joi, 4 octombrie 2012

Atât

"Sunt bolnav de tot, prieteni,
Sunt bolnav peste măsură.
Singur nu ştiu cum şi unde m-am îmbolnăvit.
Mă frâng."


Şi cui nu-i place, din motivele lui, să nu mă mai citească! Asta e! Scriu ce-mi tună, când îmi tună, ce simt, când simt, pen'că par cam ne - simţit, când vreau (că sigur sunt delăsător!!) şi nu am a da socoată nimănui! Măcar atât mi-a rămas, libertatea de a scrie EU, ce vreau şi nu după indicăţii!! Nimeni nu te cheamă acilea! Sări peste!
Şi mie mi-a interzis, din sufocanta-mi afecţiune, Andreea, să mai intru pe site-ul ei - că-i al ei! Şi nu mai am acces! De-atunci, o respect, dar... n-o mai iubesc. Un intrus! Trăiască Andreea şi manifestarea ei de personalitate independentă! M-o-nvaţat şi pi mini... Aşa că îmi văd şi eu de treabă, mai încolo, mai încoace... Da' io scriu mai departe şi pentru alţii, nu doar pentru mine... Şi, pentru Andreea, iubirile nu-s mereu reciproce!.. Aşa e ele!...
Şi, în cazul că citeşte şi autorul unei anume caricaturi şi unui anume comentariu de pe marginea lui, aştept explicaţii privind exhibarea intelectualului care NU sunt (aştept să aflu când şi cum am afirmat-o şi, mai ales, motivele pentru care n-aş fi...) şi, îndeosebi, aştept să aflu când m-am lăudat (nu l-am plâns!??) că vreun copil de-al meu e jurnalist. Aştept un răspuns, o justificare, ceva... dar cu interes şi mare durere de dascăl, nu de intelectual, că nu-s, în viziunea unui copil prea dăştept pentru nivelul meu... "telectual" - Mare rateu, iubirile mele din urmă...

12 comentarii:

  1. Ce mi-e dor! de manifestările ei, de răutăţile altora, de lacrimi, de zâmbete, de tot ce însemna F!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Şi mie mi-e dor de toate şi de toţi!, ceea ce nu-nseamnă că n-am momente de... cumpănă! Oricum, cu unele mai comunic, mai dau sfaturi, mai dau bibliografie... Culmea! nu neapărat cu cele care... roiau în jurul meu!
      Iar pe tine, draga mea, cred că deja te-am pomenit public de 10-15 ori până acum! Cum şi-n ce context, nu-i o taină, ci o dulce banalitate! S-auzim de bine!

      Ștergere
  2. Nu am de ce să comentez,pentru că nu am ce. Eu imi cer scuze, pentru ceva ce n-am făcut...nu am legătură cu portretul. În legătură cu blogul meu, nu am interzis nimic. Dacă îmi doream ca cineva să nu îmi frecventeze blogul, puteam să setez pagina în aşa fel încât să nu o mai poată vedea nimeni. Oricum..., eu nu mai scriu pe blog de foarte mult timp. Nu inteleg care este supărarea. A fost o perioadă dificilă, aglomerată, o vară cu multă muncă. Nu am avut timp de altceva. În orice caz... chiar daca dvs afirmaţi în văzul tuturor că "nu mă mai iubiţi"... ceea ce mă doare, pentru că vă consider tăticul meu pe vecie, eu tot am să vă iubesc din toată inima mea... chiar dacă nu arăt, chiar dacă nu comunic!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga mea, e un adevăr faptul că atunci când am vrut să mai intru pe blogul tău mi s-a transmis că am accesul interzis! Punct! N-am obiceiul să inventez!... Ar trebui să ştii asta! Respectul e un bun câştigat cu greu, iubirea e oarbă... Am constatat adeseori adevărul ăsta dureros. Şi tonul tău mi-o confirmă!
      Nu numai tu treci prin clipe grele, iar cele scrise (vezi paragrafele!!) nu te priveau în întregime. Îmi pare rău că n-ai priceput un lucru (era mai greu! - nu mai citeşti ca altădată pe-aici, ca să afli că un oarecine mă apostrofa că vorbesc prea mult de "foşti" şi "foste"): eu apreciam, de fapt, verticalitatea ta, dorinţa de a-ţi vedea de scrisul tău, indiferent de ceea ce scriam eu, sufocându-te! Deci era LAUDATIVĂ referirea la incidentul nostru. Îmi exprimam, poate nu prea clar, dorinţa de a scrie cum faci tu, adică pentru mine-n primul rând!!!
      Cum e cu caricatura, e altă chestie şi nimeni nu-şi asumă cele adnotate pe marginea ei... Şi asta chiar doare...
      Aşa că... tu tot Andreea mea dragă şi năbădăioasă rămâi, chiar şi după mesajul ăsta belicos-drăgăstos! Aşa că te-mbrăţişez cu drag şi dor!

      Ștergere
  3. Am sa va vizitez cat de curand ! Abia astept sa pasesc din nou pe coridorul liceului! Gata...pentru ca imi vine sa plang!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dintr-un cântec de mahala, auzit life de la Fărâmiţă Lambru: "...Cu pământ greu zac pe mine/Şi cu Dumnezeu mă cert,/Că nu pot să ies din groapă,/Să te bat şi să te iert!"

      Ștergere
  4. "Fereastra se deschise/Şi nimeni n-apărea, măăăi,/Of, ce amar, ce jale/E-n inimioara mea."

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Locul e veşnic rezervat, draga mea, aşa că, sări pe fereastră şi vino tu... Oricum, după cum ştii, viţelul cel gras se taie pentru fiul rătăcitor... Să pregătesc festinul?...

      Ștergere
    2. Spre ruşinea mea, festinul a fost pregatit, iar fiul rătăcitor nu a ajuns... tatăl mai aşteaptă? Ce mai faceţi? Mi-e tare dor.

      Ștergere
    3. Nu cred că trebuie să-ţi spun eu cam cum scrutează tatăl zările... Dacă n-o ştii, o simţi! Întotdeauna absenţa provoacă reacţii mult mai "dinamice" decât prezenţa. Cine eşti tu pentru mine ar trebui să ştii însăţi, declaraţia mea putând fi bănuită de fals. Aşa că, draga mea, eu îmi văd de rănile mele, mi le mai oblojesc, le studiez pe cele nou apărute... şi mă uit cu ochii câte zarea!! Oare mi s-a părut, sau la orizont parcă s-ar mişca ceva... o fi un punct? ochii se-mpăienjenesc şi-mi parea că încet, încet se-ncheagă un chip de domnişoară Pogany...
      La mulţi ani, "reaua şi urâta"!!!

      Ștergere
  5. La mulţi ani!!! Nu e un punct... e chiar ea !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Şi? a pierdut darul înnăscut, de altfel, al dialogării la nesfârşit cu cei pe care şi-i consideră apropiaţi?...

      Ștergere