când cursul te adoarme şi ai o fişă goală... iese un text ratat!

Autoriul-studinte: Voi muri din cauza apei. Va fi o zi de iarnă, va fi ceaţă pe Dunăre. Trec cu barca la Ghecet, probabil că profesez undeva, în Baltă... Împreună cu mine trec Dunărea încă vreo cincisprezece persoane: câştig de barcagiu sărac care abia aşteaptă asemenea ocazie.

În sfârşit, plecăm. Am intrat în voia Dunării; din două - trei lopeţi malul nu se mai vede... De-acum nu ştim nici cât timp va dura, nici unde ne va duce apa... Avem încredere totuşi în experienţa lipoveanului ăsta bătrân şi bărbos.

Tăcem. Cred că mergem deja de vreo 10-15 minute, [nimic, n.n. adm. blog] în afară de clipocitul apei tăiate de lopeţile de lemn şi de răsuflarea întretăiată a bătrânului. Aer rece şi umed. Aşa trebuie să arate şi Styxul, dar probabil acolo aerul e apăsător de cald. Susţin toată apa asta fantomatică pe umerii mei, mă apasă, dar nu mă plâng.

Îmi place prea mult să îmi chinui sufletul cu propria-mi teamă. Mi-e dragă frica, e o voluptate şi asta. Şi iată zgomotul treierătoarei de apă. Vaporul... Merge spre Galaţi. Vor fi valuri şi voluptatea-mi va fi aţâţată de valurile pe care iscusitul barcagiu lipovean le va sparge cu prora micului său "vas". Iată matahala... Barca se rupe, pierd orice fel de noţiune... mama... Nelu... Adriana... ceasul... Maria... Iaşiul... apendicita... ce rece este...

Se zice că în momentul în care eşti pe punctul de a te îneca îţi trece prin faţa ochilor tot ce-a fost frumos şi urât în viaţa ta şi, de-a lungul câtorva secunde până să-ţi dai obştescul sfârşit îţi [îl - n.n.] vezi printr-o ultimă încolăcire a minţii tale [pe - n.n.] cel ce ai fost înainte de a deveni hrana peştilor. [goana şi febra creaţiei - ce să-i faci!? - sau poate nurii Mariei?? - n.n.] 

- Da? Şi tu crezi?

- Da. Dar o voi încerca fără voia mea, de vreme ce destinul mă va duce spre apă...

- Patetic. Fatalistule! Eu mor în accident. Mă omoară bărbatul din gelozie.

- Şi eu aş face-o, pe Zeus!

- Necrolog... şi trei lacrimi de la Maria.

Vaporaşe de agrement...

- Săru' mâna!

Morala: ce scris mărunt avea, dacă au încăput atâtea semne pe o fişă de lectură (un sfert de A4 - pentru neştiutori)!... Obsesii de care doar ce ne despărţisem...

Maria - impecabilă, sarcastică, fermecătoare..., inabordabilă..., colegă de bancă, flirt ratat, nostalgii... prietenie cu năbădăi, dorinţă disperată şi/sau cinică peste 1-2 ani, la repartiţia guvernamentală!... Mărie, Mărie, ce mult te-am iubit eu pe tine, Mărie!... (pentru profani, e un citat dintr-una din cele mai frumoase cărţi ale lui Zaharia Stancu).

Fascinantele pontoane!!

Adriana, ceasul şi apendicita ... care-i legătura? - nu ne spune autoriul! Fosta viitoare consoartă încă mai bântuia mintea autoriului... "Iubita mea cu ochi căprui şi părul de culoarea castanelor coapte..." (citat dintr-o agendă pusă pe foc de... focul Afrianei). Apendicita??? - nu apendicele, că ăsta fusese extirpat demult... Ceasul - ceaţă totală, de nepătruns, ceas-oră, ceas-ornic!... Ei! S-auzim de bine!