duminică, 2 februarie 2014

3. CLAUDIA

Uite, mă gândesc să nu facem pe bătrânii blazaţi, ci să ne jucăm pe mai departe cu visuri şi idealuri. Eu cred că suntem pregătiţi pentru asta, adică pentru a depăna întâmplări de anţărţ şi pentru a ne proiecta ziua de mâine... Cum era când... Şi eu care-am pierdut cheia lăcăţelului de la albumul meu..., cel care conţine un întreg suflet de adolescentă etalat într-un carneţel...
Vezi, privesc înapoi, deşi-mi impun şi-ţi impun privirea-nainte!!!
Taclaua (frumos cuvânt, preluat de la turci!) va fi, precum anecdota la Junimea, primordială! Te rog să-mi scrii ce vezi şi te sensibilizează în satul "cel mare" şi voi face la fel şi eu, din ăsta, mai mic... Te rog să-mi transmiţi temeri şi bucurii, speranţe şi dezamăgiri.
Te rog!...
Să fie-ntr-un ceas bun!
*
Să fie! Satul ăsta mare este cam rece şi alb. N-am mai ieşit pe-afară de vreo două zile. Şi nici nu ard de nerăbdare să ies nici azi şi n-aş ieşi nici mâine. Dar mâine e cu trebuie, aşa că... trebuie să merg la serviciu - un ritual cam fără entuziasm, de vreo câteva luni încoace. Dar nu mă mai plâng, pentru că mai apoi se plâng şi alţii poate şi mai tare, mai zgomotos. Uneori mai scriu şi poezii, însă de cele mai multe ori trebuie să scriu şi să învăţ alte chestii, cam inutile, după părerea mea. Dar, asta e. Mă tot gândesc de ce trebuie să scriu şi să învăţ mereu, mereu. M-am cam săturat, însă poate că asta e menirea mea. Încă încerc să o aflu. Mai vorbim, iar şi iar... Cu mult drag, CC 
*
Ptiiiu!..., stuchite-ar mâţili, că răpidi mai răspunseşi...! :))
Dincolo de glumă, bag samă că vorgheşti în parabole, aşa că eu mă mir că nu-mi trimiseşi o frumoasă poezie în loc de "şopârle". Mi-i dor de tine, fată hăi! Şi te rog să fii dinamică..., să-mi dai şi mie ceva din optimismul (nu din blazarea...) tău.
Ca o chestie, eu mi-s fericit că azi, după zece zile am scos-o pe doamna mea din casă (eu i-am interzis să iasă!...), iar ea a fost încântată ca un copil...că am dus-o la shopping dă cartier.
Cât despre satul ăla, el (dacă ai capacitatea - şi o ai! - s-o simţi) e absolut suportabil (vorbă să fie!!!), dacă ai un pic de umor "miticist" (de la „nenea Iancu” cetire!)... E locul unde nu te poţi mira de nimic... Firesc să fie nefiresc!...
Draga, draga, draga!...
AN
*
Taaare mi-s supărat pe ast'sară, draga mea dragă!
*
Sper că nu sunteți prea supărat pentru că nu am mai reușit să vă scriu. Am fost cam stresată cu învățatul pentru examenele de la master, iar de mâine încep semestrul al II-lea din cele două posturi: profesor și masterand. E și ciudat, e și ciudat!... și mă simt cam ciudat... Colegii de la master știu că și predau, astfel că norocul meu a fost acela că am obținut cele mai mari note și acum, că altfel... chiar că mă făceam de râs. Știu că notele nu contează. Asta am aflat și eu cu mulți ani în urmă și chiar m-am plictisit să termin facultăți (2) și mastere (4) cu cele mai mari medii și să nu conteze nici măcar 0,001%. Și cum aș putea să-mi determin studenții să învețe mult mai mult și să obțină note mari, când eu sunt convinsă că nimic nu mai contează după ce termini facultatea? Îmi este greu să spun ceva sau să fac ceva în care nu cred, dacă înțelegeți ce vreau să spun. Mai vorbim. Mereu cu drag, CC 
*
Sigur că te înţeleg, draga mea. Aşa e datul! Mereu există examene fără rost, mereu există rezultate care n-au efect... Efect au numai nereuşitele, din păcate, pentru că ele-i ajută pe neputincioşi (d'aia există tot felu' de contestaţii!), spre a dovedi că, de fapt, erau "putincioşi", dar soarta... Bla, bla, bla! 
Dincolo de asta, mi se pare amuzant şi... stresant să fii, în acelaşi timp, student şi profesor. GROAZNIC de greu pentru o fiinţă responsabilă, ca tine! Dar tu eşti TU!
cu mult drag,
AN
*
Îmi cer scuze că nu am mai reuşit să vă scriu. Nici acum nu mi-am revenit, după o săptămână nebună, nebună. Însă am reuşit să realizez ceva ce nu mulţi reuşesc la vârsta mea... Şi sunt mândră de mine şi sunt fericită şi norocoasă că am avut parte şi de sprijinul unor oameni deosebiţi. Să ştiţi că încă mai există această specie de oameni. Eu am avut şansa să întâlnesc câţiva dintre ei. Vă îmbrăţişez cu drag şi vă mulţumesc că existaţi, CC  
*

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu