vineri, 11 octombrie 2013

Cum mi-am petrecut cutremurul...

Sunt obişnuit cu revoltele scoarţei terestre: Brăila ştie că Vrancea şi Hercinicii Dobrogei se mai supără uneori, aşa că o mică zgâlţâială (mai ales nocturnă) nu-mi producea mari emoţii – dovadă reacţia de la Iaşi, din '77... (voi reveni la locul potrivit!...). Au mai fost şi aici, la Braşov, vreo două cutremure care m-au cam pus pe gânduri, mai ales cel de prin '87 (?), când veneam dintr-o vizită la fini şi-n august am văzut că pică din cer un fel de burniţă..., era un cer incredibil: roşu, apăsător şi noi încă nu aveam toate cele dotări în casa cea nouă (curent, gaze, lift...) - ne-am luat copiii în braţe şi ne-am plasat sub una din grinzile apartamentului, celălalt ('92?) l-am resimţit de la Făgăraş, eram într-o inspecţie... şi am ieşt cu toţii, elevi şi dăscălime, în curtea şcolii (în Braşov au fost şi două - parcă - victime: pe Republicii: au căzut ţigle şi cărămizi pe trotuar - cum păţise şi Ivasiuc în '77). Am cam luat-o în glumă (vorbă să fie!...) cu toţii... Mi-a povestit Luciana că acasă, pe balcon, se adunaseră porumbeii şi dădeau semn de nelinişte... Copiii erau (tot) destul de mici!...
Aseară m-am dus spre pat cu o enormă scârbă provocată de un arbitru incalificabil: a dat afară trei jucători, doar o câştiga cutare echipă la un scor confortabil... N-a fost în stare, dar gustul amar a rămas. Luciana încă mai citea la ultima carte (retipărită) a Rodicăi Ojog-Braşoveanu... 
Somnul vine cum vine, când e cazul meu aşa că mi-am epuizat porţia de tuse, m-am "certat" cu magnaţii fotbalului românesc, am încercat nu'ş'ce tehnică indiană de reducere a anumitor dureri, am numărat ceva oi şi, inexorabil, am adormit... Cu evidente sincope cauzate de diverse inconvenienţe fizice, dar care nu m-au convins, totuşi, să mă îndrept spre "fumoar"..., adicătelea nu erau destul de acute, preferam cearta cu ceasul electronic, planuri "din cuţite şi pahară", mici reprize de vânzoleală de-a lungul şi de-a latul pătuceanului. Chestii.  Şi am adormit (un fel de a spune!) destul de adânc, pentru ca, atunci când a venit şi ora 4,37, să mă deranjeze cumplit zgomotul acela puternic care părea să vină de la etajele superioare: parcă scăpaseră din tavan maşina de spălat!!! N-au trecut decât câteva secunde, şi-nc-o dată acelaşi zgomot de maximă dovadă a lipsei de bun simţ... Enervat, am sărit (vorbă să fie!) din pat şi-am deschis uşa dormitorului, Luciana era deja pe hol şi mi-a spus cu glas tremurat că a fost cutremur. Ne-am intersectat, eu spre bucătărie şi ea, spre baie. Apoi, linişte dinspre dânsa. Năucit... Am aprins prima ţigară, mi-am alergat gândurile în noapte, am mai răsucit una... Şi m-am întrebat de unde o fi scos-o Luciana p-asta cu cutremurul, când eu eram atât de indignat de comportamentul vecinilor de la şapte?... 
Apoi am revenit în odăiţa mea şi-am dormit fără probleme până dimineaţă. Din jurnalul de la şase am aflat că, într-adevăr, avuseserăm parte de o frumuseţe de cutremur care se simţise binişor în estul ţării, dar şi la Bucureşti. Era deja organizată o adevărată dezbatere cu specialişti, la ora aceea de paşnică duminică! Când a venit să-şi bea cafeaua, Luciana mi-a confirmat că a simţit pulsaţia pământului şi că faptul a speriat-o: avea experienţă, recentă faţă de a mea, tocită, blazată, cea păstrată din copilărie. Pentru ea cutremurul e o treabă serioasă. La rându-mi, urmare a experienţei ieşene?..., a rămas doar zgomotul inuman receptat la o oră anormală.
Mulţumit, don Raul?...



3 comentarii:

  1. Iaca și un comentariu!
    .....ți-ar țigarea de râs! Auzi soro: după splendoare de cutremur, în loc să-și potolească nevasta, dom p'sor se spurcă la duhan! Are mare dreptate nevasta când zice că-i groasă treaba cu zgâlțâiala tectonică! O spun multi avizați, o spun și eu care am fost nevoit să particip la punerea multor rușinoase "buline roșii" pe clădiri ce mai stau în picioare doar printr-un fel de miracol, un soi de anti-gravitatie. După ce va veni ĂLA MARE, să te ții dezbateri televizate! Să vezi atunci meciuri și arbitraje trucate! Mulți, foarte mulți, din păcate, nu vor mai vedea nimic pentru că sub moloz este întuneric!
    Cu adânc respect și tuse răsunătoare,
    Jannin Nicolau

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Barosane, ești formidabil! M-ai făcut să râd cu lăcrimi (sic!), ca pe unul venit de la Brăila, unde cutremurele erau ceva mai dese decât în restul scumpei noastre patrii.
      Nevastă-mea l-a simțit, cum se cuvine, ca pe un cutremur, eu, mai altfel, doar ca zgomot, dar zgomot!... Asta e! Și eu, cu duhanul, am mai stat vreo oră, ea, cu zgâlțâiala, s-a reculcat fără probleme!
      Cât despre ce-mi spui în a doua parte a epistoliei, tot respectul și cuvenitul fior pe șira spinării... Am trăit cutremurul la Iași, la ultimul etaj al Universității, și apoi i-am văzut (încă!) urmările în București, la repartiție, în 1979!
      Nu iau în râs treburile serioase, dar încerc să supraviețuiesc psihic evenimentului.
      Știi că zilnic nevastă-mea mă anunță dacă va fi vreun cutremur pe glob?! Și, culmea!, nu greșește!
      Cu drag,
      AN

      Ștergere
    2. P.S.
      Boierule,
      am plasat cele două replici şi pe "Cinci"..., poate ne mai conversăruim... şi e păcat să se piardă minunatele replici!

      Ștergere