vineri, 20 aprilie 2012

4. Lene

Aproape că aș spune că n-am ce comenta, atât de clare mi se par lucrurile în cazul acestei dulci alcătuiri... Altădată sonorul, agresivul e devine, în tovărășiile de-aici, lasciv, cu certe disponibilități pentru prelungiri volupuoase, de cadână zăbovind între perine de puf, ori ca un căscat zdravăn avându-l în preajmă pe... Morfeu. Dacă aș avea posibilități (dac-aș avea, adică, unelte de măsurat cu precizie lungimea sunetelor vorbirii, adică a vocalelor - doar știți!, consoanele sunt zgomote, fără lungiri inutile!), cred că aș putea certifica lungirea lenevoasă a primului „e”, al doilea rămânând însă la bunul plac și... dispoziția vorbitorului, dar tot de lungimi (lungiri...) considerabile (comparați-l cu aceeași postare în contextul „carte”!!).
Deci să căutăm „vinovații”... de dincolo de starea de spirit și... de facto a emițătorului!... Mai întâi, lichida l așezată inițial. Această poziționare îi retează sonantei, în opinia mea, ceva din curgerea firească din poziția intervocalică (v. contextul „apele”), lăsând doar ceva din catifelarea imperceptibilă a fluidului și asigurând astfel o... îndulcire a entuziasmului dinamicei vocale.
Mai apoi, nazala n, cu efect de surdină asupra celui de-el doilea „e”, îl stinge încet, încet pe cel dintâi, ca și cum, legănându-l, l-ar adormi în somn lin, odhnitor. Și iar, zic eu că nu întâmplător!, se asociază în alcătuire două sonante, adică acel soi ciudat de sunete ale limbii: zgomote, precum consoanele, dar... cu apetență pentru prelungire, ca vocalele.
Încercând să transcriu pronunțarea cuvântului de către posesorul stării de... graţie, așa aș face-o: lleeenee...
În schimb, când observi dinafară starea şi-ţi manifeşti gospodăreasca dezaprobare, acelaşi cuvânt devine, datorită vocalei repetate scurt, de data aceasta..., tăios ca lama de cuţit... lene!
Părerea mea!...

2 comentarii:

  1. Tot colo, în bătătura ființei, m-am întâlnit cu o asociere mirabilă: se spune că lene e derivat de la lele, cuvant împreună despre dragostea țărănească, unde lenea e în cuprinsul ființei atunci când te întâlnești cu lelea pe tăpșan și poți lăsa, în graiuri necuprinse, aleanul să se nască în lean-lele-lene... Ioana

    24 aprilie 2012, 14:06

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aici nici măcar nu comentez, atât de depărtate mi se par vocabulele între ele. Un alt „dor”, intraductibil ca și el, alăturat orientalului „lene” și pitorescului polisemnatic „lele” mi se pare..., mi se pare.

      Ștergere