Ochiul

Întotdeauna am fost de acord cu Mircea Eliade: misterul, taina, altceva-ul se află în preajmă, dacă nu-l vedem, nu el/ele sunt vinovate, ci noi, prea grăbiţi, prea calaţi spre alte pragmatice subiecte. Mesajul rămâne o taină pentru noi pentru că am fost cel puţin neatenţi, dacă nu cumva, orbi. Ochiul ager vede ceea ce nouă, celorlalţi ne scapă... dar...
Ursan, nostalgic, într-o scurtă trecere prin oraşul lui de suflet (că mai are şi altele apropiate sufletului: Iaşi..., Ploieşti, Brăila), a surprins pe Dealul Melcilor

acest frumos cuplu, amintind de miturile Greciei Antice.

Superb moment de tandreţe şi de exuberanţă! Iubirea tăcută, fără vorbe inutile, imortalizată şi care totuşi dăinuie şi creşte peste ani şi peste veacuri..., iar soarele o protejează discret, dar hotărât. Soarele - Zeus!?

Oare dansează?... Oare vor să plece din faţa privitorului inoportun?...
E frumos! Mulţumesc de minunat dar, Bogule!