Totul a început cu acest text lansat în eter:
duminică, Feb 19, 2012 10:25 AM
F-Avertisment!
Păzea, cucuieţilor şi, mai ales,
cucuietelor! Va veni o zi când voi striga catalogul acilea, şi-l voi striga cu
glasul inimii din acel moment! Ordinea nu-i alfabetică, nici preferenţială, e
aleatorie... dar... Să nu vă bosumflaţi! Nu-s decât cuvinte, nu-i decât
imaginea de-o clipă! Pentru început, ca să nu stârnesc... (nu
ş'ce!!), aştept înscrieri! Cine vrea să se vadă primu'n oglinda-eu?
Au apărut
reacţii directe, în/din clasă, dar şi pe net:
·
Vlad Ciuf
Eu mă bag,
sparg gheața ! :))
Şi eu, şi eu!
·
Anonim
Şi eu mă
bag ;)) (Lucia)
Iată condiţiile în care-mi propuneam să scriu catalogul acesta altfel:
- Prezenţa - obligatorie, nu-ncape "vreau/nu
vreau";
- aşa-i la catalog, se respectă reguli stricte, ca aceste:
- nu vreau să mă grăbesc, fiecare-şi va afla spaţiul cuvenit atunci când simt că-i timpul...
- nu voi da nume şi nu voi număra... semnele alocate!
- nu voi aduce modificări unui text deja lansat în lume!
- [Nu vreau să (a-)par (ca) om-giruetă!]
- nu spaţiul (tipo-)grafic măsoară afecţiunea mea!,
- nici numărul postării.
- Mai zic: fiecare-şi află locul după o vibraţie venită chiar aleatoriu..., dar sincer şi la momentul potrivit (ei),
- Deci: ţineţi minte: nu ştiu cine urmează! Nu vă-nghesuiţi! Nu protestaţi!
- E loc pentru toţi! Chiar şi pentru aceia care n-ar vrea!
Ufff!!
- cu drag şi (deja) dor...
- Cine s-o supăra, s-o supăra, mă va dezarma, dar nu definitiv...
- Voi (tot) reveni până voi încheia misia asumată benevol.
- Nu mai am mult şi-ajung la 31!
Deocamdată optimist, mai târziu (inevitabil şi "leşinat") nostalgic: S-AUZIM NUMAI DE BINE!
- aşa-i la catalog, se respectă reguli stricte, ca aceste:
- nu vreau să mă grăbesc, fiecare-şi va afla spaţiul cuvenit atunci când simt că-i timpul...
- nu voi da nume şi nu voi număra... semnele alocate!
- nu voi aduce modificări unui text deja lansat în lume!
- [Nu vreau să (a-)par (ca) om-giruetă!]
- nu spaţiul (tipo-)grafic măsoară afecţiunea mea!,
- nici numărul postării.
- Mai zic: fiecare-şi află locul după o vibraţie venită chiar aleatoriu..., dar sincer şi la momentul potrivit (ei),
- Deci: ţineţi minte: nu ştiu cine urmează! Nu vă-nghesuiţi! Nu protestaţi!
- E loc pentru toţi! Chiar şi pentru aceia care n-ar vrea!
Ufff!!
- cu drag şi (deja) dor...
- Cine s-o supăra, s-o supăra, mă va dezarma, dar nu definitiv...
- Voi (tot) reveni până voi încheia misia asumată benevol.
- Nu mai am mult şi-ajung la 31!
Deocamdată optimist, mai târziu (inevitabil şi "leşinat") nostalgic: S-AUZIM NUMAI DE BINE!
Addenda: M-am răzgândit! 31 e o cifră nedreaptă, unu e mai puțin semnificativ
pentru clasă decât... doi! Deci: 30 + 2 + 1!
Când am iniţiat CATALOGUL, am gândit că timpul
trece, şi Generaţia 2012 va creşte, se va maturiza, se va împrăştia prin lume
şi prin viaţă. Fiecare va trăi
măcar un moment de nostalgie cauzat de rememorarea anilor irepetabili ai
adolescenţei, fiecare se va căuta şi se va regăsi prin noianul de amintiri
acumulate în marea aventură a vieţii.
Şi atunci, am gândit/simţit eu, o imagine, fie ea şi parţială, fie ea şi greşită, fie ea şi... nedreaptă, este un punct de pornire pentru fiecare dintre ei, un reper aparte spre sinele de altădată, spre prietenii plecaţi/risipiţi în toate cele patru zări.
Nu! Nu eu trebuie să vă rămân în minte! Clasa, spiritul ei, grupul şi agitaţia lui, prieteniile şi păţaniile de tot soiul, luminoase şi triste, nedreptăţi şi clipe de măruntă, deci profundă, adevărată fericire... Colegii şi TU! Câte nu aţi avea voi de povestit atunci când veţi fi departe unul de celălalt..., ştiute şi neştiute de acela care, vrând-nevrând, bun-ne... drept, v-a fost menit de soartă şi direcţiune ca vremelnic baci.
Eu am fost doar cronicarul priceput/inabil al aventurii voastre irepetabile, unice.
Ca tuturora celor care mă citesc pe blog, deci mă bagă în seamă, vă spun şi vouă: S-AUZIM NUMAI DE BINE!
P.S. Numai obligat de voi mai adaug vreun comentariu...
Şi atunci, am gândit/simţit eu, o imagine, fie ea şi parţială, fie ea şi greşită, fie ea şi... nedreaptă, este un punct de pornire pentru fiecare dintre ei, un reper aparte spre sinele de altădată, spre prietenii plecaţi/risipiţi în toate cele patru zări.
Nu! Nu eu trebuie să vă rămân în minte! Clasa, spiritul ei, grupul şi agitaţia lui, prieteniile şi păţaniile de tot soiul, luminoase şi triste, nedreptăţi şi clipe de măruntă, deci profundă, adevărată fericire... Colegii şi TU! Câte nu aţi avea voi de povestit atunci când veţi fi departe unul de celălalt..., ştiute şi neştiute de acela care, vrând-nevrând, bun-ne... drept, v-a fost menit de soartă şi direcţiune ca vremelnic baci.
Eu am fost doar cronicarul priceput/inabil al aventurii voastre irepetabile, unice.
Ca tuturora celor care mă citesc pe blog, deci mă bagă în seamă, vă spun şi vouă: S-AUZIM NUMAI DE BINE!
P.S. Numai obligat de voi mai adaug vreun comentariu...
1. Ea era prima din banca de trei locuri, cum erau toate băncile
din clasa I... - cu trei locuri, dar asta era mai în spatele clasei şi mai la
fereastră şi mai la uşa anexei!... Ea era foarte timidă, dar şi sensibilă ca
o... mimoză: nici nu apucai, prima dată, să trimit una dintre săgeţile
pişcăcioase, tipice stilului meu, adresate autoarei unei teme...,
(căreia-i găseam hibe! - ce mai!!) că mă şi trezii cu reacţia şi mai...
vehementă! Ha! Aveam ceva cu persoana cu pricina? Nu-mi plăcea stilul? Eram
nedrept şi crud?... Ptiu, drace! tu spui una şi te trezeşti cu o avalanşă...
Da, dar ce frumos a reuşit, mai apoi, să scoată frumosul dintr-o zonă ignorată
de elevul de azi: cea a işlicului, a anteriului şi a oftatului din rărunchi!...
Ştii?..., mie-mi place foarte mult "Domnişoara Pogany". Nu ştiu
de ce, chipul tău îmi evocă întotdeauna, dar întotdeauna, capodopera
brâncuşiană... Oare ochii mari şi migdalaţi, oare faţa ovală?... Nu ştiu şi nici
nu-mi bat capul!... Mi-o evoci şi gata! Chipul oacheş?... Îndată va fi invers:
voi revedea sculptura şi mă voi gândi la don'şoara care, astăzi, este unul
dintre prietenii mei de nădejde (zic şi eu!...).
Îi place să joace şi să se joace! Ţin minte c-a fost de pomină într-o oarece împrejurare a serbărilor noastre şcolare, şi-apoi înc'o dată... şi-apoi, brusc, gata - s-a oprit inevitabil, a refuzat orice altă apariţie sub semnul Thaliei..., oare-o fi fost vreun binecunoscut râs sarcastic care i-a tăiat pofta?
Pletele-n vânt (dacă bate...), gesturile de o feminitate pufoasă, uşooor desuetă pentru fecioarele zilelor noastre... Glasul subţiratic, alintat, uşor insinuant (ştim noiii!...) Uneori, ambiţioasă, alteori - mămă... Mereu capabilă de un gest emoţionant, plăcut, prietenesc...
Încă repede supărăcioasă şi uşor de împăcat... Suferă efectiv, organic la manifestările fruste şi frustrante ale celor care se cred oameni ai timpului nostru..., de parcă vulgaritatea, grobianismul, nihilismul ori anarhismul ar fi fost descoperite ieri... şi, de-atunci, sunt de succes... Ea ştie să se bucure când observă prima floare a mărului din curtea şcolii... şi ştie să-ţi transmită şi ţie fericirea ei. E mare lucru, să oferi din preaplinu-ţi din suflet şi, mai ales, să nu calci în picioare mica bucurie a celuilalt!
Îi place să joace şi să se joace! Ţin minte c-a fost de pomină într-o oarece împrejurare a serbărilor noastre şcolare, şi-apoi înc'o dată... şi-apoi, brusc, gata - s-a oprit inevitabil, a refuzat orice altă apariţie sub semnul Thaliei..., oare-o fi fost vreun binecunoscut râs sarcastic care i-a tăiat pofta?
Pletele-n vânt (dacă bate...), gesturile de o feminitate pufoasă, uşooor desuetă pentru fecioarele zilelor noastre... Glasul subţiratic, alintat, uşor insinuant (ştim noiii!...) Uneori, ambiţioasă, alteori - mămă... Mereu capabilă de un gest emoţionant, plăcut, prietenesc...
Încă repede supărăcioasă şi uşor de împăcat... Suferă efectiv, organic la manifestările fruste şi frustrante ale celor care se cred oameni ai timpului nostru..., de parcă vulgaritatea, grobianismul, nihilismul ori anarhismul ar fi fost descoperite ieri... şi, de-atunci, sunt de succes... Ea ştie să se bucure când observă prima floare a mărului din curtea şcolii... şi ştie să-ţi transmită şi ţie fericirea ei. E mare lucru, să oferi din preaplinu-ţi din suflet şi, mai ales, să nu calci în picioare mica bucurie a celuilalt!
2. Ea stătea
mică și nebăgată în seamă undeva-ntr-un colț de bancă - în sala aceea nedorită
șiii, acum, regretată un pic, toate băncile aveau un colț în care se putea sta
boierește, câș față de poziția normală a elevului - și părea că va fi un model
de disciplină și timiditate. Cred, acum, adică atunci, că se adapta noului
mediu de... școală, observa foarte atentă oameni și atitudini și se pregătea
pentru... a X-a. Nu uitați, cum nu știu părinții secretele fraților, la fel
dirigu' nu bănuiește care-i viața subterană și, deci, reală a clasei... Și a venit și a X-a cu proritățile ei! Nu știu ce trecere a conducerii școlii prin toate sălile de clasă a relevat faptul că a noastră nu prea este prezentabilă, da' deloc, la capitolul imagine. Am făcut apel, am propus, am cerut păreri, sfaturi... Timi, Mădă, Andreea, Ana-Lucia și Vlad mi-au sărit în ajutor (or mai fi fost vreo doi pe care i-am uitat...). Dar cine credeți că, prin spirit practic și inițiative de bun simț, a oferit cele mai bune și ingenioase soluții? Da, ați ghicit (așa cere convenția lecturii, fie vorba-ntre noi...)! Ea a fost. Și a devenit discret, eficient, acceptat (de parcă se acceptă ceva prea ușor pe la noi!...) un fel de lider al clasei. Niciun semn că a trecut de la copilul care nu reacționează decât la solicitare (eventual, insistentă) la statutul de șef discret, plăcut, căutat. Era perioada sa de glorie - a durat muuult și bine, vorba băsmuitorului: dacă n-o mai fi durând și acum - fără ostentație, dar cu un car de bun simț, naturalețe și discreție. Firescul și modestia țin, la ea, de modus vivendi!
Sigur că-i o frumoasă, are ochii mereu neliniștiți, adevărate scanere ale jur-împrejurului, îi poartă mai mereu ușor și înșelător mijiți, iar când trece de poza asta de circumstanță ochii devin/revin maaari, veseli, adânci. Când râde, și ea râde mai mereu, două gropițe șăgalnice-i împodobesc obrăjorii. A obosit parcă în a mai fi șef..., uneori cred că-i dezamăgită de realitatea clasei și, discret, încă o dată, încearcă să revină la statutul de „om între oameni”, dar cine-o mai acceptă în anonimat? E mignonă, iute-n mișcări, feminină și, dacă vrea sau situația o impune, autoritară și categorică! E formidabil să vezi cum Vlad, de exemplu, o ascultă docil, bucuros parcă să poată face cum zice copila cât un bibelou pe care el și l-ar putea băga în buzunar...! Proteste, cârcoteli, refuzuri? - nici vorbă! Eu însumi n-o pot refuza când vine cu vreo propunere, fără șanse altfel, recunosc! Se uită drept în ochii tăi, cu o mirare parcă, sigur cu inocență, până când n-ai (n-am) încotro și accept și chiar adopt propunerea, de nu cumva, datorită puterii ei de persuasiune, ajung să o socotesc de-a mea..., și bună - evident!
E veselă (mai) mereu, iar bucuria ei de a FI între colegi devine contagioasă și, cred că nu exagerez, dacă ea este tristă, melancolia se transmite întregii clase. Firescul cu care îndeamnă la bine și frumos face ca propunerile ei să fie acceptate fără rezerve, repet, prin toate ungherele clasei... Sigur că ați ghicit-o, pentru că toată lumea o iubește pe... O mai țineți minte jucând formidabil și surprinzător altfel decât o știm noi într-o scenetă pregătită, din toate punctele de vedere, la moment? Negreșit, cu toții, chiar cu toții, o iubim pe...
Să nu vă înșele aparențele: e o ființă foarte puternică și rezistentă la... intemperiile clasei. E chiar o luptătoare!, și, orgolioasă fără ostentație, nu cere ajutor în a pune lucrurile în firescul lor cotidian.
3. Cin'să fie, cin'să fie?... Râde mereu, e veselia însăși. Micuță, delicată, fluturaș, Zâna Măseluță - nu mai știu cum să-i spun în limbaj sentimental-cifrat... Pe ea nu te poți supăra niciodată pentru că e prea bună la suflet pentru a face sau măcar a gândi ceva rău, ceva care să dăuneze grupului sau colegului. E pur și simplu imună la răutăcisme...
Dar să nu exagerăm, micuța
mea cu ochii... asiatici - aș zice -, e-n stare de pozne trăsnite care, după
momentul de stupefacție, binedispun și pe cel mai morocănos individ venit în
spațiul numit F.
Oare se-ntâmplă să-i lipsească surâsul (dacă nu, râsul) de pe buze?... Mie nu
mi s-a-ntâmplat s-o văd îmbufnată, poate, preț de-o clipă, înnegurată... - dar
trece ca puful de nor de pe cerul văratic. Și tocmai mie mi s-a-ntâmplat s-o
pedepsesc, fără succes, pentru râs nestăvilit atunci când predam... lucruri
grave și importante... Ea m-a iertat, eu mă simt, încă, vinovat (??!) deși au trecut ani buni
de-atunci... E fragilitatea întruchipată, deși n-am spune că... ține possst forțat sau autoimpus... Ei i se aplică, fără îndoială, expresia: să n-o atingi nici măcar c-o floare! Cine se bucură cel mai mult când sunt prilejuri de bucurie? Cine cântă și joacă, de parcă ea ar fi sărbătorita, atunci când în clasă răsună acordurile lui „La mulți ani”? Cine gesticulează și țopăie de bucurie? Dansează și bate, fericită din palme?
Nici măcar moșul cel bun, dar posesor al nuielușei pedepsitoare..., n-ar găsi motiv și prilej s-o... pună la colț măcar: ea ar zâmbi șăgalnic, l-ar privi cu toată candoarea din lume adunată în ochișorii ei jucăuși și gata!, s-ar topi clipa de cumpănă! Evident, e foarte feminină în gesturi și vorbă, dar, cred eu, o feminitate mereu adolescentină o va caracteriza întotdeauna... E, voit și natural, copilaș!
