duminică, 2 februarie 2014

Ziua Mondială a Zonelor Umede

Titlul l-am „furat” de pe știrile primite gratis (habar n-am cum se numește serviciul care, pe laptop, îmi oferă știri fără să i le cer!) și am făcut-o pentru că mi se pare foarte potrivit pentru vremurile de azi. România e, neîndoielnic, o zonă umedă..., niciodată destul de fierbinte, niciodată destul de înghețată! Mereu umedă... „Se poate și mai rău” spune tot românul, învățat să se descurce...
Și eu, asemenea scumpei mele patrii și dragului meu popor! N-am curajul să ies de nebun pe stradă, cu/fără prosop cu pene, și să urlu ceea ce ar trebui să urlăm cu toții. Mai țipă câte unul..., și ce dacă?, cine trebuie își vede de-ale lui și ne dă și lecții, iar noi le-nghițim amar, DAR LE-NGHIȚIM! Eu sunt... cum sunt, Tu ești... cum ești, Noi suntem cum suntem!
DE CE? Ce așteptăm și de la cine? De ce răbdăm „cu bucurie” atâtea, de la tăieri de pensii și salarii, la roviniete cerute celor înzăpeziți, la scumpiri strigătoare la cer? - îndată, dacă ies la pensie, eu nu-mi voi mai putea plăti întreținerea după o viață (două vieți!!, că e și Luciana pe-acilea!) petrecută la catedră (urâtă meserie, nu-i așa?...). NIMIC MAI JENANT, în țara asta, DECÂT SĂ FII DASCĂL!!!
Aș ieși în stradă...
Și ce dacă?... doară aici e „Țara Zonelor Umede”!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu