Cred că şi eu şi F am ajuns la un punct de echilibru şi că înţelegem cu toţii că, uneori, viaţa ne oferă şi surprize care nu-s chiar cele aşteptate. Dezamăgiri, impresii greşite, supărări...
Dar acum parcă am reuşit să ne regăsim. Comunicăm cu multă sinceritate şi ne mărturisim poate mai uşor decât o făceam când relaţiile noastre erau... "oficializate". Eu mă simt şi, am impresia, copiii mă simt încă dirigul lor, adică sfătuitorul de care încă mai au nevoie. Sunt deschişi şi prietenoşi, oriunde ne întâmplăm împreună, avem ce povesti şi ce să sfătuim.
Iar eu?, eu nu pot să mă rup de o clasă care chiar mi-e dragă şi care tre' să continue tradiţia F . Facem echilibristică între dirigenţie, LRC şi sfaturi pentru Limba şi Literatura Română, ne căutăm şi ne întrebăm ce-ar mai fi de făcut. Le strălucesc ochii, unora, chiar surprinzător pentru mine!, când intru în clasă...
Ce mai! Mi-s dragi copiii ăştia! Şi-i simt tot ai mei!
Eu, una, vă mulțumesc pentru sprijinul și atenția dvs. pe care încă ne-o acordați. Pentru mine personal, sunteți un om pe care nu aș putea să îl uit așa ușor. Am foarte multe lucruri de învățat de la dumneavoastră și..., deși nu mai sunteți oficial diriginte, tot "dirigu' " noastru rămâneți. Vă admir pentru tot ce faceți și mă bucur din tot sufletul că nu ne-ați dat la o parte. M-a impresionat foarte mult această postare și vă mulțumesc că ați rămas la fel și că aveți grijă de noi ca un "tată" ! Cu respect și foarte mult drag, Mădă Balcu
RăspundețiȘtergereCum spunea colegul meu de bancă, F vine nu doar de la filologie ci şi de la Familie! Domn' diriginte, sper că niciodată nu aţi avut sentimentul că ne-am îndepărtat de dumneavoastră, căci nu am făcut-o. Mă speria gândul că tatăl clasei noastre s-ar fi îndepărtat de noi, dar nu am de ce sa-mi fac griji. Mă bucur că a noastră clasă are şi un tată iubitor şi o mamă grijulie!
RăspundețiȘtergereP.S. Voiam să mă semnez ca "anonim", dar este mult mai bine aşa!