Da! Uitasem! Cu ea am schimbat
registrul: merg spre tărâmul... blondelor! Sunt convins că are tainele ei, dar
fiind atât de bine ascunse, îmi place înfățișarea pe care ea ne-o
propune/impune cu succes! Și cred că am mai descoperit ceva: glasul ei impune
atunci când situația o cere, multă fermitate în vocea unei ființe atât de
fragile și atât de, aparent, lipsite de apărare! Fulgere apar în ochii
șăgalnici și nu cred că-i bine să-i fii în preajmă...; chiar dacă primejdia
nu-i de durată, impactul nu-i deloc neglijabil. Morala:
nu-i supărați pe cei blânzi!... vulnerabilitatea lor e-nșelătoare!
4. Întotdeauna a preferat penultima bancă și, întotdeauna,
locul închis, spre perete, spre fereastră..., parcă să-i fie pavăză locul de
acces spre sală... Parcă locul acela al ei i-ar oferi securitate
maximă! Și parcă persoana/persoanele interpusă/e i-ar ține piept presupusului
agresor... Fie vorba-ntre noi, poziționarea cu pricina îi oferă și șansa de a
sta câș, înspre două bănci deodată! E poziția ei firească, greu, da' greeeu
renunță la poziția asta. Zâmbește mereu, cu certe vibrații interioare... Ai crede că acum preia încântătorul subiect aflat în discuție la un moment și-l va epuiza. Fals! Timiditatea-i joacă însă întruna feste... Ea este dintre cei puțini, dar cerți care gândeau asemenea celui care vorbește, dar care n-au avut curajul să se exprime. Emotivitate fără frontiere și care se vede imediat în pigmentarea instantanee a tenului! Draga de ea!
Ea este o colegă ireproșabilă, deși, parcă, sensibilitatea îi joacă feste din când în când, și-o face să sufere. Altminteri, aș spune că este nevinovăția întruchipată! Și chiar nu-s tocmai departe de adevăr!
Nu are inițiative, nu pentru că n-ar avea și ea în minte șotii, glume, mai știu eu ce-i trece poznaș prin minte unui elev... - nu, ci pentru că e mereu cu un pas în urmă, așa că, odată pusă în practică trăsnaia, ea participă cu entuziasm ponderat... doar la finalizare. E veselă, fără rețineri, nu o simți nicicând crispată... E dinamică, dar cu o ușoară... frână de mână, să nu cumva să se-ntâmple neprevăzutul și să ajungă EA în prim plan...
Din când
în când e surprinsă de evenimente pe care nu le-a estimat cineva încă, și așa,
pe neașteptate, i se cere tocmai ei, prima, părerea! Imediat o simți panicată,
privirea i-alunecă, precipitată, de la mine (bau-baul), la colegele din
preajmă, poate află oareunde paiul de care să se agațe și, când îl găsește sau
i se oferă, e fericită de rezolvare și va râde din tot sufletul. Nicio bucurie
nu te bucură atâta cât te bucură fața ei, iradiind fericire! E-atât de
sinceră și de luminoasă, exprimându-și bucuria... ieșirii la liman! Se face
primăvară în toată clasa!
Cred că i se potrivește foarte bine îndemnul mămuței lui Nică: dacă ea, prietena noastră mărunțică, dar nu-n exces..., ar râde la soare, chiar s-ar îndrepta vremea după râsul ei, sunt convins de asta! Voi, nu?? Tristețile ei sunt ca furtunile de vară, năprasnice, dar de scurtă durată. Plănge de, vorba aceluiași Creangă, saltă cămeșa de pe dânsa, cu lacrimi mari, grele, iar primul zâmbet, născut din vorba bună, încurajatoare a unuia dintre noi i-aduce în privire un curcubeu imperial! Adică splendid!
O văd prea timidă, o văd prea puțin încrezătoare în propriile forțe, o văd, încă, neajutorată! Mi-o doresc puternică, privind aprig înainte, nu pe furiș, nu cu teamă. Mi-o doresc hotărâtă și luptătoare ca pe la-nceputul clasei a II-a, când a trecut, singură, fără mine, fără tine, printr-un impas măricel! Și, spun martorii, a făcut-o mai mult decât convingător! Deci fii bărbată, draga mea, n-aștepta să pună cel de-alături pasul, ia tu inițiativa! Și-atunci râsul tău atât de reconfortant își va afla și justificarea interioară! Știu că te-ncântă feminitatea ta, că o porți mândră foc, dar totuși!...
P.S.: Nu mă mai leg de culoarea părului, tenului! E clar: nu mă pricep, de vreme ce o copilă (șatenă la păr) e,-n ochii și mintea mea, mai blondă decât colega și prietena ei cu cosițe arămii, dar cu tenul ceva mai închis.
Cred că i se potrivește foarte bine îndemnul mămuței lui Nică: dacă ea, prietena noastră mărunțică, dar nu-n exces..., ar râde la soare, chiar s-ar îndrepta vremea după râsul ei, sunt convins de asta! Voi, nu?? Tristețile ei sunt ca furtunile de vară, năprasnice, dar de scurtă durată. Plănge de, vorba aceluiași Creangă, saltă cămeșa de pe dânsa, cu lacrimi mari, grele, iar primul zâmbet, născut din vorba bună, încurajatoare a unuia dintre noi i-aduce în privire un curcubeu imperial! Adică splendid!
O văd prea timidă, o văd prea puțin încrezătoare în propriile forțe, o văd, încă, neajutorată! Mi-o doresc puternică, privind aprig înainte, nu pe furiș, nu cu teamă. Mi-o doresc hotărâtă și luptătoare ca pe la-nceputul clasei a II-a, când a trecut, singură, fără mine, fără tine, printr-un impas măricel! Și, spun martorii, a făcut-o mai mult decât convingător! Deci fii bărbată, draga mea, n-aștepta să pună cel de-alături pasul, ia tu inițiativa! Și-atunci râsul tău atât de reconfortant își va afla și justificarea interioară! Știu că te-ncântă feminitatea ta, că o porți mândră foc, dar totuși!...
P.S.: Nu mă mai leg de culoarea părului, tenului! E clar: nu mă pricep, de vreme ce o copilă (șatenă la păr) e,-n ochii și mintea mea, mai blondă decât colega și prietena ei cu cosițe arămii, dar cu tenul ceva mai închis.
5. Da'ce? Da'de ce? De ce eu? Ufff! Și zău că-i fată
bună!... Dar cum
te-mpinge... fatalitatea s-o nominalizezi, una din întrebările de mai sus
te-ntâmpină (dacă nu cumva, toate trei!) și o înfățișare de copil blond și
fragil ultragiat te privește ușor lăcrămos și mult mai puternic gata de luptă
(??). Partea nașpa e că nici n-așteaptă să afle de ce ai numit-o, dacă-i de
bine, dacă-i de rău... E parcă pregătită întruna să ia... viața-n piept! Partea
proastă e că, de-acu, îți trebuie vreo juma' de oră până s-o liniștești pe
vajnica luptătoare pentru... drepturile copilașului! Într-atât e de
înverșunată!!
Altminteri, fată veselă, de gașcă,
are inițiative... extrașcolare, deși poate fi cârcotașă inclusiv în acest
domeniu ceva mai plăcut. E sceptică pe termen mediu și lung și entuziastă pe
termen scurt... După ce a fost de acord cu o propunere, aducând și un argument
în favoarea ei, vine cu trei, patru etc. argumente contra, de-ți piere cheful
s-o mai susții! Nu e supărăcioasă decât... preț de secunde, imediat ce se
dumirește cum stau lucrurile, înflorește, e toată un zâmbet și-și mijește
ochișorii a mare bucurie, Sigur că e frumoasă și..., mai zic o dată, fragilă!
Chiar că-ți este teamă să faci vreun gest prea repezit prin preajmă-i, să nu
cumva s-o rănești... Uneori aș compara-o cu un fluturaș...Dar un fluturaș cam rău de gură, însă, după cum spuneam, nu rău la suflet, pus pe șagă, gata să-și ajute tovarășul aflat la strâmtoare... Îi place să se-alinte și știe că nici noi, iștialalți, nu pregetăm în a o alinta. Atunci e în culmea fericirii! Joacă, dansează, țopăie, uită de ea...
Chiar dacă nu învățătura face pe om, voi observa că ea nu se pune la carte cu toți nebunii, dar dacă se apropie cuțitul de os, zbârnâie!! Altminteri, nu degeaba și-a ales o poziție strategică! În idea că, dacă e loc și timp de altele, mai distractive, de ce nu? Se angajează! Dar nu fără oarecare teamă de fi prinsă, teamă care imediat se vede în ochii ei neastâmpărați..., și uite-așa o prinzi asupra faptului... Și iaaar șirul de întrebări de la-nceput.
E francă, nu umblă cu eufemisme, când are ceva de spus, o spune fără menajamente sau rețineri: asta e părerea și nu suportă... opoziție. Dacă te opui, vezi debutul strigării!..., dacă nu cumva l-ai reținut deja, că prea-l invoc... Îi place să fie admirată, o simți fe-ri-ci-tă, foc de fericită când ceilalți se-nvârt în jurul ei. Suavă, micuță, fragilă... Și noi cu toții o iubim, știind că, la rândul ei, ea ne iubește.
Cred că nu-i nevoie de amănunte privind locația... Doar atât: nu călătorește prin clasă, dacă vrea să se mute cineva lângă ea foarte bine, ea se simte bine în banca ei, și amândouă sunt primitoare, dacă exotica brună de-alături lipsește...
6.
Dezamăgire pentru cine stă cuminte la coadă și-și așteaptă, disciplinat(ă),
rândul! Dar cine nu știe cuvântul biblic conform căruia „cei din urmă vor fi
cei dintâi”!? Eu cred în vorba asta înțeleaptă, mai ales în zilele când
cel de sus ne mai trimite și imprevizibilele sale semne... Azi, de
exemplu!
Vasăzică, el este, pentru mine, o enigmă dintre acelea mereu indescifrabile. De prisos să vă spun că-l cunosc înaintea voastră și-nainte de voi! Ehei! Ce știți voi!? Pe vremea aia, el era o tânără speranță și pentru mine, pentru că el chiar e dăruit cu abilități/talente deosebite.
Vasăzică, el este, pentru mine, o enigmă dintre acelea mereu indescifrabile. De prisos să vă spun că-l cunosc înaintea voastră și-nainte de voi! Ehei! Ce știți voi!? Pe vremea aia, el era o tânără speranță și pentru mine, pentru că el chiar e dăruit cu abilități/talente deosebite.
El este cel mai bun băiat pe care
un colectiv de elevi, fete - dar și băieți, și-l poate dori! Încă din prima zi
de școală băiatul nostru cu alură de rocker mediteranean, ceva între magrebian
și grec, brunețel, cu părul negru, ca pana..., cu ochii negri (cred!),
pătrunzători (sigur!), vine în mijlocul colegilor, cu ghitara așezată neglijent
pe umăr, promițând distracție pe cinste și întemeierea unui spirit de gașcă...
Poză! - dacă ați făcut-o, e perfect, cine știe când îl mai prindeți în mijlocul
vostru, antrenându-vă la dulce cântare din Phoenix sau mai știu eu?... Efectul s-a
produs fără ostentație, voi păstrați-i, nostalgici, imaginea: merită, a fost
promițătoare...E cel mai plăcut companion dintr-un grup ad hoc constituit, știe să întrețină discuția cu remarci de bun simț și la obiect, nu bate câmpii, nu face glume bulevardiere, de doi bani!... Este elegant în gesturi și înfățișare în mod natural, fără niciun de sforțare sau stridență. Tonul blând, niciodată strident, ușor afectat, parcă scuzându-se pentru felul cum își exercită, nevoit, puterea de atracție. Neîndoielnic, are șarm și cred că știe asta! Fetele îl înconjoară cu simpatie și par a-l proteja... de răutatea celorlalți... (nu se știe cine-s ceilalți!...), iar el acceptă ca de la sine atitudinea proteguitoare... nu-l miră, nu-l contrariază, nu-l deranjează!
Răspunde corect, la obiect, economic atunci când este la lecție. Nu învață, dar e interesat de foarte multe domenii, mai ales extraşcolare (este, deci, documentat!), știe să facă, la moment, conexiuni și divagații pertinente, beneficiind de un vocabular mai mult decât îngrijit...
E o fire blândă, visătoare, idealistă... Artist, ce mai!... Problema-i că liceul trebuie terminat înainte de a fi admis la facultate și, n-o să credeți!, el știe asta. Dar, din când în când, nu des, doar de trei patru ori pe ani, îl apucă strechea, acea boală metafizică, intratabilă ca datum-ul celor vechi. Strechea constă, pentru nepricepuți, în alergarea bezmetică, imaginară, dar de neoprit, pe Câmpiile Eleusine ale sensibilității de artist neînțeles... Cele intervale astupă cam două treimi spre trei sferturi din anul școlar. Restul timpului el e aproape zilnic și integral la școală. Evident că e bolnăvior, cel puțin, acum, într-a duoășpea, chiar a dat piatra peste dragul nostru coleg!
Evident că toți îl iubim, toți îl compătimim, toți îl împingem și la propriu spre finish-ul clasei terminale! Sperăm ca încântătoarea (fără nici urmă de mișto!!) lui apariție să se permanentizeze de azi încolo..., altfel e nașpa! Trebuie să păstrăm în clasă dulcea, inefabila, exotica noastră FATA MORGANA, mă tem că fie și împotriva voinței sale! Fetele îi vor asigura, negreșit, ambientul necesar unui sejur atrăgător, propice eludării teribilei boli amintite mai sus.
7. E duminică, e șapte și un sfert și habar n-am despre cine
voi scrie azi... Să-mi accesez fișierele..., poate găsesc mai repede sursa inspirației!
Da! - am găsit,
voi răspunde unei provocări a dragelor mele, Norina știeeeee... Așa-i?!
Probabil este persoana despre care cele
mai multe fete (și băieți!!) pot să-ți spună cele mai puține lucruri. Sigur că ea
singură și-a creat o anume aură de mister pe care, iată, și-o păstrează și
acum, după aproape patru ani de la constituirea acestui vremelnic colectiv...
Mai întotdeauna a preferat un loc în clasă care să-i asigure... anonimatul:
nici prea bătător la ochi, dar nici foarte ascuns, că, știți voi, cine se
ascunde prea tare tocmai d'aia e-n atenția profilor.Ai spune că-i discreția întruchipată și-n oră, și-n pauză: blondă și eterizată, ea trece printre noi, vorba poetului, „ca umbra unei idei”... Numai stimulată intră într-o discuție și aceasta este de fapt un scurt și sec schimb de replici..., să recunoaștem, amicale, dar nestimulative. Un zâmbet aproape circumstanțial te anunță că atât a avut de spus. De fapt, când nu este misterios și vag gânditoare, ascunsă în lumea ei, ea afișează un zâmbet de manechin aflat la rampă...
Din când în când lipsește dubios de mult, nu!, nu ca..., ba nici măcar ca..., dar se mai întâmplă! Nici prietenele ei (oare exista așa ceva în clasă??) nu află prea multe despre motivul escapadei: o blocadă blondă și cumva impenetrabilă se instalează până când trece furtuna interogațiilor... Chiar eu, condeierul, de obicei trebuie să mă mulțumesc cu o brumă de explicație oferită de draga mea copilă... Chiar colega ei de bancă, în preajma căreia s-a aflat chiar și-n perioada băncilor cu trei persoane, nu se poate lăuda cu o cunoaștere ceva mai adâncă a fetei noastre și-mi recunoscu, într-o zi cu soare, că habar n-are pe unde și de ce rătăcește prietena (credeam eu!...) ei! De altfel, de-o vreme observ mutări entropice prin acel colț de clasă..., dovadă că se mai caută încă poziționarea ideală, chiar și acum, la spartul târgului!
Frumușică, nu pare interesată să-și evidențieze frumusețea! Nu se fardează vizibil, nu se-mbracă prea în pas cu moda, în ciuda faptului că nu despre absența posibilităților este vorba. Pur și simplu! Nu vrea să fie nicicum în prim plan... E tăcută sau își impune să fie tăcută?? Guri care preferă să-și păstreze anonimatul, cărora mă alătur și eu..., afirmă că au văzut-o, în momente de grație, expansivă, veselă, cu poftă de a comunica și de a râde nedisimulat! Se pot număra... - ... momentele astea! Nu se opune inițiativelor, se angajează, dar n-are inițiative... Repet: e blondă și nuanțez: în clipele de grație, afișează un zâmbet de milioane, însoțit de o șăgalnică mijire a ochilor - cred că-i singurul element de cochetărie pe care-l lasă să-i scape!...
8. Prima chestiune: e o fată sensibilă, deșteaptă, cu certe
înclinații spre disciplinele filologice. Așadar e de bine. Când predarea nu
este lăsată în totalitate pe seama mea, ea devine, de bună voie, unul dintre
colaboratorii mei de frunte, având contribuții surprinzătoare prin acuitate și
finețe a observației. Intervine cu un firesc încântător, deși tonul este
serios, iar argumentele de necombătut. Sunt clipele când fața ei rotundă capătă
un aer, aproape, sobru, intelectual, matur... Notele îi sunt cam pe măsura
capacităților intelectuale, deși n-a luat niciodată premiu sau mențiune...
Prietenii ştiu de ce!...Pentru că, draga de ea, este, de departe, campioana fetelor la capitolul... eludare de la prezența la orele de curs (vă place cum l-am definit pe...?), și asta nu de azi, de ieri. Frumosa mea cu ochii migdalați, zic eu, mijiți mai întotdeauna, și cu un permanent zâmbet pe care nu poți, mereu, să-l cataloghezi drept natural, adică, deși pare inocența întruchipată, are măsuri de autoapărare pe care le consider grozav de eficiente... Îi mai aduc aminte de frumosul episod din vremea clasei a IX-a, când în miez de noapte, m-am felicitat că... directorul nu predă la clasa mea... Eeei! - un accident! - și cochetă clipire din frumoasele gene!...
Are inițiative dintre cele mai interesante, care stârnesc emulație în clasă și care... pică prin efectul de... descurajare pe care chiar năstrușnica mea copilă îl stârnește. Are lecturi serioase pe care, uneori, îmi cere să i le coordonez, căci, deși în formare intelectuală și comportamentală, nu prea acceptă mentori. Dar până și respingerile ei au o oarecare delicatețe, catifelare. Ah!, nu!, nu mă-nțelegeți greșit!..., nu este una dintre elegantele clasei! cred c-ar amuza-o gândul unei asemenea categorisiri...
Mai degrabă este o micuță și... cochetă (sic!) hippyotă contemporană, adică adoptă un mod studiat rebel de a se-mbrăca și a se purta, care nu-i lezează feminitatea, ba dimpotrivă, i-o pune în valoare - părerea mea!... Își cam recunoaște păcatele, așa că m-ajută s-o ajut când e la necaz! Știți că la noi în clasă e lucru mare pâna și asta!
Uneori e hâtră, dovedind un deosebit simț al umorului și disponibilități sensibile spre ironia fină - semn al inteligenței. Capabilă de neașteptate și curajoase până la inconștiență gesturi de apărare a vreunui coleg aflat la ananghie, drăguța mea subțirică și fragilă ca un ghiocel devine justițiară și greu mai poate fi convinsă că luptă pentru o cauză... pierdută!, e amuzantă în înverșunarea ei!...
Ei, dacă mi-ați aduce-o zilnic și oră de oră la școală și mi-ați așeza-o-ntre băieți, alta ar fi atmosfera în clasă, mai destinsă, mai distinsă, mai... subțire, adică mai cu ștaif!! Probabil că, totuși, ce-i prea mult strică! Așa crede, la modul primejdios, draga mea!
9. Ea este întruchiparea discreției!
Ea are, mereu, un zâmbet pentru fiecare! Ea este mereu senină, fără a fi
vreodată exuberantă! Ea este frumoasă la modul firesc, natural, fără...
banalele și mereu căutatele auxiliare modern-etern-feminine! Ea nu răspunde
provocărilor ivite firesc în viața clasei decât obligată să le răspundă... și o
face uite-așa... Mereu senină, mereu diafană, ea trece levitând printre noi.
Discreția întruchipată...
A fost acceptată pe dată și a acceptat cu
un dezarmant firesc intrarea în năbădăiosul și exuberantul nostru colectiv:
de-a doua zi era cu totul de-a noastră, acolo-n prima bancă parcă de când
clasa!Zice lumea că ar fi guralivă, glumeață, pusă pe șotii, că eu nu văd decât o mică parte din personalitatea ei cea adevărată! Neîncrezător, o chem aproape și o-ntreb între patru ochi: așa e? și, senin, firesc, deci dezarmant pentru mine vine răspunsul laconic: Da! No! și eu ce sfat să-i mai dau? Ea va spune încă o dată Da! și, vorba poetului: cum am fost așa rămânem... Accept eșecul, dar nu renunț!
Am încercat, așadar, „dinamizarea” fetei mele dragi prin integrarea într-o trupă veselă care făcea o recitare altfel a unui amplu poem mușinian: a răspuns cu brio, a avut chiar nuanțări de efect ale rolului pe care-l avea în această „punere în scenă” a liricului. Chiar am văzut-o altfel în gesturi și atitudini și m-am entuziasmat. Amarnică eroare!... Imediat ce revenirăm la ale noastre și ea redevenea copilul discret și elementul voit anonim al clasei.
Rar, dar rar!, mi se arată și-n clasă așa cum este în afara clasei, și-atunci e și mai dulce! Când se-ntâmplă?, păi tot pe la extrașcolare, mai ornăm o clasă, mai vedem un spectacol, mai punem de-o... prăjitură. Phiii! ce fată de gașcă!!!
E prietenă de nădejde, nu te lasă la greu și, odată intrată-ntr-un grup, e trup și suflet alături de camarazi. Cu aceeași diascreție! Cu același firesc!
Își poartă pletele-n vânt, iar ochii ei frumoși aruncă mai mereu priviri șăgalnice și, ca să mă contrazic, aș spune că ei ți-arată că înăuntrul e tumultuos!, nu senin și calm ca superficia!...
10. Uite, vezi, Norina!, abia despre
ea mi-e greu să scriu, deși e mereu prezentă la ore, e remarcabilă prin
rezultatele la cele discipline umaniste și totuși... Să vezi de ce:
Mai întâi, e
izolată într-un colț de clasă de unde rareori și-abia-ntr-a XII-a o scoți! Și
totuși e atentă la ce se predă, în ciuda șoaptelor continue și/sau a
somnolenței din jur - o dovedesc frumoșii ei ochi umbriți de gene prelungi
(cred!) care te țintuiesc și intră-n viu dialog cu tine, vorbitorul, și mâna
care aleargă discret, dar consecvent pe pagina de caiet. Rar, intră
și-n dialogul presupus de-o învățare... activă și o face cu folos, vorba ei are
miez și e la obiect.Dar la angajat lucrări nu se pune cu toți nebunii, încearcă subtil, cu o încântătoare strategie feminină, să se eludeze de la efort, dar, dacă n-are încotro, afișează o superioară atitudine de... fie, treacă de la mine, o fac și pe-asta!... Realizarea dureeeează, dar ce iese este i-re-pro-șa-bil! Prezentările-i sunt firești, grațioase, convingătoare. Are personalitate și inițiative. O găsesc de o feminitate conștientă de atracția pe care o exercită, afișând chiar o atitudine de... leoaică arămie care trece peste vreun roșcat deșert... Nu vă obosiți să mi-o spuneți..., îmi cunosc valoarea - par să spună gesturile ei ușor afectate...
E activă în viața clasei dar, cum spuneam deja, fără stridențe: să se bată alții pentru stabilirea unei direcții, ea vine apoi ca supervisor și, dacă nu-i vine la socoteală, o va spune cu aceeași aparentă catifelată moleșeală balcanică... I-o fi plăcând Ion Barbu? N-aș crede...
V-ați prins, nu este lider (e complicat și obositor!!), nici nu cred că aparține cu adevărat vreunui grup, e prea comodă și prea pragmatică pentru a se angaja la vreun anume partizanat. Nici nu cred că e prietenă foarte bună cu cineva din clasă..., deși cred că-i prietenă (mai) cu toată lumea...Viața-i, oricum, prea scurtă - pare să spună cu un zâmbet galeș -, să profităm de frumusețea ei, așadar!
11. Într-o eroică tentativă de a
demonstra că, vorba lui Nichita, nu mor caii când vor câinii, încerc să
restabilesc corabia pe linia-i de plutire. Asăzi voi supraveghea simularea
pentru vreo două ceasuri, așa că-mi umplu bateriile cu evocarea care-ar putea
fi o soluție... Mă credeți dacă vă spun că acum, la 7:59, încă nu știu să aleg?
O lumină!, îmi trebuie o lumină!...
Ea este întruchiparea perfectă a
discreției și feminității adolescentine, înaltă, suplă, prea suplă (mă gândesc
eu, cu părintească grijă), cu un zâmbet discret care nu-i părăsește niciodată
seninătatea feței. Ea vine-ncet, încet spre școală, străbătând voinicește, dar
adâncită-n gânduri numai de ea știute, strada Mureșenilor (odată, doar atenția
prietenului meu șofer de ocazie a făcut să n-o speriem pe draga mea copilă,
avântată fără clipire, fără vreo asigurare, dimineața devreme, pe la 7:20, pe
trecerea de pietoni de la parcul Șaguna...). E mereu atentă la ceea ce
se-ntâmplă în clasă, la oră sau în afara ei, dar nu reacționează decât la
stimuli numai de ea ştiuţi, altminteri, rămâne în expectativă... Din dialogul
cu ea, afli cu reală surprindere că nimic nu-i scapă vreodată!Delicată, nu se-avântă în niciun fel de dispute, deși are păreri bine conturate și precis argumentate, dacă ai curiozitatea s-o întrebi în legătură cu... E foarte ordonată, niciodată nu ai ceva a-i reproșa, totul e la ea fără ostentație, natural, ca și cum e de la sine înțeles. Supărările, puține de altfel, lasă un nor ușor să-i străbată fețișoara-i prelungă, dar e unul de primăvară, inconsistent (cel puțin, la suprafață, acolo unde o putem cunoaște noi!!). Cred că-i o interiorizată... senină, nu viața a făcut-o astfel, ci-i stă în fire. Nu se oferă niciodată să întreprindă ceva..., dar nici nu contestă, nici nu reproșează, nici nu protestează când i se cer serviciile în orice privință. Un zâmbet cald, discret - și-atât!
Ceva aristocratic și copilăresc impune, zic eu, respectul și afecțiunea fără rezervă a celorlalți: pe ea nu se poate supăra nimeni niciodată! Eleganța este marca ei, tocmai pentru că nu o afișează și ține de firescul prezenței ei în lume. Nimic ostentativ în niciuna dintre laturile personalității ei vizibile. Eleganța ei e omonimă firescului cu care se-ngrijește de felul cum se prezintă în lume. Poate că-i chiar o conservatoare... moderată! Cred că-i repugnă cea mai vagă urmă de ostentație...
Ah!, o ultimă precizare: a intrat firesc și discret în viața clasei și de-atunci stă mereu în aceeași bancă de pe mijloc, alături de aceeași colegă. Și mă amuză, fumător discret și eu!, atunci când, pe vreme însorită, o văd în pauze, alături de două-trei fete din clasă, mereu aceleași, așezată pe prispa de beton a școlii, sporovăind vesel, în surdină. Și locul e cam același: în dreptul clasei noastre...
Mereu numai de bine despre ea!... din partea clasei, din partea mea...
12. Afişează mereu un zâmbet senin, binevoitor. Niciodată
nu pare tristă, nici măcar când CHIAR este tristă. Aşa apare dimineaţa iar
starea-i rămâne neschimbată peste zi. Rareori este între cei care angajează
discuţii aprinse, polemici, preferă să stea, să cântărească şi să-şi păstreze
pentru ea opiniile - dacă, totuşi, s-a luat vreo decizie în ceea ce privea
disputa, o acceptă cu acelaşi zâmbet imperial, fără a da măcar un minim semn de
frustrare, de reprimată nemulţumire. E bine şi aşa, pare să spună chipu-i.
O recunoaşteţi uşor dacă-i aveţi în
vedere alura generoasă, trupul zvelt, faţa senină, deschisă, cu ochii uşor mijiţi a zâmbire, părul purtat în
plete lăsate pe umeri, pe care, din când în când, le rearanjează cu o cochetă
mişcare a căpşorului, mişcare ce-o prinde foarte bine, în opinia mea. De o
feminitate desăvârşită, trece printre ceilalţi cu o nobleţe inconfundabilă,
naturală fără pic de ostentaţie. Are un mers majestuos, cu capul privind
ferm spre înainte, cu umerii traşi spre înapoi, cu pas bine măsurat, ferm şi,
totuşi, moale, catifelat, feminin - adevărată "poză" a mersului
adolescentin de fată plină de încredere în sine şi-n viaţă.
Pe de altă parte, este una dintre cele mai constante fete din clasă într-ale prieteniilor. Stă cu aceeaşi colegă de vreo doi ani, vine la şcoală cu aceeaşi bună prietenă (nu ştiu de când, că, într-o vreme, venea împreună cu mine în 52), şi aceasta în condiţiile în care e prietenă cu toată lumea. Aceeaşi discreţie o constat şi-n formele de exprimare a afecţiunii faţă de prietene, faţă de cei din jur.
Din când în când, are momente de exuberanţă şi participă însufleţit la manifestările de veselie ale grupului, dar nici atunci nu trece în avangardă, preferând să se integreze, firesc, fără ostentaţie. Când, printr-un gest, o faptă, îşi vădeşte generozitatea, nu lasă nicicum să se vadă vreo umbră de mândrie, de satisfacţie... "Ce mare lucru, aşa trebuia să procedez, oricine-ar fă făcut la fel..." pare să spună chipul ei.
Iar amănuntul revelator, care să-i ajute pe cei care încă n-au ghicit-o: a fost "botezată" de una dintre hâtrele clasei încă înainte de a-şi fi făcut apariţia, într-a doua zi dintr-a zecea..., şi aşa-i spune cu prietenie toată clasa pînă-n ziua de azi...
Pe de altă parte, este una dintre cele mai constante fete din clasă într-ale prieteniilor. Stă cu aceeaşi colegă de vreo doi ani, vine la şcoală cu aceeaşi bună prietenă (nu ştiu de când, că, într-o vreme, venea împreună cu mine în 52), şi aceasta în condiţiile în care e prietenă cu toată lumea. Aceeaşi discreţie o constat şi-n formele de exprimare a afecţiunii faţă de prietene, faţă de cei din jur.
Din când în când, are momente de exuberanţă şi participă însufleţit la manifestările de veselie ale grupului, dar nici atunci nu trece în avangardă, preferând să se integreze, firesc, fără ostentaţie. Când, printr-un gest, o faptă, îşi vădeşte generozitatea, nu lasă nicicum să se vadă vreo umbră de mândrie, de satisfacţie... "Ce mare lucru, aşa trebuia să procedez, oricine-ar fă făcut la fel..." pare să spună chipul ei.
Iar amănuntul revelator, care să-i ajute pe cei care încă n-au ghicit-o: a fost "botezată" de una dintre hâtrele clasei încă înainte de a-şi fi făcut apariţia, într-a doua zi dintr-a zecea..., şi aşa-i spune cu prietenie toată clasa pînă-n ziua de azi...
13. Una dintre... băieţoii clasei, o
afirm fără conjur despre această blondă grozav de dragă mie şi tuturor celor
din XII F (îmi asum dezacordul, având în vedere că masculinul cu pricina are
mereu în vedere doar fetele!). Blonda noastră de talie... mijlocie, cu ochii
alungiţi ca de asiată, cu trup zvelt, bine proporţionat este de un dinamism
debordant, ea nu poate fi liniştită decât când nu se simte în apele ei, fie din
cauza sănătăţii (dacă-i răcită, dacă o doare ceva), fie dacă se ştie "cu
musca pe căciulă" (n-a învăţat şi nu vrea să atragă atenţia asupra ei, sau
a făcut vreuna gogonată şi acum aşteaptă consecinţele), fie dacă, subit,
şi-mpreună cu buna ei prietenă şi colegă, cade într-o... somnolenţă fără leac.
Din când în când trebuie să ridic glasul spre a le întrerupe chicotelile care
atrag ca magnetul atenţia tuturor. Iubeşte uniforma cam cât iubesc eu săpatul
în grădină!, dar asta nu-nseamnă că nu găseşte vreo năstruşnică soluţie de
compromis, spre a ieşi basma curată... Cred că stă lângă fereastră (cu schimbul!!)
ca să mai scape de plictiseală...Este foarte vocală şi vehementă atunci când este vreo problemă în discuţie. Luptătoare înnăscută, caută argumente şi contraargumente spre a-şi dovedi justeţea punctului de vedere, se lasă greu convinsă de opinia opusă, dar, fair play, o acceptă, chiar dacă mai mârâie ori de câte ori punerea în aplicare a acesteia scârţâie.
Îi place să-şi etaleze feminitatea, atunci când este cazul, dovedind în aceste situaţii bun gust, fler, imaginaţie. Pe la cele baluri, este mereu surprinzătoare, dintr-a noua, când a concurat pentru "Miss Boboc" şi până la cel din urmă. Ştie să-şi aleagă foarte bine vestmintele şi fardurile care-i pun în valoare frumuseţea, atrăgând astfel privirile băieţilor..
Râde mai mereu şi asta face ca întreaga asistenţă să resimtă pozitiv energia pe care o degajă. Este cel mai bun antidot împotriva posomorârii, melancoliei generalizate. Cu o vorbă de duh, readuce buna dispoziţie a tuturor. Este imprevizibilă şi directă în exprimarea a ceea ce simte, nu stă prea mult pe gânduri în a le transmite celorlalţi mesajul. Dar nu-ţi doresc să fii vreodată ţinta supărărilor ei, este la fel de vehementă şi de directă. Norocul tău: nu-i deloc, deloc ranchiunoasă, îi trece supărarea ca ploaia de vară, chiar dacă-i cu fulgere şi tunete...
Are mai mereu iniţiative sau măcar alternative. Ar fi un bun conducător şi una dintre fruntaşele clasei dacă o anume doză de indolenţă n-ar însoţi-o mai mereu, dar, fapt pozitiv, îşi recunoaşte şi asumă propriile scăderi. E o optimistă incurabilă, spre binele ei, dar şi al celor din jur!...
Surprinzătoare, încântătoare în Budila-Expres!!!
14. E suavă ca un fir de crin şi
fragilă ca un porţelan chinezesc. Zâmbetul care-i luminează (mai) mereu chipul
frumos are un aer blajin, înţelegător, uneori chiar protector. De la bun
început îţi atrag atenţia minunatele-i plete, dar de la Bunul Dumnezeu - buclele-i
sunt jucăuşe, dar ascultătoare, mereu aşezate la locul lor menit pe căpşorul ca
de păpuşă, împodobind doi ochi vioi, jucăuşi, neliniştiţi, cumva în dezacord cu
firea ei de... soră mai mare, gata oricând să sară în ajutorul celui aflat la
necaz. Odată, am zăbovit mai mult împreună, sfătuind cum ar fi mai bine să
procedăm într-o vizită care avea şi ceva protocolar. M-au încântat bunul simţ
şi spiritul practic, delicateţea în a-şi impune, totuşi, opinia. Nu e o
luptătoare vajnică, dar forţa ei persuasivă este mai mult decât redutabilă. Şi
în clasă, am observat, cuvântul ei contează, cumpănind gingaş, dar decisiv
(uneori) între cele două tabere vehemente în a-şi susţine punctul de vedere. Fără îndoială, este unul dintre acei copii pentru care un diriginte e mai mult decât un profesor pe care hazardul l-a zvârlit în fruntea unei clase, aşa că, asemenea unei fiice, îmi sare în ajutor fără niciun fel de crâcnire ori de câte ori i-o cer sau, şi mai neaşteptat!, n-o fac. Şi asta nu în cele mai favorabile momente... Taman când tuturor celorlalţi le miroase a libertate, ea rămâne lângă mine, la hărţogărit!... Scriind frumos, o solicit la toate cele şi niciodată nu se scuză..., indiferent de cele, nu puţine, pe care le are de rezolvat şi acasă. O anume pedanterie ţinând de feminitatea care-şi caută, incontestabil, dreptul o caracterizează, discret, neostentativ, în felul cum se îmbracă, în felul cum vorbeşte, în felul de a fi parte a grupului. O ajută zâmbetul fin desenat de o gură mică, frumos conturată.
Cred că iubirea este sentimentul care-i ordonează întreaga existenţă, nu o văd în stare de ură, ci doar de compasiune, de milă pentru cel..., pentru cel!! Are o anume filosofie bătrânească, uşor fatalistă ("ce să-i faci?", "asta e!"), dar nu cade niciodată în pesimism, fiind o luptătoare. Mai mult, are o ţinută de o demnitate şi fermitate impresionante, bune de dat exemplu celor ce clachează de la prima încercare! Bănuiesc că-i şi tenace, deşi nu o arată! După (aproape) patru ani pendulează între două bănci, tot cu discreţie, fără inutile zgomote...
Pe la cele concursuri de specialitate a obţinut întotdeauna, deşi nominalizarea pentru participare a fost mai mereu intempestivă, cele mai bune rezultate pe nivel de clasă - dovadă a unei pregătiri temeinice, permanente (nu am scris "de lungă durată" pentru că ea nu-i o "tocilară", învaţă însă mereu şi cât o atrage subiectul de învăţat). Cred, de altfel, că i se potriveşte de minune frumosul vers al lui Goga: "Copil frumos, cuminte prea devreme"...
15. Să zicem cam așa: incredibil, dar
adevărat - doi ani de zile încheiați a... locuit în banca a doua, deși
dimensiunile l-ar fi catapultat lejer în ultima... Probabil timiditatea l-a făcut să
prefere acest loc cumva ciudat pentru... înălțimea sa! :)) Da! Înălțimea sa ar
fi fost deliberat aleasă ca expresie care să-l definească pe bunul nostru băiat…,
nu tunsoarea… Poate, spuneam, stânjenit de ideea de a sta alături de două fete s-a hotărât să aleagă banca a doua, rândul de la geam! Alături
de cel blond și cel brunet, plecați prematur și intempestiv din colectiv.Este, fără îndoială, un bun prieten și camarad, n-am auzit niciodată vreo vorbă de ocară sau vreun reproș care să-l aibă în vedere. Este un tip calm până la placiditate, acceptă fără neașteptate dar plauzibile reacții participarea la cele mai grele și mai ciudate solicitări (un exemplu recent: să care patru năbădăioși și două coloane de carton într-o mașină, totuși, încăpătoare!!, să nu-l nevrozeze dificultatea aflării unei soluții aplicabile...). Se oferă benevol atunci când alţii/altele cârcotesc. Un zâmbet larg îi luminează fața, un gest la fel de larg cu brațele (nu poate fi decât larg!!) însoțește zâmbetul întotdeauna înțelegător. Cred că toate fetele-l plac și-l tratează ca pe un frate mai mare la... stat, dar care poate fi alintat ca unul... mititel!
Când ceva nu merge-ntre noi, devine
înțelept, pragmatic, eficient în aflarea soluției celei mai bune, fără să se
împăuneze cumva. Se simte sincer parte integrantă și integrată adânc în colectiv. E
amuzant și nu refuză, la rându-i, glumele.
Ciudat, aș spune, acest statut de frate mai mare - pe de o parte -, și de frățior alintat, protejat de fetele din jur! Aș mai spune că-i face plăcere statutul său și se complace în contextul acesta... familial. Bun prieten, sare-n ajutorul oricui o cere, sau n-o cere, deși are nevoie de asta, și o face firesc, natural, ca și cum nici nu se putea altfel.
Și totuși, ferească cerul de momentele lui de furie! Devine de nerecunoscut și de nestăpânit, devine încăpățânat ca un catâr, nu cedează niciun pic de la dreptatea lui..., orice argument fiind inutil... Trebuie să-l lași într-ale lui..., apoi, peste-o vreme, să revii la subiect, deși nu va ceda nici atunci, dar va asculta și argumentele celuilalt, va accepta chiar un... armistițiu favorabil ambelor părți. Numai convenția mă face să nu-i scriu numele..., dar ea nu mă-mpiedică să afișez, fără consultarea forumului, fotografia lui....
Ciudat, aș spune, acest statut de frate mai mare - pe de o parte -, și de frățior alintat, protejat de fetele din jur! Aș mai spune că-i face plăcere statutul său și se complace în contextul acesta... familial. Bun prieten, sare-n ajutorul oricui o cere, sau n-o cere, deși are nevoie de asta, și o face firesc, natural, ca și cum nici nu se putea altfel.
Și totuși, ferească cerul de momentele lui de furie! Devine de nerecunoscut și de nestăpânit, devine încăpățânat ca un catâr, nu cedează niciun pic de la dreptatea lui..., orice argument fiind inutil... Trebuie să-l lași într-ale lui..., apoi, peste-o vreme, să revii la subiect, deși nu va ceda nici atunci, dar va asculta și argumentele celuilalt, va accepta chiar un... armistițiu favorabil ambelor părți. Numai convenția mă face să nu-i scriu numele..., dar ea nu mă-mpiedică să afișez, fără consultarea forumului, fotografia lui....
16. Iată un băiat despre care sunt destule de spus...
Dintr-a noua, colegul de bancă al aceleiași fete... morganatice (uite-o,
nu e!), el mărturisea că- place în banca-ntâi (de trei locuri), pentru că un
loc rămâne gol și pentru că are cum să-și posteze comod picioarele, având în
vedere banca din față, inutilă și lipită de-a lor...Are ceva de maur, un ten măsliniu și o față mereu deschisă, luminoasă (lasă paradoxul!...) rareori umbrită de o boare de supărare sau de vreo preocupare neștiută celorlalți. Ochii migdalați, frumoși și adumbriți sunt mai mereu ascunși de ochelarii pe care rareori și-i dă jos. Ce haz/necaz când a încercat lentile de contact!! De altfel și cu ochelarii are încă probleme de securitate - a lor!! Noroc că-i inventiv și le lungește viața... E aiurit şi… nu-l deranjează faptul! Îl amuză şi-l acceptă !...
Isteț, își asigură liniștea semestrială fără prea mari eforturi... intelectuale, păstrându-și astfel confortul care, cred că este una dintre prioritățile existenței sale. Ce-i prea mult strică, pare să-i fie deviza...
Viața-i frumoasă și trebuie să-i cauți
esențele tari!
Talentat într-ale mișcării scenice, a rămas până la sfârșitul liceului o speranță pentru trupa de teatru a școlii - de subliniat că niciodată n-a refuzat la modul tranșant oferta, doar că a aplicat consecvent un alt principiu demn de Legile lui Murphy: ce poți face azi, lasă pe mâine, că poate nu mai trebuie... Tot ce face face cu o dezinvoltură detaşată care te dezarmează pe tine, cel care-i ții pumnii la greu...
Dacă n-aș avea în vedere indolența-i elegantă, aș zice că pentru el nimic nu merită un efort prea susținut, rezultatele pot fi mulțumitoare doar cu minimum de efort, și atunci de ce atâta frământare??
Este ironic, flegmatic fără excese, fiind, de fapt, un prieten de nădejde, care-și ajută semenii atunci când e nevoie, chiar fără a fi solicitat anume. Cred că-i o fire visătoare, un bine disimulat spirit liric, călătorind cu ochii minții prin spații și timpuri numai de el știute. Pe la distracții este dintre cei care animă atmosfera, se dezlănțuie, însă tot la modul firesc.
Bineînțeles că e foarte modest, așa că nu-și etalează calitățile, nici măcar atunci când acestea îi sunt recunoscute din plin de către ceilalți. Eventual, schițează un gest lejer a lehamite..., dublat de vreo remarcă autoironică… Îl neliniștesc, totuși, apele tulburi și caută să le... limpezească până la bilanț, după un alt principiu sănătos: de ce să-mi fie rău, când poa' să fie bine?? Rareori e nervos ori abătut, echilibrul său emoțional cred că-i remarcabil. De puține ori mi-a fost dat să-l văd nervos, iar abătut - și mai rar! Succes în viață, dragul meu!
P.S.: Poza e o mică glumă pusă la cale cu Vlad, sper să nu te supere...
Talentat într-ale mișcării scenice, a rămas până la sfârșitul liceului o speranță pentru trupa de teatru a școlii - de subliniat că niciodată n-a refuzat la modul tranșant oferta, doar că a aplicat consecvent un alt principiu demn de Legile lui Murphy: ce poți face azi, lasă pe mâine, că poate nu mai trebuie... Tot ce face face cu o dezinvoltură detaşată care te dezarmează pe tine, cel care-i ții pumnii la greu...
Dacă n-aș avea în vedere indolența-i elegantă, aș zice că pentru el nimic nu merită un efort prea susținut, rezultatele pot fi mulțumitoare doar cu minimum de efort, și atunci de ce atâta frământare??
Este ironic, flegmatic fără excese, fiind, de fapt, un prieten de nădejde, care-și ajută semenii atunci când e nevoie, chiar fără a fi solicitat anume. Cred că-i o fire visătoare, un bine disimulat spirit liric, călătorind cu ochii minții prin spații și timpuri numai de el știute. Pe la distracții este dintre cei care animă atmosfera, se dezlănțuie, însă tot la modul firesc.
Bineînțeles că e foarte modest, așa că nu-și etalează calitățile, nici măcar atunci când acestea îi sunt recunoscute din plin de către ceilalți. Eventual, schițează un gest lejer a lehamite..., dublat de vreo remarcă autoironică… Îl neliniștesc, totuși, apele tulburi și caută să le... limpezească până la bilanț, după un alt principiu sănătos: de ce să-mi fie rău, când poa' să fie bine?? Rareori e nervos ori abătut, echilibrul său emoțional cred că-i remarcabil. De puține ori mi-a fost dat să-l văd nervos, iar abătut - și mai rar! Succes în viață, dragul meu!
P.S.: Poza e o mică glumă pusă la cale cu Vlad, sper să nu te supere...
17. Ești
mereu prin preajma mea, uneori îmi anticipezi gesturile, gândurile,
nemulțumirile... Fire veselă, cu certe înclinații spre
visare, îți place să dăruiești mereu ceva din frumusețea sufletului tău. O faci
cu bucurie, dar și cu satisfacția celui cu suflet generos. Ești constantă în
sentimente și opinii, iar, când acestea contravin părerilor celorlalți, te
consumi tare, tare..., dar nu porți ranchiună și nici
nu te retragi în vreo cochilie greu de străpuns. Totul revine la normal iar tu
zburzi printre ceilalți ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, deși... Ești
mereu între cei (cele) care mențin tonusul clasei. Îmbufnarea ta este
trecătoare ca o bură caldă de vară!Îți place să fii admirată, mângâiată, alintată, lăudată... Înflorești atunci! Cea mai mică laudă este, pentru tine, un stimulent extraordinar: te mobilizează, te face să depui orice efort pentru a dovedi că încrederea în tine, vorbele frumoase adresate au cu prisosință acoperire, că celălat a ales foarte bine, că nu s-a înșelat alegându-te.
Cred că ești foarte feminină în gesturi, în trăsăturile frumoase ale chipului tău mereu senin și zâmbitor, în ochiadele șăgalnice pe care le arunci către celălalt atunci când vrei să-l convingi. Ochii tăi mari spun totul despre trăirile tale, nu poți să te ascunzi. Gura frumos conturată, senzuală şi expresivă este mai mereu tot un zâmbet, și, rareori, când ești supărată, o strângi într-un rictus șăgalnic care-l cucerește pe celălalt, perfect armonizat cu năsucul ferm desenat.
Ai certe talente native, de la scrisul frumos, la plăcerea de a interpreta diverse roluri în micile noastre spectacole. Ești una dintre cele care „bibilesc” exasperant de atent produsul, astfel încât acesta să încânte pe cel spre care e îndreptat. Chiar și atunci când joci teatru în travesti nu reușești să te debarasezi de gesturile moi, fine, catifelate... Așa că sluga năpădită de căldură devine un ciudat amestec de stupizenie de erou caragialian și alint de copil neajutorat..., dar pus pe glume.
Ești o prietenă foarte bună, săritoare, gata să-și rupă oricând din timpul propriu pentru a-i ajuta pe ceilalți. Mi-ești dragă când, obosită de naveta grozav de incomodă, lași capul pe bancă a somn..., e tot un alint, tot un mod de a-ți etala drăgălășenia - chiar mă-ntreb: oare ți-e somn cu adevărat?, sau... Dacă mai spun că ești o foarte bună organizatoare de material în ppt-uri am mai dat un amănunt revelatoriu?
18. Şi mă duc
într-un colţ de clasă unde aflu o fată cu totul şi cu totul specială... E plină
de viaţă şi, cred, de optimism, mereu zâmbitoare, mereu gata să sară în
ajutorul cuiva. E frumoasă, evident!, ca toate fetele clasei care mi-a
fost dată, efemer, spre păstorire! Nu se poate să nu-i admiri alura tinerească,
cochetăria discretă, pletele uşor buclate de... mama Natură şi lăsate libere pe
umeri unde-şi află cuminţi odihna. Dacă activităţile sunt... extraşcolare,
participarea ei este totală şi necondiţionată, pune trup şi suflet în ceea ce
urmează să facem, are idei şi iniţiative, e tot o zdroabă în crearea atmosferei
propice antrenului, bunei dispoziţii. Nu ştiu de ce, dar am senzaţia că nu dă tot ce poate la învăţătură...De câte ori vreau să iau o necesară doză de oxigen, înainte de cine ştie ce acţiune care ştiu că-i va face pe unii să strâmbe din nas, privesc spre colţişorul acela şi negreşit acolo mă aşteaptă nişte ochi frumoşi, mari, uşor, dar uşooor oblici (sau mi se pare?), debordând de încredere în ceea ce am eu de spus, de făcut: "Hai că abia aştept să ne mai spui ceva, să ne mai înveţi ceva interesant, foarte interesant pentru noi! Hai, nu mai ezita, nu vezi că sunt(-em) numai ochi şi urechi?!"
Prietenă bună, sare în ajutorul celor aflaţi la greu şi sprijină din tot sufletul, cum ştie mai bine, cu fapta, cu un gest, c-o mângâiere... Dovadă stau cele din jurul ei, atât de diferite ca natură umană şi cu care ea se înţelege la fel de bine..., deşi parcă a-nceput şi ea să... caute o nouă colegă de bancă. În momente de impas, devine instantaneu lider de opinie, capabil să direcţioneze grupul aflat în momentană degringoladă şi, după două trei directive bine stabilite, se retrage în anonimatul colectiv, lăsând altora să facă pe şefii... Ea şi-a făcut datoria!... Modestia e sigur una dintre vizibilele ei însuşiri înnăscute, nu educate (dobândite), iar bunul simţ e o a doua, la fel de firească, de naturală.
E, totuşi, fragilă: când furtuna se abate asupra ei, se clatină ca trestia-n furtună, până la pământ şi e nevoie de eforturi susţinute spre a o readuce pe linia de plutire. Dar găseşte repede alinare de la cei care-o cunosc. Într-o anume împrejurare, am văzut-o singură împotriva opiniei generalizate datorită celor mai... vocali, şi şi-a expus ferm, uşor dramatizat, punctul de vedere, avea chiar un pic de vehemenţă în ton, dar, în final, a acceptat cealaltă opinie. Faţa i se-mbujorase... Când lucrurile s-au întors şi ceilalţi au revenit asupra deciziei, n-a exultat, nici n-a reproşat, doar spre mine, care, prin forţa împrejurărilor, am fost de partea celor mulţi, a îndreptat o privire cumva triumfătoare, spunând: "Vezi? Eu am avut dreptate! Şi nu mă laud, nici nu reproşez..."
E drept, la capitolul învăţare nu excelează, nu pentru că n-ar putea, ci pentru că o anume indolenţă de felină imperială o caracterizează, aşa că trudeşte cât trebuie şi, mai ales, când trebuie. Dar zâmbetul acela sincer, larg, transmis şi ochilor răpitori, materializat şi-n două şăgalnice gropiţe în obraji, este dezarmant pentru cel pornit spre eventuale reproşuri... Nu!, nu te poţi supăra pe ea!
19. Să vedem, să
vedem! Da! Domnișoara se remarcă de la bun început: e foarte atentă la cine și
ce are de spus..., asta preț de un minut, două, pentru că apoi pe chipul de o
frumusețe exotică apare și reacția, tranșantă ca o lamă de cuțit... Are părul
negru, sârmos, superb de la natură, nu trebuie să se obosească în a și-l pune
în valoare, dimpotrivă: oricum l-ar purta, el îi împodobește armonios fața
rotundă și oacheșă. Gura mică, frumos conturată este la rându-i de o
expresivitate aparte, deși de cele mai multe ori se strânge a dispreț sau
dezaprobare, dar, când e fericită, când râde, ajunge a fi încântătoare.
Vorbeşte graseind uşor şi afectat, cumva teatral, iar aceasta este o notă
care-i conferă un şarm aparte... Când râde, nu prea des, o face din
toată inima și cu toată ființa și râsul ei în cascade umple toată clasa și
toate sufletele aflate în preajmă. Atunci ochii se micșorează șăgalnic! Uneori,
de parcă m-ar asculta..., încerc să-ntrerup șuvoiul năvalnic de chicoteli, fără
nicio șansă însă... Se oprește doar dacă socotește EA că e
timpul...
Hotărârile care se iau în clasă sunt de două feluri: bune, dacă pornesc de la ea, sau dacă ea le-a adus amendamente, și rele, stupide etc. - celelalte. De fapt, e o fată bună la suflet, dar a o arăta i se pare fie o prostie, fie o slăbiciune. Crede că puterea ei și a oricărei ființe puternice stă în capacitatea de a se încontra unanimității. Când nu vrea să-și arate deschis nemulțumirile, își face ostentativ de lucru, vrând parcă să spună: „vedeți, nu-mi pasă (nu-mi place, îmi repugnă, mă plictisește etc.) ceea ce faceți voi.” Mă întreb cu strângere de inimă: oare, când îi rănește pe ceilalți, o face cu bună știință?...
Sensibilă, are momente de remarcabilă noblețe sufletească, de o gingășie rară... Dar, ființă a contrastelor, preferă să afișeze fronda, fondată sau nefondată, aerul superior, susținut sau nu de argumente solide - preferă să strâmbe din năsucul în vânt și să-și adune într-un mod unic, a dispreț, buzele senzuale. Îi place să fie implicată în viața clasei doar dacă-i desemnată lider de opinie, dacă i se acceptă necondiționat strategia...
Spuneam că-i cu totul impresionantă sensibilitatea ei. Dar aceasta-i, în egală măsură, o calitate și un..., o slăbiciune. De aici reacțiile orgolioase, uneori fără acoperire, de aici „răutăcismele” pe care, uneori, și le recunoaște (cel mai frecvent, nu!), de aici o anume bruschețe (spontaneitate excesivă) a gesturilor (e memorabilă scena întâlnirii noastre întâmplătoare pe Republicii... - o mai ții minte?). E o emotivă care nu-și poate reprima trăirile și... franchețea.
Cred că se vrea puternică, de aici reacțiile ei împotriva... cursului, cred că ascunde taine pe care le lasă să se manifeste liber, dar indirect, rănindu-i pe ceilalți. E de principiul: dacă mie nu-mi place, nici plăcerea voastră să nu fie deplină. Cred că apoi regretă... Cred!
Îmi face plăcere să stau de vorbă cu ea, vorba ei are miez, este profundă și, în context academic, acceptă și argumentele celuilalt. Mai cred că cinstea și un anume teribilism o caracterizează. Cu învățatul, cam aceeași problemă: dacă-i place, e bine, dacă nu - e o prostie pe care o refuză. În asemenea situații nu există argumente care s-o clintească. Un gest a lehamite ține loc de argumente contra: „așa vreau eu și nimic nu-mi schimbă opinia!”
N-aș vrea să am dreptate, dar intuitiv, fără argumente (întocmai ei!), cred că-i o ființă vulnerabilă, fragilă, resimțind nevoia de protecție pe care nu știe cum și (de) unde s-o afle. Dar vrea, nu vrea, patru ani i-am fost un mai bun sau mai rău... îndrumător (tătic, cum zic alții, e prea mult, excesiv!!), așa că mie mi-e dragă!
20. Da, este
brunetă, 'năltuţă cu ochi uşor oblici, migdalaţi, părând a te privi mereu cumva
printre genele frumos răsfrânte, de parcă te-ar cerceta furiş şi cu
de-amănuntul... Gesturile-i sunt moi, catifelate, feminine, având o
moliciune care-o prinde şi-i dă farmec. Deşi cred că se vrea bărbătoasă...Da, are părul de un negru strălucitor, dar purtat în plete purtate drept, revărsate pe umeri. Are faţa prelungă, mereu senină, deşi supărarea, când apare, face ca ochii ei frumoşi (negri?), să fie adumbriţi , mai întâi, de norii supărării. E vorba mai curând de... îmbufnare, dacă stau bină să mă gândesc! (a se observa nuanţele!!)
Şi, pentru că tot mă văd nevoit să compun contrapunctic, ar trebui să adaug că supărarea ei sinceră ţine de sentimentul la fel de sincer care o stăpâneşte atunci: fie frustrarea de a constata că se ia o hotărâre cu care, deşi ştie că propria părere este cea bună, va fi însă de acord, fie tristeţea de a constata că i se dă dreptate tardiv şi doar reparatoriu.
Cel puţin în viziunea mea, ea n-are ambiţii în a fi lider de circumstanţă, dar, tenace, ştie să se facă indispensabilă celor din jur. Când se dedică unei cauze, o face trup şi suflet, investeşte fără preget timp şi energie în folosul grupului, deşi cred că nu aşteaptă recunoştinţa tuturor. E modestă, ceea ce nu înseamnă că nu are conştiinţa propriei valori! Este tenace în tot ceea ce întreprinde şi, de aceea, rezultatele-i sunt pe măsură. Este negreşit unul dintre liderii clasei, un cert formator de opinie care posedă o certă forţă persuasivă, de care este conştientă şi pe care o foloseşte cu tact.
Foarte serioasă în ceea ce priveşte propria-i devenire, se instruieşte constant, fără eforturi de... tocilar, dar negreşit având convingerea că pentru ea toate materiile aduc un anume câştig propriei formări, chiar dacă nu o pasionează cele predate acolo... A luptat din greu, până m-am declarat mulţumit, la vreo două prezentări rămase de pomină. Le mai ţii minte?... Şi încordarea îndârjită de la susţinere?...
Spre deosebire de multe fete din clasă, îi plac "extraşcolarele", are idei în alegerea unor foarte plăcute şi atractive manifestări publice şi este, apoi, în toiul punerii lor în practică. O prind rolurile în care întruchipează "domni" sau "doamne"... Uneori, foarte emotivă, nu reuşeşte să-şi etaleze certele calităţi interpretative, deşi are tăria de a face faţă provocării, chiar dacă observă că tentativa nu i-a reuşit. Cred că, pe de altă parte, trebuie să-i subliniez sensibilitatea deosebită, dar şi manifesta plăcere de a fi lăudată, apreciată, ...alintată!
Ciudat, dar o văd modestă şi orgolioasă deopotrivă: nu aşteaptă să i se laude cu orice preţ reuşitele, aportul la activitatea de obşte, dar nici nu suportă să nu-i fie recunoscute sau, şi mai grav, să-i fie contestate ori bagatelizate meritele. Având tăria de a spune deschis, făţiş, în plen cum vede ea lucrurile, încet, sigur, general şi mutual acceptat, ea a devenit liderul (aproape) de necontestat al clasei, mai ales că, prietenoasă, nu refuză pe nimeni din preajmă... Sfătoasă, eficientă şi directă, este gata să-mi fie alături, cu fapta şi cu vorba, atunci când împrejurările o pretind.
21. Are ochi
frumoși tăiați... chinezește, zâmbitori-șăgalnic chiar și când este supărată,
deși în firea ei supărarea este una dintre ultimele priorități... Este o fire
veselă, mereu gata să participe la jocuri și jucării puse la cale în clasă.
Prietenoasă, leagă fără probleme conexiuni de suflet cu cei din clasă, dar și
cu alții, mai mici sau mai mari. E cinstită din fire, nu din educație și,
uneori, are de suferit din cauza asta, atrăgându-și nedrepte... ostilități!
Domnișoara noastră are veleități de șef, chiar are însușiri de lider și o anume
charismă care, cred eu, prinde la cea mai mare parte din clasă, dar,
orgolioasă, reacționează prompt și nu cu specifice arme feminine când este
contestată: atunci devine caustică, mai întâi ironică, mai apoi, dacă este
cazul, sarcastică, fără a jigni profund însă. Cred, de altfel, că-și iubește
sincer colegii și chiar lucră spre binele obștesc..., laudele o stimulează, iar
criticile o îndârjesc. Inițiativele ei sunt, de cele mai multe ori, salutare
și... salutate, în clasă și-n afara ei...Și ea face parte din categoria celor pentru care școala nu e nici corvoadă, nici pierdere de vreme. Nu știu însă dacă însușirea de a fi conștiincioasă o caracterizează... Poate că e cumva oportunistă în obținerea rezultatelor. E ambițioasă și, cred, chiar un pic invidioasă, atunci când altele o depășesc. Dar nu cu răutate, și cu forța și noblețea de a recunoaște superioritatea celuilalt!
Dacă se
poate… eluda, când vreo corvoadă se iveşte intempestiv, o face cu graţii de felină
şi diplomaţie încântătoare (pentru mine!, strigătoare la cer, pentru altele…),
afişând o mină sau rostind o vorbă care spune: “… eu aş vrea cu dragă inimă,
dar… mă scuzaţi…, de data asta… Promit că data
viitoare...”
Vorba rapsodului popular: de trei zile-ncoace... n-o mai recunosc pe fetița prietenoasă, pe colega, pe colaboratoarea de nădejde de mai ieri... Zic și eu ca Florica lui Heliade: O fi vreun Zburător... Aşa că nimic un pare s-o mai atingă, de parcă ar trăi într-o lume numai a ei, lume imposibil de perceput de către ceilalţi, muritorii de rând… Parcă şi prezenţa efectivă (ba chiar şi afectivă) la tumultul de sfârşit de ciclu este modestă şi acesta trece uşooor pe lângă ea. Reacţia nu tocmai... prietenească a colegelor n-o atinge. E de o indiferenţă... fericită!
Vorba rapsodului popular: de trei zile-ncoace... n-o mai recunosc pe fetița prietenoasă, pe colega, pe colaboratoarea de nădejde de mai ieri... Zic și eu ca Florica lui Heliade: O fi vreun Zburător... Aşa că nimic un pare s-o mai atingă, de parcă ar trăi într-o lume numai a ei, lume imposibil de perceput de către ceilalţi, muritorii de rând… Parcă şi prezenţa efectivă (ba chiar şi afectivă) la tumultul de sfârşit de ciclu este modestă şi acesta trece uşooor pe lângă ea. Reacţia nu tocmai... prietenească a colegelor n-o atinge. E de o indiferenţă... fericită!
Vrea și-i
place să fie în centrul atenției, să culeagă (doar meritat!) laudele
celorlalți. În ciuda aparențelor, este o fire puternică, tenace, hotărâtă:
pentru ea o hotărâre e o dată LUATĂ! Parcă la nivelul colectivului se (re-)simt
mai puternic mutațiile suferite de adolescenta devenită... tânără! Prietenia
noastră a rămas, zic eu, aproape intactă! Cinstită ea însăși, cred că nu
suportă nici minciuna au fățărnicia celorlalții...
Este o cochetă, cu o grijă deosebită în ceea ce privește... (na! că nu prea am simț de observație în... domeniu) părul, de exemplu ( a schimbat, cred, vreo patru-cinci nuanțe cromatice și cam tot atâtea - numai? - coafuri), alegerea hainelor sau a cosmeticalelor tipic feminine. E „pisicoasă”, dacă înțelegeți ce vreau să spun... De o feminitate care-și cunoaște atuurile și le pune eficient în valoare... Când râde, ochii-i râd, mijindu-se oriental, gurița desenează frumos trăirea bucuriei interioare, năsucul se ridică-n vânt iar obrajii închipuie gropițe șăgalnice.
