vineri, 28 februarie 2014

NICHITA STĂNESCU - EA










Tocmai acum, tocmai acum,
când o iubesc cel mai mult,
tocmai acum am minţit-o.
Tocmai acum, tocmai acum,
când ea ţine cel mai mult la mine,
tocmai acum am umbrit-o.
Tocmai acum, tocmai acum,
când ea se gândeşte la mine, fluier a pagubă.
Tocmai acum, tocmai acum,
când ea e cea mai frumoasă de pe lumea
stelelor mele,
orbesc.
Tocmai acum, tocmai acum,
când îi simt graţia
străbătând toate zidurile oraşului,
surzesc.
Tocmai acum, tocmai acum,
când simt că ei îi este dor de mine,
îmi jignesc prietenii
nemaisuportând cât de dor poate să-mi fie de ea.
Tocmai acum, tocmai acum,
când ea îşi calcă de drag de mine
rochia în carouri,
eu stau şi curăţ lănci cu benzină
ca să le azvârl în animale şi în vulturi.
Tocmai acum, tocmai acum,
când ar fi trebuit să fiu
cuprins de o tandră alergare,
mă prelungesc în vis
de frica de a fi fericit.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea iradiază de lumina inimii ei,
citesc despre toate novele
şi toate stelele explodate
şi mă lungesc cât cea mai lungă stradă din oraş
şi mă asfaltez
şi mă îmbrac în ninsoare şi gheaţă,
mai ales în gheaţă,
mai ales în gheaţă, mai ales în gheaţă,
ca ea, scumpa şi divina de ea,
trecând să alunece
şi să cadă şi să-şi rănească glezna,
pe care, Doamne,
de atâta vreme nu i-am mai sărutat-o.
La urma urmei,
cine are curajul să sărute o gleznă
dacă ea nu şchioapată?!




3 comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. Şi eu o iubesc foarte tare!... M-a uimit în momentul în care i-am citit-o prima dată, Lucianei, şi de-atunci o tot citesc, şi iar, şi iar,... mă uimesc...

      Ștergere
  2. Nichita Stănescu

    Poem

    Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi
    şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
    nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,
    de teamă să nu-mi striveşti sărutul?...

    RăspundețiȘtergere