Necazul vostru se-ntâlni cu necazul meu...
LA MULŢI ANI ŞI VOUĂ, FETELE MOŞULUI! (parcă aşa vă spuneam, vouă pentru întâiaşi dată... - probabil începeau să-mi apară primele semne de... ruginire!)
Sigur, n-am publicat pamfletul pentru că m-am prins că nu-i original (adică nu vă aparţine, deşi v-aţi simţit în situaţia amară a celei / celui care l-a scris) şi atunci... L-am plasat, episodic - altfel nu mă lasă calculatorul! -, în Comentarii, cine vrea şi are răbdare să-l citească de-acolo!
Nu cred că mi se potriveşte frumosul, simbolicul, onorantul nume generic pentru dascălul model. Voi ar trebui să ştiţi, printre primele, că-s un profesor atipic, neliniştit, incomod elevilor şi colegilor, mereu în război cu rutina, cu experienţa răs-verificată pe generaţii de elevi care să-mi poarte recunoştinţă. Unii (elevi) m-au uitat, alţii mă cred, aşa cum reiese şi din subtext, depăşit, alţii - inferior viziunii lor asupra "nobilei profesiuni", sunt şi de cei care mă compătimesc, considerându-mă neajutorat... Deci: nu eu sunt Domnu' Trandafir! Mai căutaţi!... Nu vă îngrijoraţi, mereu sunt şi (foşti) elevi care-mi rămân aproape...
Apoi, desfiinţarea liceelor pedagogice este, în opinia mea, cel mai clar semnal pentru instaurarea, în învăţământul românesc, a celebrelor "forme fără fond" maioresciene (de care, fără îndoială, voi vă mai aduceţi aminte). Temeinicia acelei forme de învăţământ este incontestabilă şi vizibilă, pentru mine, atunci când prin cine ştie ce întâmplare ajung să mai asist la vreo lecţie ţinută de absolventele noastre... Adică de ce învăţător? Ce-i aia? Mai bine institutor!..., nu!, şi mai bine profesor de ciclu primar... - au gândit tot felul de ştabi care n-au predat niciodată.
Cine ajunge să fie student, azi (nu urmând obligatoriu cursurile, de frica pierderii postului, ca voi!), la aceste nou înfiinţate instituţii de învăţământ superior?... Voi eraţi unele dintre cele mai bune absolvente de gimnaziu, intrarea la "peda" era o izbândă, motiv pentru care, tot multe, după absolvirea liceului, părăseaţi sistemul, plecând spre facultăţi grele, căutate, prestigioase... Nu!, nu-s mentor, dragele mele!, am refuzat să devin aşa ceva, nici de formator nu m-am simţit capabil a fi (deşi - da' să nu mă pârâţi - mă trezesc şi cu inspecţii de efectuat şi cu studenţi în practică!)..., îi las, cu generozitatea care (zic şi eu...) mă caracterizează, pe alţii să-şi bată capul cu nişte fleacuri precum audierea, parcurgerea, învăţarea unor cursuri care... mă fac cel mult să zâmbesc.
În sfârşit, precum autorul / autoarea şirurilor din Comentarii, am parcurs o... platformă la vârsta şi cu vechimea şi experienţa mea didactică... S-a lăsat şi cu o adunare a tuturor cursanţilor undeva, la mare, tocmai în zilele libere prin lege (v. o postare anterioară!). Da! am absolvit cursul Compendiu, cariera profesorului de succes (sau... aşa ceva!), dar cele 25 de credite (sic!) nu-mi sunt suficiente, pentru că ani la rând am crezut că gradul I, parcugerea etapelor de obţinere a doctoratului, vechimea ar fi suficiente pentru a nu avea probleme cu catedra mea!... Nu-i aşa, dragele mele! Nu! nu-i aşa! Aşa că, acum, mai urmez două cursuri foarte 'interesante' şi 'folositoare' pentru a-mi dezvolta abilităţile în a preda eficient şi modern: unul de legislaţie în învăţământ şi altul privind incluziunea... Încă cincizeci de credite!!!, dragele mele, şi asta de vreo două luni şi pentru încă vreo două... Cu toate dichisurile de care se plânge tânăra / tânărul de mai sus. De luni până joi, plec spre şcoală la şapte fără un sfert şi mă întorc la... şase şi..., sau la opt şi... Uneori, chiar mănânc la prânz!... Veacul înaintează, parol!... Da' eu mai am (încă) simţul umorului ruginit! Apropo! nu ştiu dacă-i domn/doamnă, dar se numeşte Vali Slavu. Cred că-i doamnă!
Şi cum spuneam: LA MULŢI ANI ŞI VOUĂ! şi vă mulţumesc pentru cadoul de Anul Nou! Îl meritam!
Cât despre elev, vorba lui Caragiale: Asta-i altă căciulă...!
PS. Cu ceva m-am ales, am arhivat, pe mess, vreo patru adrese ale unor persoane dragi mie, care sper să-mi dea... accept!
S-auzim numai de bine!
Dragă Domnule Trandafir,
RăspundețiȘtergereVeacul înaintează, parol !...
Se spune că dumneavoastră aţi fi un simbol pentru dascăli, un model de învăţător blând şi iubitor. Şi eu sunt învăţătoare. Mai bine zis, am fost, până am devenit institutoare. Nici institutoare nu mai sunt, că acum am devenit profesor pentru învăţământul primar. Eee! Sună mai bine, trebuie să recunoaşteţi. E drept că nu am ajuns profesor cu una, cu două. De fapt, ba cu două. Cu două… facultăţi. „Ce-s alea facultăţi?” Da, chiar mă miram să ştie un simplu învăţător ce-nseamnă facultate. Câte credite aţi strâns, domnule Trandafir, în cariera dumneavoastră? Cum adică „ce-s alea credite?”? Dovada că ai muncit, că ai fost eficient. Se adună la dosarul personal, după fiecare curs de formare. „Ce-i ăla dosar personal? Ce-s alea cursuri de formare?” Dosarul personal înseamnă, de fapt, mai multe bibliorafturi (vă explic altădată ce-s alea bibliorafturi) în care sunt aranjate multe, multe hârtii ştampilate, cu număr de înregistrare. Cât de multe? Aşa, vreo câteva kilograme. Păi, vedeţi, pe vremea dumneavoastră pregătirea nu cântărea aşa greu! Cursurile de formare sunt absolut necesare pentru a ţine pasul cu noutăţile. Doar că, uneori, noutăţile năvălesc aşa de multe deodată, că nu mai poţi ţine pasul cu ele.
(continuare - 2)
RăspundețiȘtergereDe curând, mi s-a propus să mă înscriu la un curs de formare cu tema „Managementul educaţiei”. Se desfăşoară la Universitatea din Petroşani, timp de două semestre. Costă el 1400 de lei (un fleac!), dar merită! Are 60 de credite care mai sunt şi transferabile. Vrei să ajungi director sau mentor, obligatoriu să ai acest curs. „Ce-nseamnă mentor?” Of, domnule Trandafir, demodat mai sunteţi! Nimic nu ştiţi! Ultima noutate e înfiinţarea clasei pregătitoare. I se mai spune, neoficial, „clasa 0”. „Ce-i aia clasă pregătitoare?” O clasă care-i pregăteşte pe copii, înainte de a intra în clasa I. Şi pentru care dascălii sunt pregătiţi să facă faţă. În această toamnă, am luat clasa pregătitoare. Am fost înscrisă la un curs, înainte de a începe şcoala. O formatoare pregătită, la rândul ei, de altă formatoare ne-a iniţiat. Vă rog, nu întrebaţi „Ce-i aia formatoare?”! Puteţi să deduceţi. O săptămână, de dimineaţa până seara, am învăţat ce am de făcut. Sau cel puţin aşa am crezut. De fapt, adevărata mea desăvârşire urma să aibă loc pe o platformă. „Ce-i aia platformă?”. V-aş explica, dar ar urma să mă întrebaţi „Ce-i ăla calculator?. Văzând ce mă aşteaptă pe această platformă, am dat bir cu fugiţii imediat. Urma să parcurg trei module. Mda, mă aşteptam să întrebaţi „Ce-s alea module?”. Fiecare modul avea aproximativ cincisprezece cursuri. Cursurile, la rândul lor, aveau teste. Nu treceai testele 100%, te întorceai la curs, să mai înveţi. E drept că munca îţi era răsplătită. După fiecare test promovat primeai… o temă! O temă de genul „Faceţi un eseu, pornind de la definiţia…”. Mă mir că nu aţi întrebat „Ce-i ăla eseu?”. Am crezut eu că pot să scap, dar n-a fost aşa. Am înţeles că nu se poate să nu finalizez cursul, aşa că am terminat în trei săptămâni ce au făcut colegii mei mai conştiincioşi în trei luni.
(continuare - 3)
RăspundețiȘtergereDa, domnule Trandafir, am parcurs modulele acelea trei care s-au dovedit a fi patru, că am mai primit „cadou” un modul complementar. Am parcurs cursurile, am promovat toate testele. Am aflat, astfel, cum stau lucrurile cu integrarea curriculară, cu evaluarea competenţelor, cu implementarea proiectelor şi multe altele despre care nu mă mir că nu aţi auzit, că nu auzisem nici eu, până atunci. Cum am predat 24 de ani fără să cunosc aceste lucruri, nu-mi pot imagina! Am postat cele 53 de teme, atât pe platformă, cât şi într-un folder. Bine că n-aţi întrebat „Ce-i ăla folder?”, că nu ştiu cum v-aş fi explicat. Am aflat, ulterior, că mai sunt şi 31 de teme de reflecţie. Le-am postat şi pe acelea, ce era să fac? Au mai fost şi trei evaluări. Cum „Ce-s alea evaluări?”, nici atât nu ştiţi? Fiecare evaluare se putea da o singură dată şi trebuia obţinut un rezultat de cel puţin 50%. Dacă se întâmpla să-ţi pice internetul, se ducea naibii evaluarea! „Ce-i ăla internet?” Mai bine că nu ştiţi! Am dat şi cele trei evaluări şi am copiat dovezile muncii mele pe un CD. „Ce-i ăla CD?” Mda!... Pe 15 decembrie va avea loc o evaluare faţă în faţă, în urma căreia voi primi 30 de credite şi voi fi declarată aptă pentru a preda la clasa pregătitoare. Pentru aceasta, îmi va fi verificat CD-ul şi voi prezenta un proiect interdisciplinar. „Ce-i ăla proiect disciplinar?” Vai, se spune in-ter-dis-ci-pli-nar. Interdisciplinaritatea înseamnă integrare între diferitele domenii ale cunoaşterii. Dar nu ştiu de ce-mi bat capul să vă explic! Oricum, nu aţi înţeles mai nimic din tot ce am spus. Am şi eu o nedumerire. Cum aţi ajuns, domnule Trandafir, un simbol al dascălului, dacă nu aveţi habar de cele mai importante aspecte din învăţământ? A, pe vremea dumneavoastră, cea mai mare importanţă o aveau elevii!... Elevi ați spus, domnule Trandafir? Ce-s ăia elevi?!***
P.S. La finalizarea cursului, ni s-au cerut impresiile care să stea la baza unei analize riguroase a evoluţiei clasei pregătitoare. Cum unii colegi s-au bulucit să scrie cât de încântaţi sunt ei de acest curs, nu puteam să nu-mi spun şi eu părerea:
(continuare - 4)
RăspundețiȘtergereDeşi am, la catedră, ani vechime,
Norocul meu cu draga de reformă,
Că m-am desprins din gloata de prostime,
Aflând şi eu ce-nseamnă o platformă.
Ne-a spus, în vară-a noastră formatoare,
Că pregătirea-aceasta nu-i de formă
Şi că ne-aşteaptă-o specializare,
O viziune nouă, pe platformă.
Când, căutând pe-aici, am prins de veste
Că fiecare are câte-o normă,
Module, cursuri, teme, zeci de teste…
Am evadat urgent de pe platformă
Şi-am exclamat mirată: „Vai de mine!”,
Dar am aflat că munca se transformă
În credite ce îmi vor prinde bine,
De voi trudi, cu râvnă, pe platformă.
Şi-am renunţat la modul meu rebel,
Trecând la atitudinea conformă
Cu un statut de brav învăţăcel,
Făcându-mi datoria pe platformă.
Când noul an şcolar a început,
Eu mă simţeam în clasă-aşa, în formă,
Că, deh, doar nu degeaba am făcut,
La miez de noapte, teme pe platformă.
Când nedormită-n clasă am intrat,
Am dat de nişte puşti, în uniformă…
Aaa! Sunt elevii mei, dar i-am uitat,
De când, buimacă, bântui pe platformă!
Eh, dragă Domnule profesor, iertată-mi fie confuzia. Eu am redirecționat mesajul, dupa ce l-am primit de la fete. Care era subînțelesul? V-am văzut exact în situația celui/celei care l-a scris, nu a Domnului Trandafir, covârșit de atâtea perfecționări și exasperat de programul supraîncărcat de dragul minunatelor credite care vă sunt solicitate la stabilirea coeficientului anual. Cât despre calitatea dumneavoastră de dascăl, sincer nu mă interesează părerea altora care au scări valorice îndoielnice și știu că nici dumneavoastră n-ați țintit niciodată să fiți considerat de alții cel mai cel, ci ați făcut totul pentru ca cei cărora vă adresați să participe cu cea mai mare plăcere la ore și să găsească în orele de Română un izvor nesecat de educație în mult mai multe direcții decât cea a limbii!
RăspundețiȘtergereVă îmbrățișez cu toată dragostea și vă doresc un An Nou binecuvântat!
Aceeași și pentru totdeauna Mișu xxx
Ei, dragă Mișule, am luat-o ca atare și chiar m-am socotit ceva mai tânăr de vreme ce pătimesc alături de... elevele mele (observi că am evitat cuvântul „fostele”!!), și asta cât se poate de la propriu: am fost coleg cu Delia din ultima generație cu... cinci ani (2002) pe Platforma Compendiu și sunt coleg la... Legislație cu Dana (1993!!!). Așa că... nicio problemă... orgolioasă, doar una de năduf!
ȘtergereMă bucur dacă ești de acord cu mine că elevii intră într-altă... căciulă!
Te sărut cu drag și aștept continuarea unui dialog / monolog dintr-altă postare. AN
Bine v-am găsit! Bine m-ați fi putut găsi și dumneavoastră pe mine. La o simplă căutare pe Google, ar fi dispărut enigma referitoare la cel/cea care a scris pamfletul "De vorbă cu Domnu' Trandafir". Voi reveni, dimineață, să citesc ce scrie pe aici. Sper că e de bine... :)
RăspundețiȘtergerePetronela-Vali Slavu - profesor pentru învățământul primar și membră a Uniunii Epigramiștilor din România
Sunt onorat de faptul că aţi descoperit un site atât de obscur, dedicat unor teme atât de variate. Mulţumesc.
RăspundețiȘtergereTextul mi-a fost transmis de un grup de fete dintr-o generaţie foarte bună, care încă mai prindea posturi prin repartiţie (după cinci ani de muncă asiduă!). M-am simţit solidar cu ele, nu "Domnu' Trandafir"!!! Mesajul era important, aşa că îmi ofer umilele mele scuze că nu am citat numele autorului/autoarei, deşi am umblat pe cele motoare de căutare!...
Recunosc, n-am scris decât pe ici, pe colo, dar probabil, prin căutare pe Google, mi se poate afla numele oareunde, poate chiar pe pagini (didactice) pe care le-aţi citit la un moment dat...
Cu toată stima,
prof. Anton Nicolai