Este o cochetă, cu o grijă deosebită în ceea ce privește... (na! că nu prea am simț de observație în... domeniu) părul, de exemplu ( a schimbat, cred, vreo patru-cinci nuanțe cromatice și cam tot atâtea - numai? - coafuri), alegerea hainelor sau a cosmeticalelor tipic feminine. E „pisicoasă”, dacă înțelegeți ce vreau să spun... De o feminitate care-și cunoaște atuurile și le pune eficient în valoare... Când râde, ochii-i râd, mijindu-se oriental, gurița desenează frumos trăirea bucuriei interioare, năsucul se ridică-n vânt iar obrajii închipuie gropițe șăgalnice.
22. Și iar vin și spun: Nori, aici e-aici și acu-i acu... Asta da, probă de foc! Sper să fii de acord.E o fată frumoasă, cu o față rotundă, drăgălașă, cu obrăjori ca doi bujori..., dar și un zâmbet circumstanțial, aparent binevoitor, politicos, de fapt, un mod de a se feri și de priviri, și... de etichetări nepotrivite, relative. Chiar este o bună colegă, dovadă prietenia temeinică închegată cu vreo trei ani în urmă cu fosta și actuala colegă de bancă (joacă lingvistică menită să ocolească sonorități... jenante pentru autor și cititor...). N-aș spune că este chiar cea mai comunicativă fată din clasă!... Parcă mereu ar sta în așteptare, deși nu este oportunistă... Cred că e foarte pragmatică! Dovadă stau seriozitatea dar și temeinicia muncii ei cotidiene și... polivalente.
Foarte directă în afirmații, își exprimă franc, clar, tăios, dureros, uneori, părerea - noroc (pentru ceilalți!) că o face destul de rar, altminteri ar deveni un factor incomod în armonia colectivității. Știe și ea acest lucru și, de aceea, consolată cumva, acceptă ușor absentă (distantă?) soluțiile relativ corecte. Altminteri, taciturnă! Vorbește doar provocat... Răbufnește numai solicitată de mine, sau enervată de „ochelarii de cal” ai celorlalți (și de ce nu?), chiar și... ai mei! Vorbele ei nu exprimă opinia cuiva care vrea să fie altfel decât ceilalți, ci pe a aceluia care judecă la rece, obiectiv realitatea și are o soluție de bun simț pe care și-o exprimă fără vehemență și fără înverșunarea cuiva care vrea să se impună. Stăpânirea de sine, a emoțiilor, a trăirilor interioare constituie una din trăsăturile importante ale felului său de a fi. Cred că anonimatul îi priește și-l preferă, transformându-l paradoxal, într-un modus vivendi și o manieră sui generis de afirmare și-i face plăcere când ceilalți descoperă ce bulgăre de aur se-ascunde în spatele circumstanțialelor de care aminteam mai sus (vaaai! ce surpriză! bravo! chiar ai fost grozavă!)...
Mare maestră la capitolul ppt-uri, mi-a revelat și un orgoliu bine temperat, de persoană stăpână pe mijloacele-i de exprimare, sigură de justețea lor, acceptând greu că și celălalt poate avea dreptate. Cred că stârnește, în clasă, curiozitate și... respect! Mie evident că mi-e foarte dragă datorită prezenței sale care mă provacă la rigoare și, pe lângă asta, tocmai graţie... „altfel-ului” ei!
23. Este una dintre cele mai năbădăioase prietenii, cea dintre noi doi... Cum
intru-n clasă, îi iau (clasei) pulsul cu o privire făţişă sau discretă spre ea.
Ştiu că-i o fire impulsivă, care nu se prea oboseşte să-şi disimuleze trăirile
şi ea a fost în clasă înainte de sosirea mea, deci ştie în ce ape se scaldă
(clasa). Este de o sinceritate şi o directitudine dezarmante. Are un suflet de
aur, deşi se supără degrabă şi se manifestă vehement...[ Şi acum mai stă pe
desktop o prezentare de care nu mă apropii din cauza unui acut sentiment de
culpabilitate..., eu i-am propus tema, grea şi-n afara programei, ea
s-a-nverşunat în a o realiza şi a muncit la greu, iar eu... (perfecţionist
irecuperabil şi... sincer... ca ea!!!) i-am spus că mda!..., adică merge
şi nu prea! Mi-a spus, ciudoasă, că nu mă va ierta toată viaţa... Iar a doua zi
mi-a râs şăgalnic şi complice.] Se potriveşte acestei prietenii o vorbă
franţuzească pe care cu mai mulţi ani în urmă am lansat-o-n clasa mea şi pe
care cineva din Carusel a reactualizat-o: qui s'aime se taquine!
E frumuşică foc, de acea frumuseţe
mobilă, capabilă să treacă uşor de la veselie năvalnică la îmbufnare profundă
şi greu de înlăturat! Ochii, ca de păpuşă, n-au stare, îi joacă, nerăbdători să
nu piardă nimic din spectacolul lumii şi râââd!!, şi plâng..., şi aruncă
fulgere năprasnice!... Are un năsuc nostim care se armonizează perfect cu
obrăjorii bucălaţi şi cu guriţa mică (anatomic vorbind, că altminteri...). Când
râde, spuneam, o face cu tot chipul şi râsul ei este contagios! Când e supărată
sau plânge (oare am văzut-o vreodată plângând???), faţa-şi păstrează
drăgălăşenia, iar tu, cel de faţă eşti profund impresionat de situaţie şi nu
ştii cum să faci s-o îmbunezi. Părul în buclă se armonizează perfect chipului.Îi place să migălească, nici n-ai crede că-ntr-o fire atât de impulsivă îşi poate afla loc şi atâta răbdare de a piguli, de a pune, una lângă alta, părticele minuscule, pentru a crea un ceva frumos, gingaş, deosebit. Sigur, ştiu că oricui îi place să-i fie recunoscută valoarea muncii, dar ei - eeei!, ei îi stârneşte o adevărată stare de euforie: e tot o bucurie şi tot un dinamism.
Şi, totuşi, să nu vă lăsaţi
înşelaţi, opiniile ei au, de cele mai multe ori, profunzime şi-s juste, chiar
dacă-s afirmate vocalic... şi-şi fac loc în dezbatere numai când ea-şi pierde
răbdarea. Dovadă a unei gândiri profunde şi a unui bine ascuns simţ al
stăpânirii de sine - culmea, la un vulcan... ambulant!!!
Neîndoielnic, este una dintre cele mai prezente fete ale clasei în inima şi mintea mea. Ce uşor de ghicit! Şi credeţi că-mi va zâmbi cu una din acele ochiade şăgalnice: "ştim noi!", sau mă va privi îmbufnată? Na că am emoţii!! =))
Neîndoielnic, este una dintre cele mai prezente fete ale clasei în inima şi mintea mea. Ce uşor de ghicit! Şi credeţi că-mi va zâmbi cu una din acele ochiade şăgalnice: "ştim noi!", sau mă va privi îmbufnată? Na că am emoţii!! =))
24. Recunosc, dragele mele curioase și
gureșe, care mă țin de vorbă în timp ce scriu, mi-au indus scrierea acestui
articol. De ce? Pentru că mi te-au indicat drept destinatara articolului
precedent, care destinatară, la rândul ei, mi se pare inconfundabilă, așa cum
tu ești unică și de recunoscut (nu dintr-o sută, nu dintr-o mie, ci)
dintr-o mulțime de fete...
Încep prin
a-ți declara deschis că tu ai fost pentru mine o taină care am avut
privilegiul să mi se reveleze! În clasa-ntâi erai exempul meu preferat de „chiulangiu”,
deși erai navetistă! Se numărau pe degetele de la o mână absențele tale de pe un
semestru! Erai apoi o prezență, nu, nu chiar... absentă, ci grozav de discretă,
pe care o descopeream doar prin temele scrise. Deși te uitai foarte atent spre
mine, atunci când predam, aveam senzația că nu vom reuși să comunicăm firesc,
deschis, prietenește niciodată (privesc prin el ca printr-o fereastră,
vorba Îngerului Blond!). Pentru mine erai întruchiparea timidității.
Ții minte? Nu altfel au stat lucrurile
și-ntr-a zecea, chiar dacă buna și fidela ta prietenă și constantă colegă de
bancă, cu care formezi un cuplu armonis în ciuda contrastelor!, se remarcase și
se impusese spectaculos în contextul clasei. Tu te păstrai încă, deși parcă
deveniseși ceva mai comunicativă... Ea părea să ne ceară îngăduință pentru
tine... Probabil știa
ceva ce eu încă nu știam.
Și-a venit și clasa a treia... Am constatat, mai întâi că nu ești neapărat timidă, ci, mai degrabă, grozav de emotivă. De-acum comunicam chiar prietenește! Dar simțeai nevoia unui mentor în dezvoltarea și afirmarea visului tău. Mărturisesc, nu știu dacă l-ai ales pe cel mai potrivit, în schimb, sunt sigur că ai avut fler la capitolele sinceritate și încredere (a lui, căci a ta, îmi place să cred, este totală și absolut indestructibilă!) în talentul tău... Sfaturi, muncă, iar sfaturi iar muncă, și iar... Te-am descoperit tenace și foarte puternică întru spirit, în ciuda fragilității tale... nipone...
Da! Ești mignonă, aproape că te-aș putea lua sub braț pentru a te muta de colo colo, micuță și fragilă! Ai o figură grozav de expresivă, capabilă să disimuleze (aproape) perfect tumultul interior. Ești frumoasă, deși nu de acea frumusețe decorativă, care sare în ochi. Ești ca eroina de basm care, pe rând, poate întruchipa Cenușăreasa și prințesa. Deci, aș spune, cine se-ndrăgostește de tine, este iremediabil cucerit (să dea Domnul să am dreptate, pentru că-ți doresc chiar toată fericirea de pe lume!).
Afișezi multă naturalețe și un oarece jemanfișism de rockeriță, ceea ce îți conferă originalitate sui generis. Asta atât în vestimentație, cât și în alegerea... accesoriilor...
Și-a venit și clasa a treia... Am constatat, mai întâi că nu ești neapărat timidă, ci, mai degrabă, grozav de emotivă. De-acum comunicam chiar prietenește! Dar simțeai nevoia unui mentor în dezvoltarea și afirmarea visului tău. Mărturisesc, nu știu dacă l-ai ales pe cel mai potrivit, în schimb, sunt sigur că ai avut fler la capitolele sinceritate și încredere (a lui, căci a ta, îmi place să cred, este totală și absolut indestructibilă!) în talentul tău... Sfaturi, muncă, iar sfaturi iar muncă, și iar... Te-am descoperit tenace și foarte puternică întru spirit, în ciuda fragilității tale... nipone...
Da! Ești mignonă, aproape că te-aș putea lua sub braț pentru a te muta de colo colo, micuță și fragilă! Ai o figură grozav de expresivă, capabilă să disimuleze (aproape) perfect tumultul interior. Ești frumoasă, deși nu de acea frumusețe decorativă, care sare în ochi. Ești ca eroina de basm care, pe rând, poate întruchipa Cenușăreasa și prințesa. Deci, aș spune, cine se-ndrăgostește de tine, este iremediabil cucerit (să dea Domnul să am dreptate, pentru că-ți doresc chiar toată fericirea de pe lume!).
Afișezi multă naturalețe și un oarece jemanfișism de rockeriță, ceea ce îți conferă originalitate sui generis. Asta atât în vestimentație, cât și în alegerea... accesoriilor...
Îmi plac în mod deosebit ochii tăi
mari, avizi, gata parcă să-l soarbă pe cel care le vorbește, atunci când îl ai
la suflet... (zic și eu...), e atâta bucurie, atâta sinceritate, atâta dorință
de comunicare, de mărturisire a aspirațiilor tale, de... Pletele, se putea
altfel?, ți le porți rebele, mai ales că buclele mari îți oferă avantajul de a
le purta într-o studiată și atrăgătoare dezordine. Glasul este un alt punct
forte al ființei tale datorită inflexiunilor întinse pe o scală remarcabil de
largă, atât ca tonalitate, cât și vibrație interioară! Ești plină de
viață, capabilă de manifestări exuberante ale bucuriei, ești ca o... căpriță
(cred că știi ce conotații acord eu epitetului...), dar când,
nedrept, ești lovită, disimulezi..., doar ochii devin ușor strălucitori, deși
nu dai zvon de lacrimi.
Știi ce mă încântă extrem de mult? Faptul că-ți place să te joci, în sensul superior al cuvântului, și că ai, în acest sens, ințiative foarte inspirate și oportune. Cred că, totuși (și nu e rău!!) și, cumva la celălalt pol al ființei tale, te temi foarte mult de eșec și, mai ales, de ridicol - de aici un mod foarte precaut de a te... înfățișa ochilor lumii cârcotașe prin însăși natura ei.
Știi de ce am scris textul ca pe-o mărturiserie, ca pe-n monolog? Pentru că mi-ar plăcea ca, odată, să-l citești tu... Cu glas!
Știi ce mă încântă extrem de mult? Faptul că-ți place să te joci, în sensul superior al cuvântului, și că ai, în acest sens, ințiative foarte inspirate și oportune. Cred că, totuși (și nu e rău!!) și, cumva la celălalt pol al ființei tale, te temi foarte mult de eșec și, mai ales, de ridicol - de aici un mod foarte precaut de a te... înfățișa ochilor lumii cârcotașe prin însăși natura ei.
Știi de ce am scris textul ca pe-o mărturiserie, ca pe-n monolog? Pentru că mi-ar plăcea ca, odată, să-l citești tu... Cu glas!
25. Pentru mine, fetița în discuție
este un soi de enigmă a cărei dezlegare îmi stârnește... cel puțin un zâmbet,
dacă nu cumva, adeseori, râsul îngăduitor. Nu!, nu mă pot supăra pe ea!
Mititică, beneficiara unui păr negru strălucitor, cu ochi frumoși, adumbriți, ea
pare să se ascundă în spatele genelor prelungi sau... pare să doarmă în liniște,
creând, în același timp, senzația că e foarte atentă la lecție. Îmi place în
mod deosebit felul ei de a zâmbi, ochii i se micșorează ca la chinezoaice, iar
buzele-i desenează un zâmbet larg, șăgalnic, de... „știm noi de ce!”
Este una dintre cele mai discrete
prezențe în viața clasei, pare să-i fie proprie o anume placiditate din care e
foarte greu s-o scoți. Ai crede că aprține vreunei... organizații secrete,
misterioase, discrete. De fapt, e grozav de comodă, cred, și de aceea e greu
s-o scoți dintr-ale ei. De ce să se manifeste zgomotos, atunci când poate să
doarmă liniștit, sau să pară că..., acolo, undeva într-o bancă din mijlocul
rândului de la fereastră, neapărat sprijinită de zid, ca să aibă... priveliște
spre toate... zonele clasei. Dintr-a noua stă în aceeași bancă împreună cu
aceeași colegă de bancă, la fel de discretă într-ale clasei. Parcă am văzut-o
oarecum vocalică anul acesta, odată cu alegerea meșterilor care să ne realizeze
albumul clasei: deodată energică, realistă, eficientă, obiectivă într-o
demonstrație mai mult decât convingătoare
Nu pare s-o deranjeze rezultatele mai... puțin pozitive obținute la învățătură. Filosofia ei este că se poate supraviețui cu un minim de efort: de ce să-ți bați capul când poți, dacă-i groasă, obține supraviețuirea tocind/trudind/„descurcându-te” la momentul oportun. Deși am văzut-o de o sensibilitate cu totul aparte atunci când s-a râs, nedrept și răutăcios - zic eu - pe seama prezentării sale și a trebuit să lupt tare mult pentru a o convinge să-și continue discursul. Era vorba de plânsul ciudos al unei fetițe care simțea că-i scapă situația de sub control..., ei, neobișnuită cu așa ceva! Și, pentru că tot veni vorba pe-aici de ppt-uri, trebuie să precizez că ale ei sunt mai întotdeauna „dichisite”, aproape ireproșabile, bine echilibrate în formă și conținut, în stabilirea unei armonii, nu doar echilibru, între text și imagine.
Altminteri, o fire vesele, pontoasă, cu un prezență de spirit deosebită în a destinde momentele tensionate din viața clasei. E dintre fetele mereu preocupate de cele cosmeticale la modă! Un soi de... expertă în domeniu!... Da, aș spune că, extrașcolar, o poți cunoaște cu adevărat. Atunci și acolo își etalează din plin calitățile și toată lumea pare uimită (încântată) de felul ei de a evolua în situații inedite, cu idei inedite. Un „mutulică” gata să aducă cel puțin zâmbetul tuturor! Ce haz a stârnit inspirata ei prezentare a unei inedite și comice reclame!!
Cred că-i o prezență absolut necesară și aparte în contextul clasei, tocmai prin descreția cotidiană și neașteptatele momente de... strălucire! O imagine luminoasă, în relație de antinomie cu realitatea ceva mai... măslinie, va persista în sufletul meu!
Nu pare s-o deranjeze rezultatele mai... puțin pozitive obținute la învățătură. Filosofia ei este că se poate supraviețui cu un minim de efort: de ce să-ți bați capul când poți, dacă-i groasă, obține supraviețuirea tocind/trudind/„descurcându-te” la momentul oportun. Deși am văzut-o de o sensibilitate cu totul aparte atunci când s-a râs, nedrept și răutăcios - zic eu - pe seama prezentării sale și a trebuit să lupt tare mult pentru a o convinge să-și continue discursul. Era vorba de plânsul ciudos al unei fetițe care simțea că-i scapă situația de sub control..., ei, neobișnuită cu așa ceva! Și, pentru că tot veni vorba pe-aici de ppt-uri, trebuie să precizez că ale ei sunt mai întotdeauna „dichisite”, aproape ireproșabile, bine echilibrate în formă și conținut, în stabilirea unei armonii, nu doar echilibru, între text și imagine.
Altminteri, o fire vesele, pontoasă, cu un prezență de spirit deosebită în a destinde momentele tensionate din viața clasei. E dintre fetele mereu preocupate de cele cosmeticale la modă! Un soi de... expertă în domeniu!... Da, aș spune că, extrașcolar, o poți cunoaște cu adevărat. Atunci și acolo își etalează din plin calitățile și toată lumea pare uimită (încântată) de felul ei de a evolua în situații inedite, cu idei inedite. Un „mutulică” gata să aducă cel puțin zâmbetul tuturor! Ce haz a stârnit inspirata ei prezentare a unei inedite și comice reclame!!
Cred că-i o prezență absolut necesară și aparte în contextul clasei, tocmai prin descreția cotidiană și neașteptatele momente de... strălucire! O imagine luminoasă, în relație de antinomie cu realitatea ceva mai... măslinie, va persista în sufletul meu!
26. Domnișoara Imprevizibilitate,
i-aș spune, având în vedere modul de a se manifesta în viața clasei. Și,
evident, n-aș greși catalogând-o astfel! Cel puțin, așa cred eu, și când o cred...,
e greu (dar nu imposibil) să-mi schimbi opinia. Și ea, constantă în prietenii
și așezări în bancă. Nu cred că am văzut-o vreodată în altă bancă sau cu altă
companioană... De altfel, tocmai prietenia aceasta frumoasă (prin anume manifestări
ale ei) creează probleme în clasă, în comunicare, în armonia relației cu
ceilalți. Râsete ostentative, dezinteres afișat, preocupări voit diferite de
ale celorlalți, frondă gratuită și supărătoare pentru majoritate, răzvrătire
împotriva unor nimicuri care țin de rigurozitățile/rigiditățile din viața
școlii. (Scuze pentru aglomerarea nonpredicativă de mai sus, dar ține de
imaginea cuplului în discuție!)Frumoasă, cu fața rotundă, plete ondulate de Mama-Natură, gropițe încântătoare în obraz, atunci când râde, și o face destul de des, pentru că, de fapt, e o fire veselă și comunicativă..., prezență dorită oriunde, ce mai!, dar...
Este, paradoxal, profundă în gândire prin natură și
superficială neșteptat, intempestiv, inexplicabil, capabilă, așadar, de judecăți
de valoare deosebite, originale și de halucinante manifestări de... Goe. În
ambele situații, pe fruntea înaltă, luminoasă de obicei, îi apar cutele adânci
ale preocupării sau... ale încăpățânării. De altfel, are o ușurință și o
eleganță remarcabile în exprimare, fie ea orală sau (mai ales) în scris. Certele
înclinații într-ale scrisului cred că nu și le cultivă și le ia ca atare, ca pe
un dat (banal!??) oferit de Cel de Sus, deși (iar cred!) ar trebui să le acorde atenția
cuvenită.
În ciuda lor însă, mi s-a revelat ca fiind o fire pragmatică, o copilă matură în gândire, dar care, din păcate, are prea mare încredere în intuițiile ei și, rebelă, refuză sfaturile, direcționările celor... mai cu experiență și nu cred că doar pe ale celor de la școală... Există parcă, la ea, un fel de apetenţă pentru o "contemporană" (??) mişcare flower's power..., parcă, poate, o nostalgie după frumoşii hippioţi ai altor vremuri..., o revoltă de... dragul revoltei, de dragul schimbării, nu contează în ce sens...
În ciuda lor însă, mi s-a revelat ca fiind o fire pragmatică, o copilă matură în gândire, dar care, din păcate, are prea mare încredere în intuițiile ei și, rebelă, refuză sfaturile, direcționările celor... mai cu experiență și nu cred că doar pe ale celor de la școală... Există parcă, la ea, un fel de apetenţă pentru o "contemporană" (??) mişcare flower's power..., parcă, poate, o nostalgie după frumoşii hippioţi ai altor vremuri..., o revoltă de... dragul revoltei, de dragul schimbării, nu contează în ce sens...
Se implică totalmente în acţiuni din afara orei de
curs, vine cu inima deschisă şi se dovedeşte o companioană de nădejde,
optimistă, luptătoare, tonică pentru viaţa grupului. Are, în asemenea situaţii,
iniţiative dintre cele mai originale, mai neaşteptate şi, poate tocmai din
această cauză, îmbrăţişate cu entuziasm de toţi colegii. Se situează în toiul
agitaţiei tocmai de ea créate şi un se lasă până ce acţiunea un ajunge pe
făgaşul propus şi cu rezultatele întrevăzute de ea. Tot o zdroabă, ce mai!!
În momentele ei bune, și nu-s puține!, este una dintre cele mai agreabile prezențe din colectiv, ar putea fi chiar un fel de lider de opinie, pentru că știe să se facă ascultată și să fie convingătoare. I se aplică de minune, zic și eu..., cuvintele unui cântec celebru cândva, argheziene prin construcție: Să te bat și să te iert... Mi-e dragă tocmai prin firea ei cu totul originală, ingenuă, până la urmă, și pe care, îmi (îi) doresc, sper să nu o rănească încercările imprevizibile, dure ale realității de dincolo de băncile, totuși proteguitoare, ale liceului!
În momentele ei bune, și nu-s puține!, este una dintre cele mai agreabile prezențe din colectiv, ar putea fi chiar un fel de lider de opinie, pentru că știe să se facă ascultată și să fie convingătoare. I se aplică de minune, zic și eu..., cuvintele unui cântec celebru cândva, argheziene prin construcție: Să te bat și să te iert... Mi-e dragă tocmai prin firea ei cu totul originală, ingenuă, până la urmă, și pe care, îmi (îi) doresc, sper să nu o rănească încercările imprevizibile, dure ale realității de dincolo de băncile, totuși proteguitoare, ale liceului!
27. Cred că se știe frumoasă și că se vrea cea mai frumoasă.
Convingerea dintâi cred că-i ordonează întregul comportament cotidian iar
idealul propus/autoimpus devine preocuparea ei zilnică... Părerea
mea!... De cum o vezi, ești plăcut impresionat de zâmbetul larg, nedisimulat,
care luminează chipul, de ochii luminoși, strălucitori, de fața luminoasă, de
felul elegant în care se îmbracă, de gesturile de o feminitate, probabil
studiată, cultivată... Când un ceva din viața clasei, fie ea de natură...
didactică, fie extrașcolară iese din sfera ei de interés, se retrage ostentativ
plictisită, lăsându-i pe alții să-și bată capul cu... nimicurile. Nu rareori,
își așează leneș capul pe bancă, parcă pentru a profita de moment pentru a-și
efectua somnul de... frumusețe! Atenționată, revine la poziția inițială încet,
înceeet, să nu se... spargă!..., și pe buze îi înflorește un zâmbet
vinovat-șăgalnic, sau... șăgalnic-vinovat: „Așa-i că nu te-ai supărat pentru
atâta nimic de lucru?...”La cele mai multe ore este abstrasă temei în dezbatere, dar, preocupată de propriu-i echilibru interior, are grijă să aibă rezultate bune/foarte bune la învățătură, fără să depună pentru asta eforturi prea mari, care să-i perturbe confortul, mulțumirea existențială în care se complace voluptuos. Există, la ea, o subtilă armonie între ceea ce vrea ea de la viață și ceea ce vrea... viața de la ea: știe cum să facă în așa fel încât cele două să nu intre în conflict. De aici, o bine consolidată încredere în sine și-n capacitatea de a se remarca socialmente, școlărește sau... extra.
Prietenă cu toată lumea, nu cred că are un adevărat prieten în colectiv, deși, repet, este una dintre cele mai agreabile, dorite, acceptate prezențe ale clasei. E sinceră în relațiile cu ceilalți, prietenoasă, aparent deschisă inițiativelor, mai ales dacă acestea nu presupun vreun efort suplimentar din partea ei... E ceea ce s-ar numi o fată de gașcă, entuziastă, implicată în partea distractivă a vieții colective, dar nu într-atât de implicată încât să fie lider, preferă locul al doilea, al..., dar prin vitalitatea și buna ei dispoziție îi animă și pe ceilalți.
Parează elegant șicanele amicale din partea... știu eu (și voi, a cui...) cui, lăsând (sau vrând să lase, cred eu) impresia că nu e afectată de atâta... nimic răutăcios. O privire scrutătoare... Întotdeauna a preferat să stea cât mai în spatele clasei, când pe stânga, când pe dreapta, când în ultima, când în penultima, dar mereu în același context colegial, ceea ce, cred, înseamnă că-și asigură, și din acest punct de vedere, confortul necesar, liniștitor pentru felul ei de a fi.
Sigur că mi-e dragă și-i voi păstra, amuzat, o amintire plăcută alcătuită din prezențe, absențe, implicări și... neimplicări frumos poleite, pentru a nu fi considerate vreodată refuzuri. Nu e de neglijat faptul că-i voi reține personalitatea și din cauza dificultăților legate de jocurile de sunete care-i alcătuiesc, distinctiv, numele de familie...
Mi-am
încălcat cuvântul pentru a introduce acest emoţionant comentariu al unei
prietene, după ce a ghicit cine se ascunde în spatele vorbelor mele.
Altruismul, camaradería m-au determinat să fac loc acestui mic comentariu. În
rest…, n-am umblat la textul original!
Bună dimineaţa! Am zis să mai dau o raită peste CATALOG, a ieşit foarte bine... un singur lucru sunt de părere că nu este adevărat, la Alexandra. Prietenă cu toată lumea, nu cred că are un adevărat prieten în colectiv. Îndrăznesc să vă contrazic... eu sunt tot timpul cu ea, ştiu tot ce face şi sunt prima căreia îi cere un sfat, când este nevoie... şi este destul de des. Eu consider că îi sunt cea mai bună prietenă, cum îmi este şi ea mie... e puţin cam greu să ne despartă ceva... sau cineva, deci, un prieten adevărat are cu siguranţă în colectiv. (21 apr. 2012, 12:36)
Bună dimineaţa! Am zis să mai dau o raită peste CATALOG, a ieşit foarte bine... un singur lucru sunt de părere că nu este adevărat, la Alexandra. Prietenă cu toată lumea, nu cred că are un adevărat prieten în colectiv. Îndrăznesc să vă contrazic... eu sunt tot timpul cu ea, ştiu tot ce face şi sunt prima căreia îi cere un sfat, când este nevoie... şi este destul de des. Eu consider că îi sunt cea mai bună prietenă, cum îmi este şi ea mie... e puţin cam greu să ne despartă ceva... sau cineva, deci, un prieten adevărat are cu siguranţă în colectiv. (21 apr. 2012, 12:36)
28. Când a apărut în clasa noastră,
afişa pe chip nedumerirea molcom-spăimoasă pe care trebuie s-o fi avut şi Albă
ca Zăpada imediat ce vânătorul a lăsat-o singură în codrul întunecat. Părea
neajutorată, uimită şi temătoare faţă cu exuberanţa prietenoasă, gălăgioasă a
colegelor din juru-i. Apoi, tăcută, discretă chiar peste limita normalităţii,
s-a adaptat colectivului, păstrându-şi comportamentul aerian, de fiinţă care
încă nu ştie ce şi de ce se întâmplă cu ea şi în jurul ei...
E drept, a trecut prin trei locuri
din clasă (pe toate cele două/trei rânduri ale aceleia…, ale acesteia!) şi a
trăit experienţa tovărăşiei a trei colege de bancă până să se oprească, într-un
final, acolo, undeva pe rândul din mijloc. Un cred că plecările au avut vreo
legătură cu relaţiile colegiale… S-au întâmplat doar în căutarea… liniştii!...
Pur şi simple! Ce atâtea
suspiciuni ?!
Cu ochi prelungi şi gene întoarse,
obraji rotunjori, gura mică şi năsuc potrivit, este o frumuseţe exotică,
aparte, poate şi datorită părului negru, purtat cu breton, şi tenului uşor
măsliniu. E
conştientă de farmecul ei, aşa că şi-l... promovează asiduu. Se îngrijeşte în
mod deosebit de felul cum arată şi cum este resimţită ca prezenţă în clasă şi-n
afara ei. Gesturile line, gingaşe, zâmbetul cvasi-permanent au ceva studiat,
adaptat perfect situaţiei date şi o moliciune de efect, feminină îi însoţeşte
evoluţia, indiferent de situaţie. Ea trece prin banalitatea provincială a
clasei ca umbra unei idei…
Este o bună colegă, alături de ceilalţi în orice împrejurare, chiar dacă niciodată nu va avea iniţiativa. La ce bun să fii prea băgată în seamă?, poate dăuna păcii interioare..., echilibrului sau, chiar mai rău…, tenului!... Nu refuză însă implicarea în vreo acţiune care să-i pună în valoare şarmul. Mi-amintesc ce suprinzătoare şi adecvate situaţiei au fost ţinuta aleasă cu grijă, ca şi interpretarea ei mută, dar de o expresivitate deosebită, dintr-o punere în scenă!! A fost una dintre cele mai apreciate prezenţe din micul noastru spectacol. A impresionat plăcut sincronizarea mişcărilor ei de navetistă… super cu textul pe care celelalte fete îl rosteau.
Este o bună colegă, alături de ceilalţi în orice împrejurare, chiar dacă niciodată nu va avea iniţiativa. La ce bun să fii prea băgată în seamă?, poate dăuna păcii interioare..., echilibrului sau, chiar mai rău…, tenului!... Nu refuză însă implicarea în vreo acţiune care să-i pună în valoare şarmul. Mi-amintesc ce suprinzătoare şi adecvate situaţiei au fost ţinuta aleasă cu grijă, ca şi interpretarea ei mută, dar de o expresivitate deosebită, dintr-o punere în scenă!! A fost una dintre cele mai apreciate prezenţe din micul noastru spectacol. A impresionat plăcut sincronizarea mişcărilor ei de navetistă… super cu textul pe care celelalte fete îl rosteau.
Nu! Nu se omoară cu studiul..., e
obositor şi nu-i e clar dacă ajută sau... dăunează sănătăţii şi echilibrului
interior... Când e constrânsă de situaţie, se mobilizează şi imediat se observă
că potenţialităţile depăşesc cu mult realizările cotidiene. N-am văzut-o
niciodată (şi nici nu-mi doresc!) ieşită din dulcea ei atitudine de...
automulţumire (??! - aşa aş numi eu starea ei firească!), nici exuberantă, nici
doborâtă de loviturile cotidianului! Un zâmbet senin şi nostalgic îmi va apărea
pe chip ori de câte ori o voi evoca...
29. A-nceput prin a fi, pentru mine,
o mare speranţă: părea una dintre cele mai active şi interesate dintre copilele
clasei, dinamică şi cu răspunsuri pertinente la orele de literatură, cu rezolvări/soluţii
surprinzător de exacte la orele de opţional-gramatică (materie, incredibil!!,
greu digerabilă de clasa mea de... filologie - antipatizată până la a fi negată
de unele...), totul părea să conducă spre concluzia că am de-a face cu o elevă
care ştie ce vrea de la şcoala şi profilul alese de ea, în defintiv.
Mă distra şi o distra confuzia mea, frecventă până prin clasa a doua, între
ea şi copila din prima bancă (pe-atunci!). De altfel, după ce, mai întâi a
stat pe rândul de la perete, undeva prin mijloc, în sala cu bănci de trei
locuri, s-a mutat, strategic, zic eu astăzi, pe rândul de la fereastră, cam tot
în acelaşi loc... Ei! Şi-atunci totul s-a stins, imaginea oferită de ea anterior
părea (vorba lor!) din alt film: absentă, la figurat, dar adeseori şi la propriu,
având preocupări extraşcolare, dar în clasă, foarte importante, muuult mai
importante decât ceea ce se preda, a devenit o anonimă, neglijabilă -
convenabil, pare-se, pentru ea. Cele sulimanuri femeieşti cred c-o înteresează
mai mult decât orice materie!
Are faţa rotundă şi ochi rotunzi, pătrunzători, care
te privesc, totuşi, printr-un fel de filtru, de grilă care lasă să treacă spre
receptor numai ceea ce-l interesează. Faţa albă este mereu senină, fără umbră
de îndoială sau tristeţe. Părul, uşor ondulat, cred că e de un roşcat închis,
bătând spre negru, dar, cu mijloacele astea moderne de schimbare a nuanţelor...
Şi-l poartă (tot) în plete lăsate pe umeri. E, fără îndoială, o prezenţă
agreabilă, acceptată cu plăcere şi bucurie atunci când (??) se integrează.
Preocupări? Nu ştiu de ce natură, dar aproape
exclusiv comune cu ale colegei de bancă, mult mai prezentă, azi, în viaţa
grupului decât ea - e un paradox şi ăsta!... Vine la şcoală dintr-un soi de...
obligaţie (trebuie făcută şi asta!), deşi cred că preferă alte spaţii de
petrecere a timpului... Nu e comunicativă, nici taciturnă, nici caustică, nici
prietenoasă... Nu-i ştiu idealurile, pentru că se eschivează de la discuţiile
ceva mai profunde, legate de traiectoria ei.
Rămâne de pomină povestea de printr-a unşpea, când a
plecat intempestiv în vacanţă cu câteva zile mai devreme, fără s-o intereseze
prea mult faptul că era aşteptată să-şi regleze situaţia la sport...,
profesoara mă soma s-o aduc la şcoală, iar ea nu răspundea la niciun telefon,
fie el fix sau mobil. Şi-aşa am avut, nu doar cea mai strălucită statistică la
sfârşit de semestru, ci şi o neprevăzută şi inexplicabilă situaţie neîncheiată.
Nu mi-a dat explicaţii nici până în ziua de azi...
30. Probabil, este singura sau, în
orice caz, una dintre puținele fete din clasă care m-ar înțelege în acest
moment delicat: anume că cineva trebuie să fie și ultimul la catalogul..., să
zicem, virtual! Nu că aş vrea să-i câştig încrederea, n-ar fi cazul…, nici că
mi-aş plăti “culpa” de care aminteam mai sus… E prea generoasă şi-ar jigni-o
numai gândul ca aş putea apela la aşa ceva…
Este una dintre cele mai vesele, mai deschise, mai
prietenoase fete din clasă, tonusul ei este atât de puternic, încât stârnește
reacții vehemente (pro sau contra) în întreaga clasă. În perioadele
extracursuri, dar desfăşurate în clasă este unul dintre factorii dinamizatori
ai clasei. Când vrea, este vocală, foarte vocală, pentru că, bănuiesc, este o
fire colerică. Niciodată tristă, readuce imediat buna voie a clasei în momentele
de cumpănă.
Când râde, o face cu toată fețișoara: cu ochișorii
jucându-i parcă în orbite, cu gurița mereu gata să slobozească o glumă, cu
chipu-i rotunjor, plăcut vederii. Are un vino-ncoa absolut propriu, căruia nu-i reziști... (cel puțin
eu!...) Ceva ştrengăresc, băieţos o însoţeşte în comportament, în
gesturi, în felul cum se îmbracă... Dar am
surprins-o atentă la detalii în împrejurările care-o impuneau. Este o frumoasă căreia trebuie
să-i urmărești, deopotrivă, chipul și vorba, pentru a remarca naturalețea,
armonia dintre ființa care se-arată tuturor și spiritul care-o coordonează fără
a-și zăgăzui ceva din trăiri. De altfel, deși rebelă din fire, nu devine
ostentativă în manifestări. Totuşi...,
uneori..., cred că demonstrază valabilitatea vorbei care spune că Gura
bate... recordul la greşelile neprovocate ale individului!
Nici ea nu se omoară prea mult cu cartea, deși e
conștientă că, dacă vrea, poate să obțină rezultatele dorite. De ce efort,
când se poate așa, în pas domol, relaxat?? Deșteaptă, oferă din când în când
mostre ale unei gândiri logic organizate, care nu se joacă decât în aparență;
ea este o profundă care-i mulțumită cu rolul pe care singură și l-a atribuit:
acela de elevă care obține maximum cu minimum de efort... Viaţa-i frumoasă, fellows,
hai să ne bucurăm şi s-o trăim din plin! Nu vă irosiţi frumoasa vârstă cu
prostii… – ne transmite ea, cu întreaga-i făptură.
Dezinvoltă și spontană, atrage, uneori, reacții vehemente din partea unor
profesori care-o bănuiesc de carențe în educație... Hotărât, nu este cazul!
Atunci când are dreptate, devine, într-adevăr, vehementă, dar de aici până
la..., e cale lungă! Spontaneitatea, bat-o vina! De multe ori, când a greşit, am văzut-o îmbufnată, mormăind şi... atât! Eu ce să mai zic, când o văd hodinindu-se în toiul frumoasei
mele ore, zâmbindu-mi galeș când o mângâi protector pe părul castaniu și
revenind la dulcea lenevire, cu ochii închiși și cu căpșorul pe caietul de
notițe?... Însă la distracție - sufletul acesteia!
Are inițiative dintre cele mai năstrușnice, acceptate aproape spontan și aproape
de către întrega clasă.
Nu-i așa că nu mă bănuiești de nimic necurat, pui??... Așa-i că nu
te-ai supărat?? Vedeți?!! Am avut dreptate!
Aici ar trebui să socotesc încheiată
misia la care, singur, m-am angajat. Așa văd eu portretul de grup al ultimei
mele generații de elevi condusă bine-rău timp de patru ani. Așa sfârși
povestea lui... (titlul unui excelent roman al lui
Vil Lipatov)
Simt însă că e incomplet dacă nu adaug, fie și mai pe fugă, chipurile celor trei băieți trecuți, temporar, pe la noi.
Simt însă că e incomplet dacă nu adaug, fie și mai pe fugă, chipurile celor trei băieți trecuți, temporar, pe la noi.
31. O prezență mai mult decât agreabilă, un coleg și prieten
foarte apropiat nouă, tuturor, gata să sară în ajutorul celor din jur,
oferindu-se, la nevoie, să participe efectiv la acțiuni dificil, incomod de dus
la bun sfârșit. De
înălțime medie, brunețel, cu doi ochi vioi, mereu zâmbitori, mereu neliniștiți,
avizi de nou, ocupa un loc în banca a doua a rândului de la fereastră a clasei
noastre dintâi. E o fire veselă, gata să glumească și să suporte cu zâmbetul pe
buze glumele altora. Forma o pereche grozavă cu marele Ciuf! – cred că se
completau fericit unul pe celălalt. Nu se retrăsese morocănos ori „superior” masculin
dintr-un colectiv majoritar feminin și cred că acest fapt a fost pozitiv
apreciat de către fete. Nu vreau să se înțeleagă că celorlalți băieți le-ar fi
fost mult mai greu..., dar... Suporta foarte bine despărțirea de cei dragi și
se integrase excelent în colectivul preponderent
feminin, fiind,
probabil, cel mai bine primit dintre cei patru băieți. (Nu cred că am stârnit
gelozii între… supravieţuitori !!)
La învățătură, fără să strălucească, era cel mai constant dintre băieți,
conștiincios, atât cât poate fi de conștiincios un băiat normal, își făcea
temele și învăța mult-puțin la toate obiectele. E modest din fire, nu pentru că
s-ar fi simțit stingher între gălăgioasele sale colege, care, oricum, îl
adoptaseră repede, repede, ca pe-un frățior. Numele de familie - un diminutiv - fusese preluat ca formă de alint, pe care
el o accepta cu bucurie.
Mi-aduc aminte cât de impresionată a fost întreaga comunitate în momentul
în care un accident nefericit de scuter l-a țintuit la pat pentru un timp ceva
mai îndelungat, departe de viața clasei, cât de interesate erau fetele de orice
amănunt privind evoluția rănitului, câte urări de însănătoșire și de
solidaritate, i s-au transmis prin email... Se vedea că le lipsește și că-l
doresc înapoi între noi. Comunica prin cele mijloace moderne şi toată clasa îi
era alături, iar el nu se simţea părăsit, uitat
pe patul de suferinţă. S-a întors firesc și și-a preluat locul dintr-a
doua bancă de unde ne lipsise tuturor. Ce mai, el era cu desăvârșire unul de-al
nostru! Să nu
cumva să se creadă că era un „sfințișor”, era gata să participe toate șotiile
puse la cale prin clasă.
Când la începutul clasei a... treia, din motive bine
întemeiate a trebuit să se transfere, o umbră de tristețe s-a abătut asupra
tuturor: lipsea ceva/cineva din armonia clasei, lipsea râsul său discret și
sincer totodată, lipsea prezența lui stenică, lipsea...
O bună bucată de timp legătura cu el a fost
menținută, apoi... dușmanul acesta al amintirilor a început, fir cu fir, să
aștearnă praful uitării, i-a estompat, cumva, prezența stenică, plăcută,
optimistă...
P.S. Alternanța timpurilor verbale ține de
însușirile care n-au cum să se fi schimbat și de... tehnica evocării.
32. Altfel stau lucrurile cu băiatul
blond, cu ochii albaştri, cu privirea de o îngerească inocenţă. Nici el nu este
prea înalt şi prefera locul de la fereastră în acea bancă de laborator de
fizică. Ce trio formidabil! Blondul, brunetul şi... înălţimea sa!!
Completându-se reciproc, formând un soi de unitate... băieţească într-o
majoritate feminină, erau, în primele clase, nedespărţiţi, buni prieteni şi
tovarăşi de mici şi nevinovate şotii.
El, cu feţişoara nevinovată ca de înger, era şi cel
mai tăcut, cel mai greu de pătruns în tainiţele neştiute ale sufletului.
Asta pentru că era (este) taciturn, greu scoteai un cuvânt de la el la oră, ce
să mai vorbim în afara ei! Mă refer la mine, mentorul impus al clasei, nu la
relaţia cu ceilalţi ai clasei… Deşi, din mărturisirile concitadinelor… Nu se
prea omora cu cartea, dar nici nu era-n primejdie, se complăcea în rutina
cotidiană a vieţii de licean, îşi făcea de lucru cu câte un nimic, alungându-şi
astfel plictisul... cauzat de unele obiecte (de învăţământ, de aprins ţigări,
de tăiat, de...).
Era perfect integrat colectivului, o prezenţă
agreabilă, un companion de gaşcă! Nu se dădea în lături de la participarea
(activă chiar!) la toate cele puse la cale de colegii săi. Nici ei însă nu
ştiau mai multe decât mine în ceea ce priveşte viaţa lui din afara şcolii. Iar
le evoc pe dragele mele fete, trimise emisari, să anunţe acasă primejdia
pierderii anului…Familie închegată, relaţii familiale normale, interes pentru
evoluţia şcolară a copilului - nimic nu prevestea fractura petrecută în clasa a
unsprezecea.
Nu judec (nu judecăm), dar nici nu pricep (nu
pricepem) ce s-a întâmplat atunci. Primul semestru a trecut cu un număr
impresionant de absenţe, dar a trecut, să zicem, cu bine. Fără corigenţe, doar
cu o notă la purtare diminuată de numărul mare de absenţe. De pe semestrul al
doilea n-a mai venit deloc. Din când în când mai aflam că-i plecat apre oraş,
dar se pierde undeva, pe drum... Ai lui îl ştiau la şcoală. Se pare că a
hotărât să ia o vacanţă de un an. Şi aşa sfârşi povestea lui...
33. El este Mister! (pentru economie
de spaţiu şi timp, a se citi, pe rând, cu accentul pe ultima şi-abia apoi pe
penultima silabă). A apărut în clasă pe la un început de noiembrie, clasa a
XII-a. Elevii şi, mai ales, elevele (mă rog, nu chiar toate...) l-au primit cu
entuziasm şi prietenie, parcă se întorsese cineva drag, îndelung aşteptat.
Eu, recunosc, nu ştiam mai nimic despre el, deşi
unii colegi se amuzau pe seama-mi... Nu ne era clar (nici măcar mie!) de unde
se transfera: din State, sau de la XII N? Sau de la amândouă. Clasa pare şi
astăzi să-l placă, deşi parcă nu-i mai trece aşa de uşor cu vederea...
derapajele. Este înalt, bine legat, frumuşel foc, cu o faţă rotundă, senină.
Zâmbeşte mereu şi vorbeşte şi se poartă manierat..., până la preţiozitate. Mereu
dichisit, a atras atenţia tuturor, mai ales că are o fire sociabilă,
prietenoasă. Pare să se implice în viaţa tumultuoasă a clasei fără ezitare când
e vorba de diversele sume implicate de sfârşitul de şcoală. Nu cârcoteşte. Nu ştiu dacă face caz de altfelul lui... Zvonuri!
Nici n-ar avea când. Pe el nu l-am văzut la şcoală nici cât pe
binecunoscutul flăcău apărut într-a XI-a... Dispare cu săptămânile, cel puţin,
în ceea ce mă priveşte, pentru că portarul îmi spune mai zilnic că a venit, a
stat un ceas, două (nu se ştie pe unde) şi apoi a dispărut... Colegii îmi spun
cam acelaşi lucru, şi câte unul dintre ei chiar l-a zărit prin şcoală. E ca-n
poema eminesciană: "Era pe când nu s-a zărit..."
Manierat, suportă spăşit orice morală mai mult sau
mai puţin părintească venită din partea mea, a dascălilor, a directorilor, pare
pătruns de importanţa celor transmise de aceştia şi e gata să promită... Şi
promite cu o mină convingătoare pentru naivi...
La niciuna dintre manifestările extraşcolare n-a lipsit, ba chiar
a fost unul dintre cei care au animat grupul nostru cu... vorba şi cu fapta!!
Alături de ştiţi voi cine, îmi dă emoţii în ceea ce priveşte terminarea clasei
a XII-a, mie împreună cu restul colectivului. Cred că e cameleonic, ascunde un
cu totul alt fel de a fi, în spatele măştii de băiat manierat, cu educaţie
aleasă... Nu neapărat rău, dar, în orice caz, incompatibil cu şcoala asta
plictisitoare, fără orizonturi laaargi!
Acestea fiind zise, închid cartea fără resentimente,
fără manifestări triumfaliste, doar cu un gust dulce-amărui persistent, cu
convingerea că aşa ceva nu voi mai repeta niciodată, că aşa ceva se face o
singură dată în viaţă, indiferent de vârstă! Într-un anume fel şi fără dorinţa
de a stârni sincere sau false proteste, pentru mine clasa a XII-a s-a terminat.
Ce a mai rămas e RUTINĂ!
Recunosc însă, fără falsă modestie: Gest unic pentru o clasă unică!
Recunosc însă, fără falsă modestie: Gest unic pentru o clasă unică!
Ce poveste minunata am trait candva...! :)
RăspundețiȘtergereTu ai spus-o!...
RăspundețiȘtergere