N-am cuvinte!!!

Cândva, Brăila: unul dintre oraşele boeme ale ţării de-atunci, Portul, Progresul, CCH Chiscani, Laminorul, Braiconf, Combinatul din Galaţi făceau ca tot omul să aibă un loc de muncă. Noi, fiii lor, ai celor care lucrau te miri unde, dar onorabil. Părinţii ne ofereau atât cât puteau şi cât le permitea... "religia" timpului. Şi puteau! Singura noastră şansă de a ne simţi (mai aproape) de Lume era să ne-mbrăcăm în blugi, să purtăm mini şi adidaşi, să ascultăm muzica de la Metronom.  Urmarea: la capetele corsoului brăilean, Republicii, se instalau poliţişti (pardon!, miliţieni), la fel, la intersecţiie tuturor străzilor care dădeau spre Republicii. Scopul era sfâşierea fustelor fetelor, tăierea blugilor şi... a pletelor băieţilor (sic!!!), inventarierea lor, ca "duşmani ai poporului", a tinerilor care voiau altceva decât înregimentare! Lumea, oameni de toate vârstele, se plimba în linişte..., şi deodată... Cu dube, cu bătăi, cu foarfece de tuns oile... Nu eram altceva decât nişte adolescenţi care aveau contacte ilegale cu Lumea Liberă (mulţumim, Cornel Chiriac şi C.N.Munteanu!!!) şi simţeam că suntem solidari cu altceva decât politica Partidului, dar neapărat nu împotriva lui... Eram mai altfel. Blugii erau un semn de recunoaştere...
Prima mea pereche de blugi am căpătat-o când să plec spre Iaşi (mulţumesc "iubita mea cu căprui şi păr de culoarea castanelor coapte"!!!) şi erau aduşi din Canada... Au intrat însă la apă, după prima spălare, aşa că am făcut rost de ceva piele neagră, iar mama, draga de ea!, mi-a... prelungit blugii, astfel încât să-i pot purta.
Era în prag de plecare spre "dulcele târg"... şi eram disperat că n-aveam blugi... Blugii...
Cum articolul este deja "depăşit", mă întreb totuși ce caută în toată povestea cu "generaţia-n blugi" cutare personaj blond, care-l cunoaşte bine pe preşedintele Norvegiei, care trimite sinistraţilor pantofi cu toc înaaalt, care-şi poartă cu mult talent genţile (da!, nu neapărat poşete...), care se furişa pe poarta din dos de la Cotroceni, care..., care... Care are potenţial să-l bată fizic pe Ponta şi reale şanse la alegerile prezidenţiale!!!
Blugii zilelor noastre sunt doar un articol de îmbrăcăminte cotidian, banal - salopetă pentru necăjiţi  (face parte din uniforma unor şcoli!) -, nu un simbol şi, dacă cineva le adaugă şi nişte pantofi cu toc super, atunci kitschul e la el acasă.
Omagiul meu, Adrian Păunescu!