dragilor,
uneori, acest mijloc "barbar" de comunicare este singurul prin care pot să vă (mai) spun ceva. Faptul că încă mai căutaţi acest blog, destul de comun în ceea ce transmite (am prea multe... priorităţi!!!) mă onorează peste măsură.
... şi eu..., cu prostiile mele!... Atâta ştiu, atâta scriu...
Din când în când, am motive să fiu... ex-centric (sic! pentru cine mai ştie un pic de lexicologie!...)..., şi atunci o fac prin amărâtul meu de scris citit de de voi...
Şi eu sunt unul ca voi, care butonează, şi eu sunt unul care vede şi simte, dar nu URLĂ adevărul pentru că..., nu-i aşa?, acum trăim în democraţie!...
Am sau n-am dreptate - e povara mea de Sisif -, nici nu contează... (Cine-i Sisif?...)
Asta e!
„...să-mi alinți, / Brună fecioară a păcii adânci și cuminți, / Tropotul lung și mereu al galopului meu.” (Nicolae Labiș) „Caminante, son tus huellas / el camino y nada más; / Caminante, no hay camino, / se hace camino al andar. / Al andar se hace el camino, / y al volver la vista atrás / se ve la senda que nunca / se ha de volver a pisar. / Caminante no hay camino / sino estelas en la mar." (Antonio Machado)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu