M-am gândit...

că nu e rău ca toți prietenii mei, foști și actuali elevi, să citească și să interpreteze, după cum i-am învățat, acest minunat text al lui Mircea Cărtărescu (sigur că asta presupune și un pic de cunoaștere a operei bietului D. Bolintineanu!). Cu siguranță, ca la pașoptiști, poezia are un puternic mesaj umanist și patriotic... Textul e preluat dintr-un manual.

G A  R O F I Ț A

                                                   Teiul Doamnei pare zugrăvit în cridă.

                                                    În cofetărie intră o gravidă.

                                                    Astfel stă la coadă între mușterii

                                                    ca o garofiță între păpădii.

                                                    Astfel între brazii cu tulpini de ceară

                                                    lâng-un șipot dulce șade-o căprioară. 

                                                    Checuri cu stafide doarme în vitrine.

                                                    E frigoriferul plin de savarine.

                                                    Eu la o măsuță îmi consum frucola

                                                    și citesc cum Nică pleacă la Socola,

                                                    că-l predau pe Creangă astăzi la amiază. 

                                                    Mușterii merge, coada-naintează...

                                                    Rumeioara jună, cu burtica mare,

                                                    a ajuns în față, chiar la vânzătoare:

                                                    - Mumă-mea, duduie, astăzi m-a trimis

                                                    să îi dai pachetul ce i l-ai promis:

                                                    patru excelenturi, două amandine

                                                    și ilone șase, glazurate bine,

                                                    cinci cutii de frișcă albă ca zăpada

                                                    și fursecuri unse gros cu șocolada.

                                                    Vânzătoarea scoate un oftat adânc.

                                                    Pe la mese pruncii cremele-și mănânc.

                                                    - Mergi și spune celei care te-a trimes

                                                    că i-am pus și nuga, un delicates,

                                                    și că totul face, socotit în lei,

                                                    doar un fleac, o sută patruzeci și trei.

                                                   Lămpile gălbuie, de la Fondul Plastic,

                                                   dau cofetăriei un lucit fantastic.

                                                   Iar copila noastră, galeș durdulie,

                                                   vine la măsuța-mi cu-o sarailie.

                                                   Coamele îi trece dincolo de șale.

                                                   Are sub bluziță două portocale

                                                   iar sub gene lunge, ca de hurioară,

                                                   o privire dulce, ca de surioară

                                                   și-un obraz ca luna, pal îi schintiază.

                                                   Mușterii merge, coada-naintează...

                                                   Eu îmi pun șepcuța și cu forță nouă

                                                   merg să-l iau din stradă pe 109.

Textul mi se pare edificator din multe puncte de vedere. Da' să vedeți/citiți Levantul!!!