le-a propus...
Aparent şi... permanent superficial, l-am simţit punând osul la muncă atunci când situaţia (şcolară) a devenit albastră. De-aia spuneam că, uneori - el e un exemplu -, nu rezultatele şcolare cotidiene dau măsura unui om! Oare e influenţabil? Dacă da, numai spre năzbâtii? Sau şi spre cele bune?...
Oricum, e prietenul meu, fapt dovedit inclusiv la un anume Bal al Bobocilor, pe vremea când luptam cu ispita de mă lăsa de fumat...

Claudiu Sebeni

27. Alt băiat formidabil! Priceput foc la tot felul de chestii privind calculatorul şi-ale lui... Chiar profesori care nu prea-i apreciază (cine i-o apreciază?...) munca la ore apelează la el atunci când sunt la ananghie în domeniu...
Fire veselă, mereu pus pe glume, prieten foarte, foarte bun, dovadă şi porecla aleasă, în opinia mea, foarte potrivit, el este, de fapt, un fel de copil (mare) care face doar ce şi când îi place. Acum câteva zile, doamna dirigintă m-a interpelat într-o pauză pentru a mi-o prezenta pe mama "individului"... Am fost foarte scurt în a-l caracteriza: un copil adorabil, politicos şi săritor, numai să nu-l pui să-nveţe!... Mama a zâmbit şi a dat aprobator din cap: ştia! El, precum Goe, se alinta prin preajmă... Nu l-a supărat vorba mea, ştia că am dreptate şi n-o spun cu nici un fel de gând rău...
Frumuşel foc, năltuţ, cu ochi albaştri şi plete blonde, păstrate în acelaşi stil de tunsoare retro de când îl cunosc, atrage (zic şi eu!...) privirile fetelor. În clasă e săritor atunci când e nevoie, pune suflet în ceea ce face, deşi, altminteri, hărnicia nu-l dă afară din casă, ba..., uneori, chiar se-ntâmplă să adoarmă la câte-o oră..., nu pentru că ar vrea să afişeze spirit de frondă, ci pur şi simplu pentru că a pierdut noaptea cu ochii în sticlă.
Tot aşa, unul dintre cei mai buni prieteni ai mei din clasă..., dar în afacerile extraşcolare îşi arată adevărata măsură - la ore, glumele sunt uşor blazate, cinic-ironice... Adicătelea: ce să-i faci?! Şi eu ce să spun? Ce să-i faci?!
Cu riscul de a repeta, mai spun: el chiar mi-e prieten şi cred că ne vom mai vedea, cât ne-o permite viaţa! Succes în viaţă, dragul meu, îngeraş blond şi... rebel!

28. La prima vedere îmi pare-o domniță din timpuri trecute: înaltă, cu un zâmbet plăcut, cu ochii umbriți

Roxana Micu

de gene lungi, ușor adiate de un clipit șăgalnic, încântător, ademenitor, ea are un pas demn, ferm, elegant, de o noblețe înnăscută, nu studiat artificială... Atrage atenția când trece prin fața cuiva...
Dar, de aici începe povestea..., pe cât de promițătoare este prima impresie, pe atât devine de... altfel imaginea dragei mele eleve în momentul în care-i urmărești evoluția: deși remarcabilă, ea caută parcă să se sustragă atenției tale, în prima bancă, sau în cea actuală, e de o discreție totală. Tace și lucrează ce i s-a dat..., nu are inițiative și răspunde numai solicitată. Aspectul exterior, țanțoș, e dublat de o extremă timiditate, cred eu, de o incredibilă neîncredere în forțele proprii. De multe ori, ochii aruncă săgeți victorioase, de reușită, dar, solicitată, refuză să răspundă. Cred că e prietenă cu toată clasa, fără a fi prietenă cu cineva anume...
Am descoperit însă o căldură sufletească imensă, discretă, manifestată în gesturi mărunte și în fapte emoționante. Îmi anticipează micile tabieturi de dascăl: o coală de hârtie pentru prezența la pregătire, un capsator la teze, un manual pe care-l păstrez la clasă..., alt marker. Doar o privire scrutătoare, de turn de control, ajunge pentru a-mi anticipa rugămintea. Iar de Crăciun... For-mi-da-bil!!!
Și totuși... uneori e îmbufnată, țăfnoasă, non-comunicativă și atunci n-am (n-are nimeni!!!) nici o șansă în tentativa de a comunica... Mărăie ceva indescifrabil, strânge sprăncenele a încăpățânare și... gata! Aștept să treacă de la sine furtuna, altfel, geaba!...
Noroc în viață, draga mea!

29. Ei da! - mi-am zis - uite un băiat serios, înclinat spre studiu, care știe ce vrea... Dar n-a durat prea

Petru Secrieru

mult pentru că birocrația din învățământ l-a trimis undeva, în Moldova, pentru că acolo fusese repartizat, sau pentru că el optase inițial pentru acel liceu (cine mai știe?...). A revenit într-a zecea și părea că nimic nu s-a schimbat: aceeași seriozitate, aceleași răspunsuri bine cumpănite, nuanțate, corect speculative. Proiecte remarcabile, realizate de unul singur și cu elemente de o demnă de luat în seamă originalitate! Teze și lucrări mereu situate în partea superioară a grilei de notare... Laude primite cu sobrietate de bărbat cu... experiență...
Halal băiat!! Potrivit ca alură, este dotat cu o constituție atletică, pectorali bine conturați (i-o fi lucrând la sală!?...), ochi tăiați chinezește, zâmbet subțire și... complice, vorbă cumpănită și rostită doar când socotește el că e nevoie de mesajul său. Are un umor sănătos pe care și-l manifestă din când în când..., nu cred că e taciturn, cred că e socotit la vorbă și faptă. E (era?) un înțelept.
Și a venit a XII-aaa... și s-a mutat (a fost mutat?...) din banca lui tradițională... și „s-a schimbat stăpânul, nu e cum îl știi...”, vorba lui Gr. Alexandrescu. Fără vreun motiv anume (zic și eu!...), a devenit neatent la ore, superficial, vorbăreț (?!)... ilegal, adică nepermis cu noua colegă de bancă, zâmbăreț (el, sobrul!). Nici notele nu mai sunt cele așteptate de dascăl, a devenit și el oportunist... A intrat în rândul colegilor de clasă, ce mai! Eu sper să-și revină până la cele examene!
Multă baftă, băiete!

30. Stăm și tăinuim amândoi la o terasă..., el m-a „convocat” și eu am răspuns apelului. E, fără îndoială, idealistul clasei, cel care chiar cred că e iubit de toată suflarea acesteia, poate și pentru că se implică afectiv și efectiv în tot ce se face frumos, remarcabil pe-aici. Cântă, compune versuri și... muzică (nu proză!), are idei originale de rezolvare a tot felul de situații aparent fără ieșire. Este atât de necesarul

Alexu Spătaru

factor coagulant al colectivului, dacă acesta se poate coagula cumva... Entuziasmul său este contagios de-a dreptul! E neobosit! De o sensibilitate aparte, are momente de descurajare, dezamăgire, dar mereu găsește forța de a le depăși, de a porni mai departe strângând din dinți și mobilizându-se exemplar.
Stăm și tăinuim amândoi la o terasă... și-mi povestește despre planurile sale, fiind aproape exaltat în expunerea motivațiilor interioare. Ochii ascunși după ochelari îi strălucesc, trăiește din toată ființa proiecția împlinirilor. Mă las prins în poveste și încerc să-i dau sfaturi. Le ascultă cu atenție și încearcă să vadă a cui e dreptatea. Uneori, îmi dă dreptate, alteori, vehement, mă combate cu forță persuasivă și-i dau eu dreptate.
Tăinuim ca doi prieteni vechi (chiar suntem! - nu-i așa, dragule?!) și timpul trece iute pe lângă noi. Știe că viața-i grea și loviturile ei, dure. A simțit-o din plin! Dar nu dezarmează, găsește în sine forța de a lupta cu toată forța lui, morală, în primul rând. Se bucură ca un copil și se supără ca un copil, cu vehemență, dar totul e ca ploaia de vară... Redevine lucid și luptător. Sper să-și vadă împlinite aspirațiile și să mă cheme să fim părtași la bucuriile lui.
Om sta și om tăinui amândoi la o terasă...

31. Heeei!... Alt bun, foarte bun prieten de-al meu. Întruchipare a realismului și a pragmatismului, cred că

Toma Flangea

nu are organ pentru receptarea operei literare, dar face remarcabile eforturi pentru a reuși să o-nțeleagă. Luptă, cu armele sale, și cu mine și cu biata creație artistică, încercând să aducă argumente logice acolo unde funcționează sentimentul. E dornic de cunoaștere și, mai ales, de înțelegere, de aceea cred că e cel care m-a interpelat cel mai des în afara orelor (în pauzele când eu caut să ajung cât mai repede în... curte, și nici acolo nu mă iartă!). Uneori e insistent ca picătura chinezească, iar eu am răbdare... cât un pitbull!
Dar el nu se supără, insistă, vrea lumină clară ca apa...
E înalt, smead la faţă, blajin şi mereu zâmbitor. Cred că e o mare performanţă să suporţi "răutăcismele" unor colegi "ghiduşi", mereu puşi pe farse agasante, eu aş fi... reacţionat cumva! El zâmbeşte cu înţelegere şi-mi transmite cu ochii săi expresivi: "Ce să le faci, domn' profesor?, nişte copii şi ei..."
Nu-mi pot da seama, după cei patru ani petrecuţi împreună, dacă vom rămâne tot aşa de legaţi unul de celălalt precum polul plus de cel minus ai unui magnet... E atât de molcom şi de lucid şi de orientat spre drumul său în viaţă, încât s-ar putea să intru şi eu, în arhiva lui sentimentală, drept unul dintre "ghiduşii" care-au încercat să-i tulbure apele limpezi. Are o platoşă dincolo de care nu poţi pătrunde! I-am reţinut ardoarea patriotică.
Ca ultim amănunt, împreună am realizat o postare ce a ţinut o bucată lungă de timp unul din locurile de Top-8 al blogului meu...
Noroc în viaţă, dragul meu! Şi, poate, odată-ţi vei (mai) aminti şi de proful cu care te-nţelegeai prin... contradicţii ideatice!