"NICOLAE IORGA" - BRĂILA - GENERAŢIA '72

Nu cred că ar mai fi cuvinte de adăugat acum, după atâţia şi-atâţia ani... Doar pozele şi amintirile rămân... cât rămân, noi ne trecem încet, încet. Venim pe rând şi ne retragem... pe sărite (dinadins am "îndulcit" cele două verbe ale zicalei).  - Cu Marius Costea, domnul diriginte prof. Mustea, Adrian Căldăraru şi colegul... Movilă, cred... - în curtea liceului, în apropierea vechii intrări, cea din spatele impozantei clădiri. Evident, Lake a chiulit, ca de obicei...

Bună ziua, dragi colegi! Mă numesc Jannin Nicolau și am fost coleg (la liceu) cu Mihaela Plopeanu-Iordache și (la generala) cu Adrian Căldăraru. Locuiesc (și tot tacâmul conex) în București din 1977, dar în suflet am rămas tot brăilean. Ocazional, încerc să găsesc pe net "urme" ale tinereții noastre și ale anilor de liceu. Am scris câteva rânduri și în CARTEA DE OASPEȚI a liceului, după bac-ul de acum doi ani, în speranța că poate... cineva... dar fără rezultat. Acum însă s-a întors roata. Iată-vă! V-am revăzut (pe umaniști) în poze și, cu nostalgie, v-am recunoscut; la fel și pe d-nii profesori, chiar dacă nu-mi reamintesc numele tuturor. Sunt sigur chiar că Lake cel chiulangiu, este Dukelis. Și ca să vă incit, am și eu fotografia cu "finaliștii de la XII A", făcută cam în același timp cu cele de mai sus. Aștept semne, semnale, vești! Aștept cu nerăbdare! În definitiv, avem atâtea să ne spunem, că ne-ar trebui cam... 4 ani (sic!). Multă sănătate tuturor și un Paște fericit! 

Bună ziua, deși la mine e cam noapte la ceasul când am descoperit mesajul tău... Evident că mi-amintesc de tine..., se poate altfel?? Aștept cu interes poza cu A-ul, s-o adaug aicișea!...

Cum e cu scrisul în cutare carte frumoasă n-am prea priceput..., doar n-oi fi în învățământ, ca subsemnatul, fost bucureștean, actual brașovean, grație decrețeilor și lui Aurelian Bondrea... (că el era la cadre în cele timpuri...). 

Dragul de Lake (aflai că muri-ntr-un accident de motocicletă!)..., se semna artistic (scria frumos când voia!): Doukelis Eustratios, se visa om de afaceri în turism și-i promitea Doamnei Profesoare Coșereanu o piele (autentică!!!) de urs polar după ce va pleca din dulcea noastră patrie. El mi-a deschis calea spre „Metronom” și, mai ales, îmi dădea să citesc „Melody maker”, pe care-o obținea nu știu cum și de unde...

Să-nțeleg că ne vedem pe 1 iunie?

Sărăbători Pascale pline de bucurie și împlinire sufletească, dragul meu coleg!

Dragă Toni,

Sunt Jannin Nicolau (zis și BIG), brăilean, și în '72 am terminat la XII A, evident la Iorga, împreună cu Mihaela Plopeanu-Iordache. Întâmplător am dat peste blog-ul tău (f. reușit) și mi-a săltat inima de bucurie pentru că, în sfârșit, am găsit un capăt de (vi)ață? care să mă conducă spre "tovarăși de suferință într-ale tinereții". Cred și sper să-ți amintești de mine. Am citit tot într-o fugă schimbul de impresii cu colegii Angelin și Mihaela și mai că-mi venea să "dau și eu o fugă" și să mă alatur discuției. Mi-a făcut o plăcere nebună să mai aflu câte ceva, puțin, dar totuși ceva, despre Lake Dukelis (marele absent din poze), Adrian Căldăraru, Viorel Mortu, Marika Gherakos, și ceilalți (inclusiv mai micul Doru Orcula). Cu Adrian Căldăraru și Costel Căpățînă am fost coleg de generală de la 1 la 8. Nu pot spune ce am simțit când am aflat despre soarta lui Costel. La fel m-am amărât și în legătura cu Prof. Mustea. Dânsul nu ne-a fost profesor direct, la clasă, dar toți l-am respectat pentru că avea un renume extraordinar de dascăl și om bun. Lucrurile astea triste fac și ele parte din viață, dar totdeauna când se întâmplă, te îndoaie și-ți mușcă din suflet, fără milă. Și uite așa, rămâi din ce în ce mai mic, mai puțin. "Dar mai bine un cântec vesel să cântăm..."

    Sper că am înțeles bine că pe 01.06. organizați un meeting de 40+1. Evident, am să vin și eu. Negreșit! Până acum, am ratat toate revederile, dar acum nu am voie să mai pățesc rușinea. Luna Mai sau ce a rămas din ea, va fi la fel de lungă pentru mine, precum trimestrul 1 din clasa a IX-a. Aștept un răspuns și ulterior discutăm și detalii. Din '77 locuiesc (cu toate complicațiile aferente) în București, dar, deși nimeni din familia mea nu mai locuiește în Brăila, încă mai am unde să arunc ancora acolo.

Sincer, în acest moment simt un fel de mâncărime la "clape". Tot aș spune și aș povesti și mi-aș aminti, dar mă uit la ceas și mă ia cu amețeli. Mai bine mă opresc aici, să mai am rezerve de "spus" și la întâlnirea preconizată. Te rog mult, trimite-mi telefonul Mihaelei și mă angajez să "fac totul" și chiar mai mult, s-o conving să vină și ea de ziua noastră, a copiilor ce am fost.

    Toate cele bune și multă sănătate,

    Jannin Nicolau

P.S. Am și eu poza cu "finaliștii" de la XII-A, așa că împreună avem o jumătate de serie. Să moară dușmanii de ciudă (și maneliștii).  
 

Aceasta este clasa a XII-a A, din aceeaşi generaţie cu noi... Graţie lui Jannin, alături de poza noastră, se adaugă încă un grup de prieteni dragi şi pentru totdeauna. Spiritul LICEULUI TEORETIC NR. 3, devenit chiar în vremea noastră LICEUL "NICOLAE IORGA" va dăinui, noi aşa îi dorim din sufletele noastre de dincolo de vreme! La mulţi şi glorioşi ani, "NICOLAE IORGA"!!!

Dragul meu,

    M-am bucurat enorm că mi-ai răspuns R/D şi că ţi-ai reamintit de mine.

    Mai întâi, să lămuresc povestea cu Cartea de oaspeţi. Site-ul de prezentare al liceului nostru are şi această rubrica în care mi-am permis să scriu câteva rânduri după acel BAC fenomenal din 2011, cu 100% reuşiţi, când media pe ţară,  abia a trecut de 40%. Din păcate notiţa mea a rămas ultima şi, tot din păcate, observ că de atunci s-a instalat şi o "amorţire" generală a site-ului.

    M-am gândit că într-adevăr, ar fi grozav să existe şi poza noastră, a celor de la A, alături de a voastră, aşa că mă conformez şi o trimit ataşat. Este deocamdată un jpg (făcut în mare grabă, dar şi cu mare grijă) pentru că "m-a trădat" scanerul, dar, cât de curând, reparăm neajunsul. Sunt sigur însă că dpdv calitativ nu vor apăreaî mbunătăţiri prea spectaculoase.  Ce să mai faci, când poza are peste 40 de primăveri... Mai am şi alte poze pe care am să le pun la bătaie cu bucurie la întâlnirea plănuită.

    Vestea despre Lake şi-a produs din plin efectul descris în precedenta scrisorică. Aşa am păţit şi la dispariţia lui Alexe Stoica (în urma cu peste şase ani), aşa s-a întamplat şi cu Mihaela Bârzu (acum exact trei ani). În acest caz a fost chiar mai rău, pentru că doar cu o lună înainte de nenorocire ne întâlnisem (evident, după mulţi ani) la ea la spital, unde era şef de secţie (neuro) şi discutasem câte-n lună şi-n stele. Cred că în cele peste două ore de dialog am "tocat" fiecare câte un pachet de ţigări; ea KENT, eu ROTHMANS. În tot acest timp nu a suflat o silabă despre faptul că este foarte bolnavă şi că a refuzat (ca un adevărat doctor) orice tratament. Exact peste o lună m-a sunat din Israel, Carmen Hainich (prima în dreapta pozei), să mă întrebe dacă am aflat de nenorocire şi dacă am detalii. Evident că am căzut din cer. Carmen Hainich aflase de la Carmen Marinescu (XII-C, mutată în Suedia) care aflase de la Doina Oprea (XII-A, stabilită în Babadag), care aflase de la Tommy Stănescu (XII-C, măritată cu Nelu..., vărul lui Dan Nichita), care Dan (XII-A) este şi el medic în Brăila. Şi tot aşa... Mare păcat pentru ea, mare păcat şi pentru Lake, căci a fost un tip pe cinste: sufletist, săritor, parolist şi, peste toate, simpatic foc. Bietul Lake avea şi el un cusur: iubea la nebunie Bascket-ul, dar juca precum un buldozer. Na c-am zis-o şi pe asta. Sunt sigur că ar cam fi necesară o FOARTE, FOARTE LUNGĂ PAUZĂ în ceea ce priveşte subiectul acesta.

