Deși voi încerca și pe cale... ortodoxă, prin viu grai adică și de-a dreptul în școală, lansez și aici un soi de concurs pentru un imn al liceului nostru. De multă vreme visez la un asemenea simbol care să ne-ncălzească mereu sufletele și care, fredonându-l, să ne readucă în inimă și minte adolescența, optimismul, viața de licean, Brașovul ori Scheiul... Mă gândesc că „mureșenii” lansați deja prin viață și prin lume simt altfel, mai intens și, paradoxal, mai detașat (de clipă!...) legătura cu școala în care s-au format.
Nu vreau să zic prin asta că invitația-provocare i-ar privi doar pe ei! departe de mine, acum ca-ntotdeauna, vreo formă de discriminare!
Mă adresez, așadar, tuturor celor care au fost, sunt și vor să rămână pentru toată viața mândri de apartenența lor la „Andrei Mureșanu”, la Peda!!!...
Mă adresez cititorilor mei de prin colțurile lumii în care viața i-a trimis să-și caute împlinirea!
Mă adresez celor care mi-au fost elevi, dar și celor care nu mi-au fost, dar au descoperit că există acest blog și că, din când în când, liceul tinereții lor, orașul tinereții lor apar evocate..., apar evocate!...
Sigur că nu se pot da rețete în asemenea situații, dar visez la trei, patru catrene, dintre care unu să devină refren, versuri de 6 - 8 silabe ca să-și poată asocia un text muzical dinamic, optimist, ușor de reținut!
E-o mică nebunie în lansarea acestei provocări, dar e una generoasă, zic eu! Și mai zic: voi, ironic-scepticii, nu râdeți prea tare, îi deranjați pe cei care chiar îmi iau vorbele în serios!
Aștept texte, iar, apoi, voi aștepta opinii!!!
„...să-mi alinți, / Brună fecioară a păcii adânci și cuminți, / Tropotul lung și mereu al galopului meu.” (Nicolae Labiș) „Caminante, son tus huellas / el camino y nada más; / Caminante, no hay camino, / se hace camino al andar. / Al andar se hace el camino, / y al volver la vista atrás / se ve la senda que nunca / se ha de volver a pisar. / Caminante no hay camino / sino estelas en la mar." (Antonio Machado)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu