marți, 17 ianuarie 2012

Și AZI e o zi

Aventura continuă, intră în rutină, ruginește - mă ruginește! Deși ninge frumos și intermitent, insistent și consistent, sufletul este întinat de amintiri, de senzația dureroasă de deja vu, de teama că și de data asta cineva o să fure ceea ce spiritul candid al românului va obține greu și încet-încet. Nimic nu este pe deplin frumos la noi, întotdeauna cineva hăhăie, cineva-și etalează nerușinat opulența, cineva afirmă ritos la Tv și-n presa scrisă că ROMÂNUL călătorește în țări exotice, petrece prin cluburi deocheate, cumpără mașini de colecție... Și vin și mă-ntreb și te-ntreb: e inconștiență a redactorilor sau, subliminal, ți se induce ideea că, în afară de tine, tot românul prosperă!
Am ajuns, cu voia Domnului, la ziua a cincea... descopăr niște pastile de tutun tăiat, prelucrat, presat sub îmfățișarea unor pastile maroniu-respingător, groaznic mirositor, a nicotină evocator... Nici nu-ți trebuie mai mult de 30 de secunde pentru a te sătura de gustul amărui-acrișor-înțepător și a ejecta infama pastiluță!
O întâmplare demnă de toată atenția și râsu'-plânsu'... Luni s-a deschis, în sfârșit, un chioșc cu nimicuri în curtea școlii..., marți dimineață era deja spart, că doar avea marfă proaspătă... Nu cred că e ceva de comentat..., ce să spui... Bravos... ăăă... halal să-ți fie! - zicea odată și nu doar o dată eternul nenea Iancu! Alivoar, dragul meu virtual!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu