marți, 2 octombrie 2012

"Tocirea" – Nichita Stănescu

Soldatul mărşăluia, mărşăluia,
mărşăluia
până când
până la genunchi
piciorul
i se tocea, i se tocea
i se tocea
până când
trunchiul
până la coaste
i se tocea, i se tocea
i se tocea
până când
până la sprâncene orbea
orbea, orbea
până când
părul lui iarbă neagră era
iarbă neagră era, iarbă neagră era.
Un cal alb venea
şi o păştea
şi o păştea, şi o păştea.
I-ha-ha, i-ha
i-ha. 


Comentariu de două parale: precum soldatul Poetului, itinerantul se toceşte şi el, dar e încă optimist, de-aia e... mereu (aşa crede lectorul şi aşa vreau eu să creadă – altfel se face vorbire de lamentaţii şi alte chestii de prost... gust). Soldatul are o credinţă pentru care mărşăluieşte, mărşăluieşte, mărşăluieşte până când pământul şi-l apropriază, puţin câte puţin, până când rămâne doar iarba neagră mai rămâne din el, omul serviciului credincios pentru o cauză... pentru o cauză! Soldatul crede că luptă pentru un scop, un ideal, o patrie... Credinţa îi este, fie şi postum, răsplătită şi, aşa, o rază de lumină tot există: aceea de a fi mâncat smocul de iarbă... de un cal alb care nechează de trei ori triumfător!  
"Iară noi, noi epigonii?" Obosiţi, furaţi, îngropaţi în hârţoage, hărţuiţi de angarale nevisate de părinţii noştri măcar, darmite de bunici... Blazaţi şi cu măşti râzânde, că altfel nu dă bine celor din jur, şefilor, familiei... Probabil va trebui să întocmesc un proces-verbal înainte de a da colţul, să se justifice absenţa-mi de la datorie. Cred că m-am născut cu DATORIA pe care nu reuşesc s-o plătesc de-o viaţă... Dup'aia o să am drepturi şi-o să fie bine! Iarbă neagră şi cal alb!...
Soluţia (am mai scris-o undeva): "Mergi, ori crapă!"

5 comentarii:

  1. Şi caii se împuşcă, nu-i aşa?...

    RăspundețiȘtergere
  2. Imi place poezia, e haioasa dar nu am inteles carei legatura cu ce scrie dedesputul ei. Cred ca spune ceva dar n-are legatura cu poiezia. Soldatul merge pentru ca vrea sa merge şi merge pana nu mai are decat par, bravo lui şi calul ce dragut maninca iarba. Deaia spuneam ca nu pricep ce scrie dedesubt şi ce legatura are cu frumaosa poiezie!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Textul e prea frumos pentru a-mi permite comentarii! Vorbeşte de la sine!

      Ștergere
    2. Aceasta poezie a recitat-o, impresionant, memorabil, NICHITA STANESCU, in aula Univ. "AL.I.CUZA" din Iasi, la Colocviul National de Poezie, cind eram in anul IV la Filologie (1978/1979, cred ca era prin octombrie). Nu am mai auzit alt poet sa recite atit de sugestiv un text aparent simplu. Pentru cine nu a inteles, este sugerat devotamentul soldatului, pina la sacrificiul de sine. Atit. Nimic ridicol, din contra, este magnific - pentru cine stie ce inseamna "devotament" si "sacrificiu". Asa cum au stiut toti cei care au aparat tara, in istoria ei deloc blinda, ci strabatuta de lancii, iatagane, baionete, obuze, mitraliere ...
      La buna cetire, copii ai pacii ! ... Elvira Mariana Sapunaru

      Ștergere
  3. Era cu ocazia unicului Colocviu Naţional, pe vremea cînd Păunescu dădea tîrcolale doar instituţiilor de cultură ieşene, fără a-ndrăzni să apară-n vreo adunare de asemenea anvergură, cînd Nina Cassian a dat la o parte securiştii de la intrarea în BCU ca să ne premită nouă, studenţilor, să intrăm la lucrările Colocviului (asta după ce Profesorul Mihai Drăgan ne dăduse voie să plecăm de la cursul dânsului!), cînd Geo Bogza ne-a recitat "Poema invectivă" iar Elena Ştefoi şi Ion Nicolescu au jucat penibilul rol al supra...oripilaţilor de cele auzite... şi, în sfârşit, când (în aceeaşi zi - pe seară!) Nichita, Sorescu, Dorin Tudoran şi toată pleiada de optzecişti bucureşteni au venit în aula Universităţii, Nichita ne-a luminat sufletele şi, exact pe textul ăsta, aceeaşi Elena Ştefoi ne-a amărât sufletele cu ieşire isteroidă demnă de o cauză mai bună... Atunci, prin bunăvoinţa Profesorului Drăgan, Nichita ne-a oferit, probabil, cel mai trist şi rău prevestitor autograf primit vreodată... Mulţumesc pentru decriptarea textului... Dar tonul tău bătăios mi-a evocat şi mie scena de mai sus... Cu stimă, AN

    RăspundețiȘtergere