    Referitor la revistele de muzică de la Lake, ştiu că încă din '69 primea câte ceva din "cele trebuincioase" de la un văr stabilit în RFG. Despre "Metronom", deh, ca băieţii; toţi am trecut pe acolo. Metronomu' era ca o problemă foarte simplă de loc geometric. Erai la liceu, ascultai. Nu ascultai, nu prea meritai statutul de licean. Unii nu s-au mulţumit însă doar cu ascultatul şi, dupa cum probabil îţi aminteşti, erau "s-o dea de gard" rău de tot. Nu mai intru în detalii pe această cale. 

    Şi uite aşa, mai cu un mail,  mai cu o poză, a trecut deja aproape o zi. După Sfintele Pasti iau legătura cu Mihaela Plopeanu-Iordache şi încerc s-o conving pentru 01.06. Aştept cu maximă plăcere orice veste, numai proastă să nu (mai) fie. Hai Braşovu', Hai Bucale, Hai Brăila! Multă sănătate,

Jannin Nicolau

Jane, 
     vrând, nevrând, m-ai făcut să scriu un cât de mic răspuns!... Parcă filologul din mine s-a revigorat, fie şi prin metoda resuscitării... Nu ştiam de cele necazuri, până la urmă ale noastre, aşa cum, se pare, nici tu nu ştii de colega mea, Lenuţa Zaman şi de vajnicul meu prieten, Marius Costea, plecaţi şi ei spre o lume mai bună şi mai dreaptă... Nevastă-mea are o vorbă: Ne naştem pe rând şi plecăm pe sărite!... 
     Bietul Lake, cum să fie el aprig baschetbalist, când abia depăşea unu' şaizeci?!, da' avea voinţă de doi şi zece!... 
     Nu l-am mai pomenit pe frate-meu, "mare portar" la handbal, concurent serios pentru Jean "Flaimoc" la "naţionala" liceului, cu vreo doi ani mai mare ca noi...
     Şi mai înregistrez o premieră: cred că-i prima dată de când există blogul ăsta şi eu nu apuc să răspund unui mesaj!
     Sănătate şi Sfinte Sărbători Pascale cu bine!
     Cât despre manelişti..., ce-s ăia?...
     Toni     
P.S. pentru cine citeşte: aştept cu drag, tot aici B-ul şi C-ul!

Angelin (semnat Anonim) 4 mai 2013, 20:05...cum îl fac io pe Janin să afle că azi, AZI 04.05., chiar azi, înainte să deschid blogul matale, 'coane filologule Tonache, io, IO... tocmai l-am căutat pe el, EL... sau pe oricine dintre moşii ori strămoşii lui..., pe str. Maşinilor nr. 2, cu inima plină de speranţe (care, din păcate, s-au dovedit zadarnice), adresa înscrisă în '72 în dreptul numelui său în catalogul clasei 12 A?... Noroc cu tehnica modernă!... uraaaaa !... l-am regăsit pe Nicolau M Janin!...Toni, rogu-te, fii bun şi, de poţi, ori eşti mai iute de mână, dă-i colegului nostru de liceu adresa mea de email pe care, iata, i-o scriu şi aci - ioangelin@yahoo.com!... treb'e neîntârziat să-l pun la curent cu noutăţurile!...ne ţinem de legătură! Angelin de la B (aa! să nu uit! am vizitat azi trei adrese de la B, şase de la C, opt, cu Janin cu tot, de la A şi numai una de la voi, de la C - luni reiau lucrările, săpăturile, excavaţiile, începând cu clasa ta, 12C!) 

AN 4 mai 2013, 20:40 Ufff!... coane, coane... Tehnica asta, bat-o vina!... Jannin (cum semnează el) a descoperit postarea cealaltă şi, dacă intrai pe ea, observai că spune că e demult plecat cu toată familia din Brăila şi e... străvechi bucureştean cu suflet de brăilean. Ca şi mine, spune că a ratat toate celelalte întâlniri, dar a scris în nu'ş'ce carte on line a iubitului nostru liceu! Aşa că acum, întrucât am senzaţia că nici el n-a intrat postarea asta, cu voia ta, voi copy-paste aceste două intervenţii şi-acolo, mai ales că el e foarte sigur că o va convinge şi pe Mihaela să vină la reunirea noastră.
Cât despre clasa mea..., mi-ai înveselit seara!!! Eu n-am fost nici măcar o zi în C!..., dintr-a noua, numai în D. Prima clasă din capăt, într-a noua, şi-apoi, la etajul întâi, tot acolo, dintr-a zecea... Heeee..., se construise corpul nou!... şi avea şi toalete! Adio "paradisul" din fundul curţii!... În plus, de la noi am fi deja trei..., nu? Milica Răducan, Adrian şi io... Voi încerca s-o mai "activez" pe Milica (ea n-are internet, din păcate!). Am mai aruncat o provocare pe blogul celălalt: AŞTEPT POZELE DE GRUPE DE LA B ŞI C!!! Deci, boierule, pupa-ţi-aş sufleţelul, D!! 

Pentru alte detalii privind întâlnirea din 1 iunie, vezi şi postarea:

4O+1_1972-2012+1 - Epistolar
 

Graţie lui Angelin, a intrat în Galeria Generaţiei '72 şi clasa a XII-a B. Printre alţii, îi mai recunosc, după chipul lor de-atunci, pe Costică, bunul meu prieten, pe Angelin, iar în spatele Domnului Profesor Victor Obreja şi a unei Doamne Profesoare pe care, cu părere de rău, n-o recunosc, se află Despina Nicolaidis! Vezi? Ai avut dreptate, Angelin!

  

40+1 de ani! Sunt mulţi, dragii mei colegi, foarte mulţi! Nu mă credeţi?! Atunci am să vă spun că numai peste 16 vom avea 76 de ani!... Oh, D-zeule!... Acum mă credeţi?... Stimaţi colegi, veniţi pe 01.06.2013 la liceul nostru (de Ziua Copilului)!
Bucuria şi emoţia revederii vă vor face să vă simţiţi cu adevărat fericiţi câteva ceasuri bune iar când eşti fericit timpul stă pe loc sau curge invers ! Nu este uşor şi puţin lucru să obţii ceea ce-ţi poate oferi ziua de 1 iunie de anul acesta! Poţi trăi senzaţia doar la preţul unui bilet de tren, ori de tramvai, ori de avion... Eu voi veni pe jos!
Angelin, colegul vostru de la 12 B.

Mă alătur din adâncul inimii apelului pe care Angelin ni-l adresează tuturor! El este sufletul acestei iniţiative unice şi care nu merită, pentru fiecare dintre noi, să fie ratată! Aşa că hai să ne-ntâlnim în casa adolescenţei noastre! Eu voi veni oricum! Toni, 12 D

E o bucurie! Astăzi, de Ziua Independendeţei, mi-a parvenit, tot graţie lui Angelin şi fotografia clasei a XII-a C! Nostalgic şi cam obosit, o recunosc în stânga pe foarte draga mea colegă din gimnaziu şi liceu Virginia (Gili) Apostolache. Şi mai constat că e singura fotografie în care apare domnul profesor Buculei. Şi... orice-ar spune Angelin, eu zic că flăcăul zâmbăreţ din dreapta este Bebe Novac... Am fost colegi de... Şc. Gen. 16.

HRISTOS A INVIAT!

...și bună ziulica, dragă Tonache (îți zic și eu ca Angelin).

    În ultimele zile te-am cam neglijat, dar nu te-am uitat. Am zis că deh, înainte de Paști, mai un covor, mai o piață..., are omul treabă. Pe urmă, pastile deci, familie, ouă, ghiftuială, etc. etc.    Glumesc pentru că am văzut că netu' nuț i-a simtit lipsa. 

    În ultimul timp eu am fost mai în "tandrețuri" cu Angelin, el fiind mai implicat și mai aproape de locul faptei... Avem și rezultate!  Acum ne străduim să găsim o conexiune cu Carmen-ele noastre: Hainich (de la A - în Israel) și Marinescu (de la C - în Suedia). În ambele cazuri, pentru a spera la un succes, trebuie să ne mișcăm repede. 

    Dar degeaba tot ocolesc eu esențialul căci până la urmă tot acolo ajung. Spre regretul meu, memoria nu mă (mai?) ajută. Nu știu pe ce chip să pun eticheta "Angelin". Cinstit să fiu, am niște presupuneri (legate și de mult-prea-devreme-dispărutul Costel Căpățână) dar asta nu ajută. Deci, te rog mult, indică-mi pe poza de la A poziția atât de delicatului și inimosului nostru coleg. Și dacă se poate, te-aș ruga ca acest accident să rămână micul nostru secret. Ar fi ca la școală: am uitat că azi avem (română, fizică, mate, etc., etc.) și colegul(a) mi-a dat să copiez tema. Regret și promit să nu mai fac... până data viitoare. 

   În fapt, lacunele mele sunt mult mai extinse. De ex., în cele trei poze, pe cele scaune, văd o serie de profesori (chiar și la clasa mea) despre care habar ce materie păstoreau. Știu că exista o doamnă ce se ocupa cu instruirea dragelor noastre colege în tainele "gospodăriei". Și mai știu că exista și un domn ce ne instruia pe noi, băieții, cum să manevrăm o pila (adevărată), în scopul manufacturării unor obiecte primitive și inutile, precum o daltă din oțel necălit. Dacă stau și reflectez puțin, de Ziua Copilului noi nu vom revedea mutrițele acelea din poze, ci vom întâlni niște cvasi-necunoscuți (in cele mai multe cazuri), depozitari de prețioase amintiri comune. Aici este și hazul și necazul (Râsul-plânsul, cum îl citai pe Nichita, undeva pe blog). Și pentru că veni vorba de blog, să știi că m-ai făcut să plâng (pe bune) la postarea cu Paco. Și eu sunt un mare iubitor de animale, în special de căței. De fapt, în legătura cu aceștia din urmă, recunosc că eu și soția mea nu suntem chiar normali, ci mai degrabă bolnavi de căței. Avem doi cuți care, sunt în esență adevărații stăpâni în casă. Nu mă lansez în detalieri pentru că risc să mă opresc mâine. Știi și tu cum devine problema....

Aștept cu maximă nerăbdare un semnal de la tine. Și încă ceva extrem de important: suntem deja în 09.05 și au mai rămas... destule zile...

ADEVĂRAT C-A-NVIAT!

... eh! bună ziulica atunci când vei citi tu, acu e noapte-n toată regula deplină...

Io-ncep cu sfârșitu', adică scriu pă față ce și cum (s-o distra și Angelin, s-or distra și alții...): la clasa lui, Angelin e al doilea din stânga! Iar Costică e al... șaptelea de la stânga spre dreapta. Jane!, de la B!!!, că la A erai tu!... Cât despre secret..., e atât de haioasă propunerea ta, încât mă prefac în colega (băieții nu făceau d-astea!...) care nu numai că nu-ți dă caietul de teme, dar te mai și pârăște că ești „pafarist”. Iertare, coane Jane, da' eu am pățit-o-n cele frumoase vremuri...! Concurența, frate!

Jane, să-ți dea bunul Dumnezeu numai sănătate și bucurii! Ai dat glas, cu haz, unei nedumeriri pe care și eu o aveam..., profii mei dragi (câți au vrut să facă poze!!), i-am cules de prin patru poze, ridicând mai mult din umeri la fiecare dintre ele... Și, cum bietul Angelin are atâta de lucru, n-am îndrăznit să-i mai cer și eu deslușiri... Da' luând partea frumoasă a lucrurilor, m-am mulțumit cu ce ne-a oferit vremea aia (chiar! domnu' Miron nu e nicăieri, domnu' Ungureanu, așijderi, doamna Văsii... etc.).

Măi băiete, poate voi dădeați cu pila și făceați scule inutile..., că io nu-mi amintesc ce, Doamne, iartă-mă, făceam noi, umaniștii!! Oare ce făceați și voi?... Atunci înseamnă că bătrânul era de treabă și se făcea că nu vede că noi excelăm prin... absență! Nu-mi amintesc, pur și simplu. Curios, de doamna fetelor mi-amintesc și eu... Ele erau mai conștiincioase!... 

Dacă te uiți pe prima postare de pe blog, vei vedea că profesorii care-s căutați și invitați nu sunt cvasi-necunoscuții, ci aceia apropiați sufletului nostru. Știe Angelin ce face! Hazul (și necazul!) e că, probabil, noi ne vom fi... cvasi-necunoscuți. Parcă văd: „Da' tu cine ești? Din ce clasă? Cum, am fost colegi de clasă?!”

Despre preparativele pascale..., „te rog, doamne să ne ierți!”, da' n-am talent (nevastă-mea nu umblă deloc pe „sculă”, așa că n-am nici o grijă! :)) După atâta amar de ani, s-a-nvățat cu podoaba de bărbat. Acolo, pe lângă casă, mai cumpăr și eu una alta, încolo, sunt foarte bun la dat sfaturi, spre indignarea dragei mele... Asta e!..., dar ne-am obișnuit și... consolat!

Eeei! Cu Paco problema chiar a fost dureroasă. A fost membru al familiei vreo 13 ani juma', la bine și la rău, un prieten adevărat, devotat și hâtru, alintat și ascultător, în ciuda rasei... Și s-a stins discret, fără să provoace vreun fel de... cutremure. S-a plâns după el la Brașov (acasa lui!...), la București, unde trăia de vreo câțiva ani, și în Huntsville (Alabama), unde e fii-mea, cea care l-a adus în casă cu atâția ani în urmă. Mă opresc, că mă-neacă... Cele bune, Jane!

Jane, dragule, cum să fac io să-ţi ajut "procesoarele"?! Angelin la 12 A şi Helmut Duckadam portar la Dinamo?!... Şi pe ce chip, stimate domn, dintre cei din poza clasei tale, că A ai scris (am dovada!), ai zice tu să lipeşti eticheta Angelin?!... Jane, te rog să fii sincer! Cum stăteai tu cu frecvenţa-n ultimul an de liceu? Ai fost pe la vreo ora?... Iertare, 'conaşule, da' rezultă limpede că nici pe colegii tăi de clasă nu-i ştii prea bine!... Şi te mai mirai cum de-a rezistat amiciţia noastra atâţia ani?! Da, dragul meu, se pare că uitarea-i una dintre soluţiile cele mai convenabile atunci când vrem ca o prietenie să reziste!... 'Coane Jan, adevărul gol goluţ e că noi doi n-am schimbat prea multe vorbe în cei patru ani de liceu. Eram pe-atunci un ins destul de rezervat şi cam mut şi nici tu nu te manifestai altfel, cel puţin în văzul lumii. Mă-ntovărăşeam cel mai des cu Alexe, fie-i somnul lin, pentru că eu n-aveam curajul care-i prisosea lui iar el cuminţenia care nu-mi lipsea mie! În rest, noi doi ne salutam, ne-ntâlneam zilnic de câte 7-8 ori pe holuri, prin foiala din pauze sau la venire ori plecare... Ne cunoşteam atât de bine traiul cu program de şase ore zilnic cel puţin, de luni până sâmbătă inclusiv (nu ca azi!) încât... Ar fi fost culmea să ne mai întrebăm zi de zi unul pe celălalt "Ce mai faci?"... Jane, prietene, noi eram în an vreo 150 de suflete, oare-am fi reuşit să vorbim cu fiecare-n parte, dacă chiar ne-am fi dorit asta, măcar de două, trei ori pe trimestru?... Şi-apoi cine-ar mai fi avut vreme pentru contemplat sarafane şi bluziţe albastre apretate, ochi negri, verzi ori căprui care uneori ne făceau bucuria să ne-arunce-ntr-o doară câte o privire plină de farmec (oare-ntr-o doară sau chiar meritam, iezi tineri ce eram, bruma de atenţie acordată?!)...
Ca să te ajut puţin, am să-ţi amintesc că la sfârşitul unui an şcolar, d-l prof. Vasile Gaiţă (la care ţin ca la o rudă apropiată, şapte ani mi-a fost îndrumător la desen!) ne-a "pescuit" de la chiar intrarea în şcoală şi ne-a dus pe-amândoi de mânecă la d-l Nicolescu A., direct în cabinetul directorial ! Aşa ceva nu se poate uita! Îţi mai aminteşti faza? Nu ne prezentasem într-una din zile, la una dintre activităţile organizate pentru băieţi şi ne făceam de treabă, chit că n-aveam, drept în ochii "inamicului", io pentru Alina Grimberg, draga de ea, după care mi se topea inima iar tu... ştii doar tu. D-l Nicolescu a propus atunci să ne fie întocmit câte un referat de sancţionare cu scăderea notei la purtare, document care urma să fie depus la dosarul personal. Când am auzit,... am simţit că nu mai am glas. Ţie cum ţi-a fost?... Îţi mai aminteşti?... Mai vorbim, sănătoşi să fim !
Cu prietenie,
'conu Angelin de la B, B nu A! B!  

Băieţi, băieţi!, nu vă-ncăieraţi după patruzeci (şi unu) de ani de pace! :)) De domnul profesor Gaiţă îmi aduc aminte cu mare plăcere şi respect, mai ales că m-a purtat primul şi cel mai temeinic în labirintul Istoriei Artei (doi ani de studiu!!), era bine pregătit şi pasionat şi ştia să ne atragă spre spaţiul acesta atât de vast şi heterogen. Da'l ştiam băiat de gaşcă, ce-făcurăţi voi, gorobeţilor, atât de nasol, de v-a dus tocmai la Seniorul? De obicei, se rezolvau problemele mai simplu şi mai fără tam tam la domnul director Miron, chiar dacă impactul era... mai dur! C' a ajuns Jan (noi, adică eu şi Jan!, cred că discutam ceva mai des...) la direcţiune, treacă meargă, dar tu îngeraşule??... Asta e mare uimire sufletului meu! Pentru noi erai, coane Angeline, un adevărat etalon - noi, ceştialalţi, eram mai păcătoşi, mai expuşi unor atracţii... interzise! 
cu drag, Toni 

Jane, ca vechi şi-ncercat prieten (în vremuri adolescentine!), te-ntreb: de ce taci, bade, în ultimul timp? Chiar te-a supărat ceva în cele scrise p'acilea?... Drept îţi zic, aşteptam o intervenţie dinamică şi oportună din partea ta... Poate vine... 
Din suflet, Toni

...'Coane Tonache , s' trăiești!... Da ', stii ceva?... Io cre' că n-are cOraj!... 'Conu Jan, zic bre!... Deh! brăilean dă București, ce să'tz spui!?... Matale ce-ai zice?!... Mai curge prin vinele lui sânge oari prin cabLele lui curent ilectric de comorovcar dupa atâția ani petrecAuți printre străini??... Noroc că vine pă-ntâi iun'e, că l'om prinde scurt și l'om băga-ntr-o pRefecționare... urjjjent!... Stai să vezi atuncea cum merge uns!... Mm?! Ca ceasu', 'coane Tonache, ca ceasu'!...
Cu supunere ,
'Conu aNgELin de la B î

Ptiiiu!... bătu-te-ar norocu' bre coane (stăi să copiez...) aNgELin, ești într-o formă care crește precum maiaua mamii în pruncie, când pândeam cozonaCU' (se poate...) cu nucă! Io cre' că se antrenează, pen'că, după cum îl știu io, pregătește v'una groasă, de ne lasă paf p'amândoi. Ș'apropo dă chestia cu Capitalia, acu' vreo... (îuuu!, nu spui!!!) câțiva ani, o fătucă mi-a scris o compunere tradițională despre cum și-a petrecut ia (sic!) viața la țară (adică vacanția), la bunici, la Brăila... 'ți'maginezi cam ce a fost în clasa aia capitalistă dup'aia?... da' ce-a fost la gura mea, cu adresă la tăt poporu' clasei?... A crezut directoru' că s-a-ntâmplat fo nenorocire... 
Hai, Jane, ieși la... „bataii”!
Toni 
P.S. Da' să nu crezi că brașovenii m-au primit mai bine..., și ăștia credea că fără pile nu se poate intra-n orașul lor, de la... poalele Tâmpei și-atunci le-am spus în canțilerie că satu' dân care vin io-i mai mare ca al lor!... Și gata, m-au lăsat...

Profit de oprtunitatea momentului și de notorietatea blogului (deci a bunului coleg A.N.) și întreb în eter: știe cineva ceva despre colegii Steluța Toader, Marian Petreacă, Gabriel Șerban și Valerica Stratulativ de la clasa A? Dacă DA, dați-ne semnale la telefoanele din tabel, să-i anunțăm, să-i invitam și pe ei....
Toți nu se mai poate acum dar SĂ FIM CÂT MAI MULȚI!
Cu prietenie,
Jannin Nicolau

EŞTI MARE CU ADEVĂRAT, DRAGĂ JANNIN M. NICOLAU!

mulţumesc din tot sufletul! în următoarea şedinţă a Com. de org., vei fi propunerea mea pentru funcţia de LIDER! ai făcut MINUNI! să trăieşti, să fii sănătos şi la pungă cu dinari gros!

Angelin

Dragul meu prieten,
Mulţumesc mult pentru cuvintele de bine, chiar şi pentru intenţie. Chiar mă simt onorat. Dar ce rău ţi-am făcut de mă bagi la colţ? Încă o dată, mulţumesc pentru intenţie, dar propunerea ta este şchioapă la logică. Ce fel de Şef, lider, boss e ăla care n-are picioarele pe caldarâmu' brăilean? Cum s-ar numi asta când "locul faptei" e acolo? Măcar el să fie chiar acolo! Eu fac ce fac la fel de bine şi de aici. Dacă, de exemplu, acum aş fi în Brăila şi aş bate străzile, cum faci tu cu maxim devotament, cine ar mai avea timpul şi ncăpăţânarea să stea cu "ochii-n sticlă" până-i patinează privirea? În esenţă ar fi o pierdere şi nu un câştig. Şi ca să ştii şi mătăluţă, până acu' io' chiar habar n-am avut că exista şi un "for diriguitor". Mi-ai zis odată la telefon ceva de o cooptare nu ştiu unde, dar să mă crezi pe cuvânt că am catalogat invitaţia aceea la fel de serioasă precum lozinca internaţionalist-mobilizatoare "TRĂIASCĂ LUPTA ÎNTRE POPOARE"!
Nu protestez însă deloc la urările finale, şi-ţi doresc să se reverse din plin şi asupra ta. Şi încă ceva: ai văzut că dacă "torsion" suficient, iese la balcon? Şi, ca să te şi necăjesc puţin, află că ştiu locaţia ANL amintită, chiar foarte bine. Am văzut-o nu de mult, pe GOOGLE MAPS (sic!), când căutam un anume bloc din Hipodrom. Mâine dimineaţă (iarasi sic!!) dau telefonu' ăla....
În seara asta nu mă mai lungesc, pentru că şi azi a fost o "zi lungă" cu nişte zeci de telefoane + mailurile + treaba mea care a cam rămas în urmă + blogu' (am scris şi acolo).
Toate cele bune, somn uşor şi pe mâine, 
Big  

Mă bag şi eu în sfătoasa voastră vorbire... Ei uite!... Eu chiar mă simt, aşa expatriat... cum sunt, mândru că reprezint a cincea roată la căruţa organizatorică. Nici timpul, nici mijloacele nu-mi permit să fac mare lucru, dar mă strofoc aici, încercând să tooot trimit mesaje-ntre noi. Şi zău că mi-s mândru şi de-atâta mic lucru!, chiar dacă jonglez între cele trei bloguri, gâcind care-o fi mai accesat de prietenii şi colegii norştri.  Apoi, aşa ceva nu se putea face fără un nucleu brăilean aşa cred eu... 
Iar acceptul pentru cooptarea lui Jan..., vezi, Angeline coane, vina-ţi aparţine: el nu prea mai intră pe-aici..., aşa că, dacă-n conversaţiile voastre-i şopteai ceva despre propunerea mea cu... întrunirea antefestum, poate altul erea ecou' lui de modist (sic! - vorba ta, Jane). Io, acolo unde zice Jan, văd nişte utilaje părăsite, un soi de maidan cu ceva resturi de sârmă ghimpată şi mulţime de maidanezi... Dezolant, iar peste linie, căsuţele cochete şi modeste ale celor din Lac!...
Toni 

Cum, 'conaşule Jan, toată truda matale din ultimile două săptămâni a fost doar voluntariat 100%?!
Păi, io nu mi-am explicat-o altfel decât ca urmare a cooptării în Comitet?! Iar acum, când deja mă pregăteam pentr-o propunere de avansare c-un salariu dublat (de la O la OO!), îmi vorbeşti de
"Trăiasca lupta pentru ...". Apropo de lupta. Ai fost provocat pe blogu' lu' Tonache la o trântă dreaptă ( deşi prefer, nu trânta dreaptăş ci ţuica fiartă - iarna, vara - o bere rece!) şi n-ai răspuns ni'ca! Mai aşteptăm şi te iertăm pentru întârziere, având în vedere rezultatele bune obţinute în întrecerea contra cronometru numită "40+1" !
Să trăieşti, să ne iubeşti şi ne ierţi, 'coane Jenică!
Cu drag,
'conu Angelin

Aferim! Subscriu,
Toni
 
Atenţie! Atenţie! 
Pentru cei interesaţi, postarea cea mai nouă cuprinde ultima pagină a cataloagelor noastre, aşa cum a fost scrisă ea la data cu pricina: 1 - 15 sept. 1971... fix, vorba lui Farfuridi! 
Cu drag, AN

Ma numesc Elena Eremia şi sunt absolventă a Liceului "N.Iorga", promoţia 1973. Îi răspund colegului care scria că nu ştie cum se numeşte doamna profesoară care stă lângă domnul profesor Obreja. Este doamna Poberejnic, profesoară de rusă. În afara de dumneaei, mai preda rusa la liceul nostru şi doamna Palade.
Aş avea o rugăminte: cine ştie cum o chema pe doamna [domnişoara, n.n., AN] profesoara de germană (era mititică şi purta ochelari cu multe dioptrii. De altfel, apare şi în fotografiile de final de liceu.) Îi spuneam cu toţii "Fraulein Bitte". :D 

Cel ce avea un accident de... lapsus era chiar bloggerul! Ce să-i faci vârsta şi amintirile ceva mai... presante legate de doamna Palade m-au făcut să uit numele Doamnei Ana Poberejnic, mult mai blândă şi cu o tactică pedagogică deosebită, cu care chiar lucrat de plăcere la rusă!... A.N.
P.S. Voi reveni cu numele domnişoarei Bitte.
Vă mulțumesc, domnule Angelin! 

Și eu mulțumesc! Doar că bloggerul nu-i în Brăila, ci la Brașov... Da'i voi transmite lui Angelin!
Cu stimă,
Anton Nicolai 

Îmi cer scuze pentru confuzia făcută! Pentru că v-am dat un nou nume, se spune că ar trebui să vă dau un miel.
Între timp, am aflat numele domnișoarei profesoare de germană. Se numea(numește?) Calman Rozica.
Numai bine și toate să vă meargă de la foarte bine în sus!
Cu multă considerație,
Elena Eremia 

Nici o problemă în privința confuziei! Cât despre miel, stau la bloc și n-am cum să-l duc la păscut... :)
Și eu am aflat/mi-am amintit numele domnișoarei profesoare, dar, din păcate, n-am mai intrat pe blog. Mici rectificări: Rozina Kallman! La întâlnirea noastră nu a putut veni..., nu se simțea bine. Despre întâlnire, mai multe (imagini și filmulețe) se găsesc pe blogul dedicat evenimentului: http://tonache.blogspot.ro 
Toate cele bune, cu sănătate, bucurii și împliniri!
Cu afecțiune colegială, A.N.