că nu-mi regăsesc linia aceea senină, echilibrată, ușor ironică - uneori, vehementă (rar, zic eu...), a postărilor de mai ieri. Motivele? Doar Bunul Dumnezeu le poate cunoaște..., eu încerc doar să le ghicesc...
Mai întâi, aș observa că încerc să fiu (de prea multe ori - trei!) „tată” de clasă: „Prințesele”, revenite în școală „din negura uitării”, „F”-ul meu de suflet și, cronologic, la urmă, copiii din noul Peda - cam mult pentru un om „ruginit”, dar încă entuziast! Și nu e ușor, mai ales că există și binecunoscutele invidii dintre copii (pe care-l iubește mai mult părintele?...). „Eh!, copii, vedea-i-aș mari!...”
Redactarea documentelor pe care le are de efectuat un dascăl depășește numărul de ore la clasă, așa încât te întrebi ce-i mai important: hârtiile sau ceea ce faci, efectiv, la clasă? Cred că, pentru autoritățile de tot soiul, primele... Dar ele, autorităţile şi hârtiile, sufocă și au puternic și vizibil efect asupra procesului instructiv-educativ! Ex.: Program de pregătire a olimpicilor..., acolo unde nu ai talente, iar orele se termină zilnic la trei (cincisprezece)!!!
Alegerile generale au fost câștigate de o coaliție cu 70% și asta n-a-nsemnat nimic! Președintele este adevăratul Legislativ, ăia aleșii au grijă, în schimb, să-și facă farmacie cu discount, saună și centru SPA, eventual, să obțină locuințe fără să plătească pentru ele. Și televiziunile-mi arată câți români n-au locuință..., n-au ce mânca, n-au cu ce-şi plăti birurile şi nevoile şi... neamul!
Țara arde, iar Președintele și Premierul se țesală reciproc, cu sau fără motiv, și, mai ales, fără interes pentru pălmaș. Acesta doar suportă consecințele. Nicăieri și niciodată (în efemera mea existență) n-am văzut asemenea situație jenantă! Mă întreb: unde-i Doamna Europa acum, când... Ceartă ca la ușa (oare are?...) cortului. Pactul? O pală de ceață groasă, menită să prostească pe cei oricum proști (adică simpli, obișnuiți, amărâți, gândind la cum se vor „descurca” la iarnă, cu întreținerea, gazele, curentul...), trăgând targa pe uscat și ascultând cât bine le dorește fiecare dintre cei doi. Dihonia ascunde adevărul: nimeni nu face nimic pentru însănătoșirea economiei naționale, iar eu, plătitor de taxe de foarte mulți ani, aflu că totul a fost degeaba: bani pentru pensie, pentru sănătate, pentru... Vezi pensia Lucianei, după 35 de ani de profesorat! Cred că rareori am văzut un cuplu atât de bine sincronizat întru „binele” Patriei! Simplu: cine-i atent la dispută uită de necazurile-i din gospodărie!!!
Legile (bune, rele...) sunt la mâna Președintelui, n-are nici o importanță decizia Guvernului, sau votul din Parlament! Dacă nu iese din prima așa cum vrea Șeful, se merge la Curtea Constituțională și, de-acolo, iese cum vrea... cine vrea. Nu mai știe bietul om de rând când și ce e bine! Toți au argumente, iar CCR are decizii irefutabile (la ce ne mai trebuie Parlament? - n-ar trebui să fie trimise legile direct la CCR???).
Suntem, probabil, singura țară în care a îndemna oamenii să meargă la vot este infracțiune, iar apelul la boicot (venit din țară sau de-afară) este normal, curat, deci legal. De cercetările pe teren nu mai vorbesc... Am văzut și-mi ajunge... La puşcărie ajunge cine trebuie, nu cine merită.
Procurorii fac Guvernul, descoperind incompatibilități ale ministeriabililor. De fapt, sunt un popor de pușcăriabili (cuvânt inventat de curând, dar foarte expresiv!). Ei, procurorii cei puşi să caute probele infracţiunulor, gândesc, incredibil, ca Președintele! E formidabilă unda inefabilă care-i leagă! Semnalul? „Nu e bine ce faci, d-le...!” Cutare individ care-a comis-o în văzul lumii şi e vădit un pericol social e cercetat în stare de libertate, altul, pentru discutabile culpe, este ţinut la păstru cu lunile/anii până când (nu) se dovedeşte vinovat... De ce magistraţii români sunt infailibili ca Papa?
Că ne vindem bogățiile prin contractele cu americanii, canadienii și ce-or mai fi ei e clar (nu poți să dai ce-i al tău pentru ca, apoi, străinii să-ți revândă produsul la preț de UE și nici nu poți să-ți oferi altuia aurul pe motiv că ție nu-ți trebuie!!!, iar, drept recompensă, te alegi cu poluare și distrugeri de valori, de ieri și de azi). În timp ce instituţiile româneşti de cercetare agonizează, vin deştepţii de-afară să ne extragă cele bogăţii, fără nici un fel de milă faţă de oameni şi natură. Probabil că s-ar găsi astfel soluţii autohtone şi... patriotice, capabile să obţină şi profitul dorit şi să apere, tototdată, viaţa... Mina aia a-nchis-o statul român, că era "nerentabilă", iar apoi, acelaşi stat o vinde ca rentabilă pentru alţii. Evident, minerii-s la mijloc: ei vor locuri de muncă, altfel, n-au din ce trăi!
Manifestațiile anti sunt și ele dubioase..., prea par comandandate, regizate, aranjate!
E frumoasă și disputa privind cele trei televiziuni de știri: Realitatea, Antena 3 și RomâniaTV. Eu rămân doar la problema prieteniei indestructibile dintre primul ministru și d-l Ghiță... Nimic și nimeni nu se pot atinge de acest domn... E un fel de... U., V., B. etc.al micului Titulescu.
Și-or mai fi...
P.S. Am votat la referendum, așa că mă simt frustrat și pușcăriabil! Încă nu m-au aflat Kövesi, Morar, Papici & co.
„...să-mi alinți, / Brună fecioară a păcii adânci și cuminți, / Tropotul lung și mereu al galopului meu.” (Nicolae Labiș) „Caminante, son tus huellas / el camino y nada más; / Caminante, no hay camino, / se hace camino al andar. / Al andar se hace el camino, / y al volver la vista atrás / se ve la senda que nunca / se ha de volver a pisar. / Caminante no hay camino / sino estelas en la mar." (Antonio Machado)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu