Nu vreau să scriu prea mult aici, vreau doar să-mi aduc aminte de trecute vremi..., de clipe fericite, de oameni dragi sufletului meu, de fiinţe pe care le voi purta în suflet pân'atunci... Poate vreun comentariu la poze... Nu prea mă lasă... măgarul ăsta! Oricum, casa bunicilor şi musafiri de departe, dragi sufletelor noastre. În a doua fotografie, lipseşte unchiul Valentin, dar ni s-au alăturat tanti Valerica şi Valicu, soţul mătuşei Liliana. Tanti Margareta îşi pune în valoare, ceva mai... clar, frumuseţea. Umbra e dată de mărul de lângă bucătăria de vară. 
Ce mândru e tataie (în ambele poze!)!!! Deja apelam la forma de protest a tunderii chilug, în locul atât de apreciatului stil actual, numit pe-atunci "franţuzeşte", şi care nouă ne părea odios: ciuf de măgar în faţă şi chelie pe tot restul ţestei! Waw!!! Mai bine zero!!!
Apoi, incredibil!, dar şi eu am făcut parte din formaţia de dansuri populare a liceului, nu doar Nelu, care era un dansator desăvârşit! Ne recunoaşteţi? Vă ajut: nu suntem chiar primii din poză... Cu drag, lacrimi şi nostalgie mi-amintesc că tataia a venit şi el să ne vadă la sala uzinei "Laminorul", uzină unde el fusese "meşter"! Cea din urmă fotografie are ceva ce nu poate fi trecut cu vederea şi nici cu uitarea: ne adună pe toţi trei, cu soţiile noastre alături de neuitaţii noştri părinţi. Îmi pare rău, Florine! dar n-am una asemănătoare..., actualizată şi, cum ipostaza e rarisimă, am păstrat-o/postat-o ca atare! Asta a fost povestea noastră de-aici! Vor mai fi pagini... pe măsură ce deprind tainele scanerului!...Că n-o fi lucru mare! Nu-i nimic spectaculos şi nu aştept audienţă! Asta e! As you like it!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu