Am pornit la drum cu un zâmbet pios şi multe emoţii, iar acum terminăm cu un
zâmbet înecat de lacrimi şi multe speranţe.
Mă tot gândesc, offf cu facultatea
asta, unde să merg, cum să fac să fie bine, să fac o alegere reuşită şi parcă,
parcă cea mai bună soluţie e să mai rămân un an la liceu !!!
Puţin (mai
mult) amuzament din partea Norinei (tu zăpăcito, tu, mi-eşti cea mai dragă), o
vorbă filosofică din partea Iulicăi, o glumiţă cu nas din partea lui Vlad, nişte
urlete şi cereri de sandwichuri de la Nico şi Carmina, puţin Florin Piersic şi
Naomi... dimineţi bombănind că e 6:30, zile fără ţigări, ore pierdute în
Transilvania... şi liceul s-a dus!
Câte lucrări cu sufletul la gură, câte
teze (tremurând de emoţie) am dat la română, câte teme am sărit (şi-am luat şi un 3
la engleză, ăsta da, ghinion!), câte probe tâmpite la sport până mi-am luat
scutire şi m-am simţit mai bine ca niciodată, joia de la 9 la 10...!
Liceul a
fost o experienţă... complexă?! cu multe experimente şi
rezultate... mai bune sau mai rele (oare ce rezultat am avut în urma orelor în care
am dormit sau după cele în care am râs cu lacrimi alături de Norica?) ..
Să nu
fiţi trişti şi să nu plângeţi la ultimul clopoţel (vă rooog!, că n-am rimel
waterproof! )!
Şi, nu in ultimul rând, mulţumiri către domnul diriginte, care
m-a ajutat să descopăr partea mea care tânjeşte după litere, după filosofie şi
mirosul vechi al cărţilor. Un om deosebit, cu suflet mare, gata oricând să ne
sară în ajutor! Un "mulţumesc" din suflet, sunteţi unic şi puţini oameni au
răbdarea pe care aţi avut-o dumneavoastră cu noi !
Cu drag şi deja dor, Mile
!
Anii de liceu
Offf... Iată că au trecut cei 4 ani de liceu... Parcă ieri eram în curtea liceului,
căutându-mi noii colegi. N-am să uit niciodată cum, la primul careu, am înjurat
şi toate privirile s-au îndreptat asupra mea..
Nu-mi vine să cred că
se va termina liceul şi nu le voi mai vedea pe „urrrâtele de la noi din clasă”
(vorba lui Leuleţ). M-am gândit astfel să o plagiez pe Andreea şi să scriu
despre fiecare câte ceva...
Georrrggiii: Zeiţa mea
Georrggii... Să ştii că te-am îndrăgit din prima clipă. Când am auzit că ÎN
SFÂRŞIT vom avea o colegă cu acest nume, eu cu Eve am sărit în sus de fericire
(ştim noi de ce). Eşti aşa... o prezenţă caldă. Sper să mai mergem şi anul
acesta la patinoar!
Iulia Mureşan: Mereu ne întâlneam
în Livada Poştei la staţia 50-ului... Te vedeam cum vii aşa, încet şi fără
stres. Primele noastre cuvinte: ”N-am cheeeff”! Îmi va fi dor de dumneavoastră,
ca unui zid de o fereastră ! TE PUP
Nico: Co-esposa... Tu Nico! Să vii
la facultate cu mine în clasă! Vreau să moţăim împreună... Vreau să o mai imiţi
pe Andreea Marin şi pe Bandana iar eu te voi răsplăti cu paşii în stil Frunză.
Neapărat să-ţi aduci o eşarfă şi multe perne. DA, îl vom imita din nou pe
OprIa.
Karmy: Ţin minte perfect când
mi-ai spus că m-ai visat.. Cică participam la un concurs de Miss şi eram
super-aranjată, iar când s-a terminat concursul... Aceeaşi Ancuţa cu moţ în
vârful capului şi moacă de Persic. Ai fost un fel de Sufletul Clasei... Şoricico,
o să-mi fie dor de tine !
Flash: Când spun acest nume îmi
vin în minte zecile de parfumuri şi creme cu care mă tot dau când vin la tine
sau minunatul tort făcut de mama Fleşăriu, dar şi poantele pe care le făceam la
şcoală (sau în afara ei, mai şi chiuleam câteodată). Ţin minte când am plecat de
la şcoală şi s-au bătut băieţii ăia în 51 şi ne-am băgat capetele în ghiozdan
să nu ne lovească J)
Bădu: Cred că toţi o să ne aducem
aminte și peste 1000 de ani de episodul cu vopseaua de păr, şi îmi cer scuze că
nu m-am putut abţine din râs, dar NU MAI PUTEAM. Mai ştii când n-am mers la şcoală
o săptămână şi am stat non-stop în Trans? Sau când o imitam pe Ale ? Sau când
ai plâns la română :)) Îmi voi aminti cu drag de tine, şi am să te sun peste
ani şi voi striga „AAAAaaa NNNNnnn DDDDDddddd RRRrrrrr AAAAAA DDDDddd
EEEEeeeAAAaaaaaaa!!!!!”
Ale: Am multe amintiri cu tine,
pentru că facem parte din aceeaşi familie. Daaarr în legătură cu şcoala nu pot
să nu râd la faza cu „CE?”; toate fetele vorbeau între ele şi peste câteva
momente venea un moţ zglobiu prins într-o parte care punea această întrebare şi
toate izbucneam în râs. Desigur, ţin minte şi fazele cu profa de franceză care
spunea că este o diferenţă foarte mare între tine şi mine la capitolul
educaţie, şi de abonamentul din Trans, etc.
Cristiana: Îmi voi aduce mereu aminte
de un căpșor rotunjor, de un trup firav şi de un zâmbet laaarrgg pe care le
afişai mereu când intrai în clasă şi ţi se părea totul în regulă. Dacă
lucrurile nu stăteau tocmai cum vroiai mătăluţă, iiiimediat aveai ceva de
obiectat. Cel mai amuzant episod din viaţa ta de liceană a fost cred cel în
care D-na Judit te-a prins copiind şi tu ai început să ţipi la dânsa. Sau
disputele noastre pe tema „Spiri”, sau fazele cu: am o confidenţă....... TE PUP
MĂĂĂ
Ralu: Şi de tine mă leagă foarte
multe amintiri, dat fiind că am fost colege din clasa I. Ţin minte cum criticam
îmbrăcămintea fetelor din alte clase sau cum mereu mă certai când copiam de la
tine, mâncam de la tine sau te ajutam la vreun test, pe motiv că eram prea
evidentă. Noroc cu tine că m-ai mai adus cu picioarele pe Terra, căci de la
atâta somn şi de la atâtea absenţe, nu ştiu ce m-aş fi făcut!
Marinshka: Cântăreaţa noastră! Ţin să
îţi mărturisesc că mereu m-a amuzat modul tău de a te distra prin clasă. Erai
super simpatică atunci când, cu mişcările tale de dans, te duceai spre Ramo şi
îi spuneai :”Haide Piştaaa”! Ţin minte cum te tachinai mereu cu Vlad, cum ne
impulsionai pe toţi şi cum ne cereai bani, cum veneai iarna la -10 grade în
fustiţă... O să-mi fie doooor de tine !
Beea: Mi-a luat ceva timp să-mi
dau seama că eşti o tipă super de gaşcă şi chiar îmi eşti dragă! Ţin minte că
nu numai o dată te certai cu Marina, iar apoi, peste nici un minut, eraţi din nou
cele mai bune prietene. Sau de fazele de la istorie, când nici tu nu mai ştiai
prea bine ce foi trebuie să ne împarţi sau ce a scris domnul Popa pe ele...
Ramo: Mereu am spus că eşti una
dintre cele mai frumoase fete din clasă şi îmi menţin părerea. Ţin minte că
odată stăteam de vorbă cu Mile şi eram în spatele tău. Din greşeală am vărsat
ceai pe hanoracul tău, tu ai crezut că Mimi l-a vărsat, te-ai enervat foarte
tare, noi râdeam, tu erai roşie de nervi, şi tot aşa... Mereu mi-a plăcut
sinceritatea ta şi modul în care ne puneai pe toţi la punct.
Ana: Într-o zi tot am să te
urmăresc şi am să intru pe furiş la tine în casă. Astfel, voi fura parfumul meu
preferat! Ţin minte că am prezentat împreună un proiect la fizică şi te-ai
enervat foarte tare că din cauza incapacităţii mele de a învăţa la acea materie
am luat amândouă un 6. Pentru mine era nota perfectă, dar pentru tine a fost
ceva de neconceput.
Mile: Îmi vin în minte o grămadă
de chestii pe care le-am făcut împreună, dar mai ales fazele cu „nu cred că
ţi-am spus Miliena” şi cu „Baxteeerrr” au fost printre cele mai tari.
Sincer, eşti una dintre persoanele de care o să-mi fie cel mai dor din clasă, şi
chiar sper că vom mai ţine legătura.
Nori: Ţin minte că mergeam
împreună în Trans, Corci şi Aurora, ne luam câte un suculeţ şi stăteam acolo cu
orele; apoi, fooarte vesele, ne întorceam la şcoală. Îmi place mult râsul tău,
care mă făcea câteodată să-mi bag capul în ghiozdan ca să nu mă vadă profii că
(iarăşi) râd în continuu.
Iulica: În primele zile de liceu
mi-am format o părere greşită despre tine. Nu prea ştiam ce să cred.. Dar acum
ştiu sigur că eşti o tipă de gaşcă, deşteaptă şi interesantă. Împreună am mers
în Trans şi mai ales la xerox, pe motiv că aveam de multiplicat nişte foi.
Apropo, cred că acel băiat de pe coridor este încă la spital, nu şi-a revenit
din şocul suferit din cauza interpretării tale :))
Vlad: Cel mai mult îmi vor lipsi
magistralele caricaturi ale Alexandrei făcute de tine (sper că le-ai păstrat pe
toate) şi glumele la adresa acesteia. Ţin minte că am chiulit mai mulţi de la
nu ştiu ce oră şi am mers la Pietrele lui Solomon (tiuuuu). Şi tu conduceai
suuper tare pe străduţele alea... La întoarcere, multe dintre noi se gândeau să
se întoarcă pe jos, dar până la urmă a fost foarte ok.
Iosif: „Ce avem pentru mâine?
(MASS)” . Întotdeauna mi-a plăcut la tine faptul că eşti aşa... descurcăreţ în
orice situaţie. (BoSS). Ţin minte că, după câteva ore foarte vesele petrecute în
Trans, ne-am întors la lucrare la latină şi tu făceai nişte comentarii foarte
amuzante despre Balul Bobocilor.
Radu: Când a venit la noi în
clasă, am crezut că eşti un tip mega- serios, care îşi vede de treaba lui şi
care nu suportă să fie atins nici măcar de-o scamă. Dar, de când am fost la
Eroi cu domnul Popa şi ne-am tolănit printre cruci, mi-am schimbat total
părerea. Şi astăzi mă mai amuză fazele cu guma de şters şi avionaşele pe care
ni le trimiteai în ore. Câteodată mai jucam X şi 0, sau jocul acela cu nume,
acţiune şi loc, din cauza căruia am luat 2 la engleză.
Ralu Vlad: Mereu mi-a plăcut cum
râzi... Într-o zi, am râs cu Ale de am crezut că murim, fiindcă părul tău se
electrizase şi era ridicat cu totul, dar tu nu ţi-ai dat seama. A fost
mega-amuzant. Ştiu că şi tu aveai într-un timp abonament în Trans, mergeam
toate împreună şi era super amuzant.
Eve: A vaaaaiiii !!! Ce îmi voi
aduce aminte toată viaţa este faptul că după ce te-am învăţat să vorbeşti ca o
cioră nu te-ai mai putut dezvăţa nici în ziua de azi. Cea mai amuzantă fază e
cea cu „AAAuuuuUUUUUUzzzzZZZZZZiiiIIII?????” Ţin minte dialogurile tale cu
proful de chimie sau ziua când pentru un 10 aproape l-ai sugrumat cu cravata. A,
o să-mi fie dor de tine, că nu mi-ai greşit cu nimic în toţi aceşti ani!
Lucia: Ţin minte şi acum
compunerea ta kilometrică din clasa a 9-a (parcă)... Citeai, citeai şi nu mai
terminai. De asemenea, mi-aduc aminte că la o oră de română, plină de nervi, ne-ai
pus la punct pe toţi şi chiar şi dirigul a rămas puţin blocat. Sau atunci când
ai aruncat bidonul cu apă fix în capul Norei... Ai avut mereu ceva de spus în
clasă şi am admirat lucrul acesta la tine.
Andreea: Mi-a plăcut la tine faptul
că ai fost veselă în (aproape) orice împrejurare. Iar dacă vreodată te-ai
supărat, într-un minut erai zâmbăreaţă din nou. Şi tu ai cochetat, împreună cu
alte colege, cu activităţile extra-şcolare datorită cărora vei avea dosarul
doldora de diplome, spre deosebire de mine (mi-a fost prea lene să particip).
Andre, Tie ling!
Eidri: Ţin foarte bine minte că o
dată am stat lângă tine în bancă şi torăiam încontinuu, dar tu nu schiţai
niciun gest. Degeaba vorbisem o oră acolo, tu nu spuneai nimic, erai foarte
atentă la oră. Daar, peste un timp, am observat şi calităţile tale. Ai fost
foarte puternică, ai putut să treci peste emoţii şi acum, mai pe la sfârşit, am
avut cu toţii ocazia să te admirăm în piese de teatru. Bravo!
Alinutza: Eşti o drăguţă! Îmi place
că eşti o fire puternică, descurcăreaţă şi sigură pe sine, contrar aparenţelor.
Mereu ai fost aşa... ca un fluturaş gingaş, delicat. Toată lumea o iubeşte pe
Alinush!
Andrada Hodor: Contrar aparenţelor,
în tine am descoperit o persoană veselă, care a reuşit să treacă peste anumite
probleme la un moment dat al vieţii. M-am distrat mereu cu tine când eram de
serviciu, ţin minte că mereu aveai multăă mâncare şi diverse cosmetice în
geantă. La simularea de la BAC mi-am uitat telefonul la tine şi tu ai aşteptat
să ajung în gară, ai stat în ploaie şi în frig pentru mine, lucru la care
sincer nu mă aşteptam. O să-mi fie dor şi de tine!
Mădă: Creţulino.. Atâta îmi eşti
de dragă şi tu... Ţin minte că în clasa a 9-a stăteai în faţa mea şi râdeam
în continuu. Sau ştiu că atunci când ţi-a fost furat portofelul am mers împreună
(eu, tu, Ale) la poliţie şi abia te-au băgat în seamă. Dar noi aveam şi alte
ocupaţii, cum ar fi să râdem de toată lumea aflată în secţie. Mulţumesc pentru
că mi-ai motivat, împreună cu Nori, atât de multe absenţe!
Timeea: Te ştiu de când erai în
clasă cu Ale şi eu veneam la voi în Schei şi săream în pat, ne jucam cu
păpuşile... Prin clasa a 10-a parcă am venit la tine şi am mâncat, apoi mi-ai
împrumutat nişte pantaloni de trening... Odată am venit cu tine la AVON, să îţi ridici
premiul şi, tot vorbind, mi-am dat seama că eşti o persoană hotărâtă, care
ştie ce vrea de la viaţă, dar care este totuşi o visătoare..
Roxi: Şefa! Mereu ai avut ceva de
spus iar caracterul tău foarte impulsiv te-a pus de câteva ori în contradicţie cu
întreaga clasă, deşiiii poate că aveai dreptate uneori. Mie mi-a plăcut mereu
faptul că ai spus lucrurilor pe nume. Nu pot să uit ciondăneala ta cu Karmy de
prin clasa a 9-a sau a 10-a, care a trecut la fel de repede cum a început, sau
explicaţiile tale şi compunerile atât de drăguţe de la română. În rest, ce să
zic, eşti o persoană de viaţă, chiar m-am distrat super bine cu tine la
banchet! :*
Andy: Te-ai adaptat foarte bine
în noua ta clasă, parcă făceai parte din ea de la început. Ai fost printre puţinii
oameni de pe Terra care m-au lăsat să urc la volanul mașinii lor și îţi mulţumesc
pentru asta.
Leuleţ: Chiar dacă te-ai mutat
înapoi la tine acasă, nu te-am uitat. Erai aşa, super respectuos cu toate
fetele din clasă. Ai avut multe replici memorabile, printre care:”Da spune
doamnă mai tare!”, „Ce mai fac urrrâtele de la noi din clasă” sau „Pour toi,
mon amour” .
Iulicu: Întotdeauna mi-a plăcut la
tine atitudinea. Parcă spuneai mereu: ”Aşa, şi?!”. Ai lipsit destul de mult
de la şcoală, dar ne amuzai pe toţi (mai ales de când aflasem câte ture
istovitoare de 5 faci pe zi).
P.S. Chiar o să-mi fie
dor de voi toţi. Desigur, şi de dirig şi profesori.. Dar sigur ne vom mai
întâlni, măcar să mai imităm vreun personaj nou sau pur şi simplu să râdem.
Anca
*
...Stau în fața
calculatorului și nu știu cu ce să încep... parcă toate cuvintele mi se opresc în gât, în minte, în suflet și nu vor să iasă de acolo. Cu fiecare zi ce trece
conștientizez apropierea sfârșitului... Sfârșitul a patru ani de râsete și
plânsete, de fericire și tristețe, toate acestea încununate în suflete de copii... copii deveniți acum
MARI...
Privesc în urmă la prima zi de școală din clasa a IX-a și zâmbesc... cât
eram de timizi, de reticenți la fețe noi, dar și cât eram de curioși cu privire
la nou... Am văzut-o pe Mădă și am
zis: „Eu pe tine te cunosc... - Da, de la
gimnastica pentru coloană (fizioterapie)”... De atunci s-au întâmplat multe și s-a legat o prietenie frumoasă... Același lucru îl pot spune și despre Roxy, care stătea în fața mea... la început mi se părea că nu mă voi putea apropia de ea pentru că era vehementă și îmi părea rece... dar am descoperit, încet-încet, că nu era deloc așa... Îmi
amintesc cu plăcere de Milena și Norina,
care stăteau în prima bancă în clasa de jos si, din spate, admiram întotdeauna
bucuria de a trăi viața, puterea cu care treceau parcă peste orice cu râsul lor
molipsitor... Râd la amintirea discuțiilor pe care le aveam cu Cristina și bătaia pe locul de la
perete, discuții care au fost, cred, deliciul clasei a IX-a... În spate, stăteau
„gemenele” Anca și Ale care făceau
din fiecare zi o piesă de teatru, un zâmbet, o „prosteală”... Nu vreau să uit de
unghiile perfecte ale Ralucăi, pe
care le invidiam tot timpul...
Înaintez în timp și nu am să uit niciodată chipul
delicat și blând al Alinuței care mă întreba în fiecare zi: „Ce faci, Timmy,
cum ești azi?... Îmi va lipsi zâmbetul cald al Anei care se mai întorcea din când în când și mă saluta dintr-o
privire... Nu vreau să uit nici de Iosif,
care știa să profite de fiecare ocazie pentru a se „aranja” în anumite privințe și, după o reușită, mă recompensa cu o ciocolată cu alune mAAAAAAri...Nu am
uitat nici momentul în care Giorgi a
venit pentru prima dată în clasa noastră și, împreună cu încă o colegă, am
mers să „filăm terenul”... cine e, de unde vine, cum învață ;))... acum este parte
din întreg... Iulia și Flesh au fost întotdeauna (sau cel puțin așa le vedeam eu) niște extravagante, în
sensul bun al cuvântului... De la schimbările de culoare a părului ale lui Flesh
până la frizura Iuliei de prin a IX-a, totul era „nou...”
Îmi va fi nespus de
dor de râsul și plânsul Carminei, pe
care am descoperit-o și am „cunoscut-o”treptat, câte un pic parcă în fiecare
zi... De Nico nu mai spun... de la
mâncare la râs, de la copil la filosof, de la prietenă la soră... toate o întruchipează pe Nico... Iulia M. a
fost întotdeauna pentru mine o fată plină de mister, dar și de elucidare... Cred
că o poți înțelege, daca te străduiești un pic... Nu vreau să uit nici de Eidri care mi-a fost „colegă de față” și cu care am împărțit multe momente placute, mai ales înainte de lucrări, când
ne spuneam: „Offff, nu am învățat, offf,
iar nu știu”... și apoi răsărea 10-le...”.
Pe Eve nu o voi uita sigur... Sloganul „TI PUP” dar și modul debordant de a trăi viața și-au pus amprenta
pe amintirea persoanei ei... Pe Radu
nu prea l-am cunoscut, însă cred că îmi voi aminti de chitara lui și de dăruirea
cu care ne cânta în pauze... Vlad, îți
mai amintești power-pointul nostru din clasa a IX-a... nu o să uit „Timmy &
CiufuLix...”. Marina, mie dragă într-un mod special și straniu, nu pot să explic cum... ne cunoșteam
de.......muuult, de prin școală și am ajuns să o cunosc într-un mod profund
abia în clasa a XII-a, dar și asta, din umbră...
Am să îmi amintesc, de asemenea,
cu drag de scrisul frumos al Beei, dar și de somnul ei dulce din ore, pe care îl invidiam (pentru că eu nu puteam să dorm...). Pentru Andreea P. o să am întotdeauna o afinitate, indiferent ce s-a întâmplat de-a lungul timpului, pentru că am crezut întotdeauna că are ceva
special în suflet... De Ramo, vecinica
de cartier, pot spune că o văd ca fiind o prietenă fidelă pentru cei din jur și
o fată de gașcă, pentru că știe să trăiască viața...
Nu în ultimul rând o amintesc pe
Bădu, în cazul căreia cred că se
potrivește zicala „Esentele TAAARI se țin în sticluțe mici!” Pe Lucia mi-o voi aminti ca fiind o
persoană plină de forță, care a avut întotdeauna puterea să spună ce își
dorește, ce o deranjează și ce nu vrea să facă... go on! La Ralu V. am admirat întotdeauna estetica și simțul pentru
„modă”..., nu neapărat pentru ce e extravagant, dar spre ce îi stă bine, știe să se aranjeze și să se pună în valoare... Am tot amânat să scriu despre actuala mea colegă de
bancă, Andrada H., pentru că nu prea știu ce să scriu dar... nu am să uit că ne „aprovizionai (mai bine zis ne
dădeai) întotdeauna gumă!!!...
M-am pus pe scris și parcă
nu mai știu să mă opresc... Aș vrea să spun atât de multe și totuși... timpul nu
mai stă în loc, el a trecut și noi trebuie să mergem mai departe... Îmi doresc
numai fericire și sănătate pentru toți dintre voi, fără părtinire, și vreau să știți că am ținut cu drag, într-un mod aparte, și numai de mine știut, la fiecare dintre voi... Acum, pun și eu PUNCTUL PE F și închei prin a
spune că...”Vom ajunge să ne amintim cu drag de cât de bine ne era...”
PENTRU DOMNUL DIRIGINTE: Îmi stăpânesc lacrimile și nu vreau să le încurajez, pentru că apoi vor fi prea multe, ud tastatura și vreau
să mai scriu..., nu vreau să se strice J)... Nu
am să uit niciodată glasul blând și părintesc cu care ne sfătuiați, îmbrățișarea
caldă și spiritul de părinte bun și iubitor pe care l-ați dezvoltat cu noi în
acești 4 ani... Îmi veți lipsi... în postura de diriginte, de profesor, de îndrumător...Dar, cum le aranjează Domnul!, totuși vom fi vecini, așa că nu o să scăpați de mine așa
ușor!!!
Cu mult drag pentru
toți... Anda
*
De cand aţi început postarea asta, tot vreau să scriu şi eu, dar nu pot... Nu
suport ideea că drumul nostru se încheie aici, nu realizez şi nici nu vreau să
realizez că într-adevăr punem "Punctul pe
F"... Totul a început atât de greu, dar
s-a terminat atât de uşor, iar eu, eu refuz să-mi aştern pe monitor toate
gândurile, trăirile, sentimentele ce se amestecă acum în sufletul meu, pentru
că... pentru că!
Cu mult mult drag, Mădă
*
01.06.2012
Acum
putem spune că oficial am terminat liceul.
E ciudat
cât am așteptat acest moment și acum, când s-a întâmplat, sunt tristă și numai
la clipele minunate petrecute în cei 4 ani cât am fost elevă de liceu mă
gândesc.
Așteptam
să scap odată, dar acum, de aici, e mult mai greu… parcă îmi șoptește cineva în
cap mereu: “îți va fi dor, îți va fi dor”… Îmi va fi dor de colegi, de
profesori (chiar și de cei pe care îi plăceam mai puțin), îmi va fi dor să am
un loc unde să merg în fiecare zi (somnoroasă) și să apară Marina, căreia
niciodată nu îi era somn și care mă binedispunea și pe mine, îmi va fi dor de
certurile mărunte, de fețele colegilor pe care le vedeam în fiecare zi, de
Nori, care era imposibil să nu spună ceva care să mă facă să râd, cu lacrimi
uneori, îmi va fi dor de Radu, care atunci când venea la școală, întârzia
mereu, îmi va fi dor de Vlad, care abia încăpea pe ușă :)) și de toți ceilalți.
Îmi va fi dor să povestesc vrute și nevrute cu
colegii mei, îmi va fi dor să o aud pe Nico mereu întrebând dacă are cineva mâncare mâncabilă de ea, îmi
va fi dor de ciondănelile dintre “români și unguri”, îmi va fi dor de deciziile
noastre de a pleca la ultimele ore și îmi va fi dor până și de automatul de
cafea, care avea singurul ceai care îmi plăcea.
Stau și
mă gândesc că îmi era dor și în vacanțele de vară de colegii mei, dar atunci
aveam în gând faptul că e doar o vacanță.Dar acum? Acum e o vacanță veșnică…
Nu-mi pot ascunde lacrimile și gândurile… Ce o să mă
fac eu acum, că nu vă mai am pe voi? O să mă simt singură. Nu o să o mai am pe
Marina care să mă ia în brațe în fiecare dimineață, nici pe Andreea, căreia
i-am măzgălit toate caietele cu desenele mele de copil (și pe care le are încă),
nici pe Alinuța care să țină lucrurile sub control, fiindcă eu sunt o
dezordonată, nici pe Eidry, ca să joc teatru cu ea, nici pe Lucia, cu care i-am
făcut farse lu’ 5kg fond de ten, nici pe Anna, care mereu avea câte o guriță de
suc pentru mine, nici pe Iulia, care să îmi ia câte un topitop (și dup'aia să-mi
ceară banii pe el) și nici pe…dirigu, care să îmi dea câte un ppt de făcut și
care să ma ia în brațe sau să mă prindă de nas în timpul orelor :x
Și ce o să se facă banca fără mine? Cine o să mai
doarmă pe ea? Cu cine mai merg eu la operă ca să dorm? =)) Anii de liceu au
fost mult prea tari și s-au terminat prea repede…
O să vă
port mereu în sufletul meu, pe TOȚI, și o să vă iubesc. Știu că vom fi mereu 12 F, vom fi aceeași clasă care chiulea mereu, vom fi aceeași clasă unită (chiar
dacă ne-am dat seama prea târziu), vom fi aceeași clasă cu cel mai tare dirig.
“Punctul pe F”
pentru TOTDEAUNA!!!
Cu muult drag, Beea!