sâmbătă, 19 octombrie 2013

„Rada” - Tudor Arghezi

M-am gândit că, dacă tot are succes poezia argheziană între cetitorii mei virtuali, n-ar fi rău să vă ofer (şi) un text din "Flori de mucigai" - o poezie unică prin fiorul erotic frust şi senzualitatea uşor lubrică...]

                                                    Cu o floare-n dinţi
                                                    Rada-i un măceş cu ghimpi fierbinţi.
                                                    Joacă-n tină
                                                    Cu soarele-n păr, ca o albină.
                                                    Se-apleacă, se scoală, sare,
                                                    Cu sălbile zornăitoare
                                                    Ca nişte zăbale spumate.
                                                    Se încovoaie pe jumătate,
                                                    Opreşte şoldu-n loc, zvârle piciorul
                                                    Spre pâlcul, în cer, unde
                                                    Săgetatorul
                                                    Aţine noaptea drumul vulturilor de-argint.
                                                    Şi-a dezvelit sărind
                                                    Bujorul negru şi fetia,
                                                    Parcă s-a deschis şi s-a închis cutia
                                                    Unui giuvaer, de sânge.
                                                    Aş pune gura şi aş strânge.
                                                    Statuia ei de chihlimbar.
                                                    Aş răstigni-o, ca un potcovar,
                                                    Mânza, la pământ,
                                                    Nechezând.
                                                   Spune-i să nu mai facă
                                                   Sălcii, nuferi şi ape când joacă.
                                                   Şi stoluri şi grădini şi catapetezme.
                                                   Sunt bolnav de mirezme.
                                                   Sunt bolnav de cântece, mamă.
                                                   Adu-mi-o, să joace culcată şi să geamă!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu