miercuri, 9 ianuarie 2013

n o t i ţ ă

Am împlinit un an, eu, scribul, şi acest blog. Spre uimirea mea, a fost un an bogat, drept pentru care ţin să mulţumesc tuturor acelora care, din curiozitate, din greşeală şi, mai ales, în cunoştinţă de cauză, au vizitat Itinerantul mereu! Toate gândurile mele de bine tuturor acelora care-au pătruns în acest spaţiu virtual consacrat, din start, ŢIE, VIRTUALULE!!!, celui pe care nu-l cunosc (sau pe care nu bănuiesc a-l cunoaşte...), dar care mă citeşte pentru că... pentru că... Uluitor! adesea, de peste mări şi ţări inaccesibile mie!
Când am pornit la drum, eram neîncrezător, nu aveam nicio bănuială că forma asta de comunicare cu alţii ar putea avea efect asupra celui ce simte nevoia de a scrie. Bog aplica asupra unui suflet doborât de-o tragedie familială, repetabilă probablemente, o terapie sui generis... M-a convins într-un târziu de noapte să-i dăm drumul acestei provocări, şi-am acceptat după cum se poate observa. Cu o zi în urmă revăzusem, la cererea mea grozav de apăsătoare, Şcoala 116..., str. Valea Ialomiţei, Câmpineanca, Postăvarului... Pluteau umbre sumbre asupra mea... "Marius Nasta"... Şi a prins experimentul fiului!!! Recunosc, articolele de-aici nu sunt chiar aşa cum se obişnuieşte pe blog: articolele se (re-)scriu permanent, apar noutăţi şi controverse, unele se creează pe măsură ce vechii şi dragii mei prieteni intervin în text cu propriile contribuţii..., altele au ajuns... serial... Apoi, au apărut vizualizările, tot mai multe, spre stupefacţia mea, apoi, comentariile..., apoi, provocările... Şi, cel mai important lucru, mi-am regăsit oameni apropiaţi demult sufletului meu şi îndepărtaţi vremelnic de soarta individuală... Trăiri unice - să constaţi că exişti şi că există în suflete amintirea, nostalgia, chiar umbra supărării străvechi!...
Şi iacă, într-un an de la apariţie, Itinerantul mereu a ajuns la 18500 de vizualizări... Vă mulţumesc că-mi întreţineţi dorinţa de a comunica pe mai departe!

4 comentarii:

  1. La mulţi ani, dragul nostru Itinerant! Mulţumirile trebuie să vină din partea noastră, pentru că ne oferiţi favoarea de a fi în legătură cu dumneavoastră, de a ne simţi mereu învăţăcei şi a ne corecta extemporale de-acum date benevol, doar de dragul de a proba vechile noastre calităţi de scribi dezvoltate sau mai bine zis descoperite şi stimulate de nimeni altul decât Moşul Toni.
    E foarte adevărat că ritmul vieţii şi priorităţile sunt altele, dar e minunat să evadăm din când în când în lumea amintirilor şi să retrăim clipe care poate n-au fost mărturisite niciodată, cu satisfacţia că rezonează cu cititorul şi ajung să fie publicate doar de dragul de a fi împărtăşite celor care sunt sătui de agresivitatea emisiunilor TV şi suprasaturaţi de problemele cotidiene.
    Sper din tot sufletul să fiu în continuare parte a acestei lumi virtuale, care mă motivează să îmi redescopăr plăcerea de a scrie doar de dragul scrisului şi sentimentelor care mă leagă etern de moderator.
    Cu toată dragostea, Mişu

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tuuu, copil cu copil! Mă bucur enorm că taman tu te-ai potrivit a fi chiar prima care a dat de această postare încă... fierbinte (adică abia scoasă din "focul creaţiei"). Şi asta pentru că tu eşti unul dintre cele mai elocvente exemple de interacţiune desfăşurată aicişea... Mulţumesc pentru cele scrise şi aştept detalii despre minunatele sărbători de iarnă de anul ăsta. Hai, fii hărnicuţă pentru mine... :) Vă sărut pe toţi trei, AN

      Ștergere
  2. Frumoasă postare! Mă bucur foarte mult că aţi acceptat provocarea blogului şi că vă voi găsi aici, printre rânduri, oricând.

    RăspundețiȘtergere
  3. Aşa este! Narcisa a scris vorbe adevărate. Pe "dirigu'" îl găsim mereu aici! A! LA MULŢI ANI!

    RăspundețiȘtergere