EMANUELA

În primul rând, te rog să mă ierți că nu postez comentariul tău la CLAUDIA. Am declarat, cred, că acolo nu postez alte comentarii (nu mă-ntreba de ce, fiindcă nici eu nu cred că mai știu să răspund foarte... potrivit. Dar, cum îmi aduc bine aminte de EMANUELA, cum aș putea să nu? (e un nume drag sufletului meu și care se potrivește perfect, zic eu, persoanei care-l poartă). deschid o nouă postare pe care putem sta de vorbă exact ca și în cazul Claudiei. Da, într-o clasă grozav de heterogenă la învățătură, erai, nu o rază, ci un mănunchi de raze care mă determina să-l încurajez, să-l îndrept, nu spre cariera didactică (spre care nici eu nu m-aș mai îndrepta, dacă aș avea altă vârstă...), ci spre acela al literaturii, al interpretărilor, al vocilor care au ceva de spus... Și tu, când doreai, îmi dovedeai că ai ceva de spus. Repet: rămâi o prezență (se poate altfel??) luminoasă în galeria mea de elevi dragi. Despre Ligia poate discutăm cu altă ocazie! Oricum, mi-e dragă și-mi pare rău că n-a venit la vreuna dintre întâlnirile cu FETELE. Să știi că exact în aceleași circumstanțe scriu și eu... Cât despre surori, cred că pe Ligia mi-o rememorez ca soră a Emanuelei..., nu invers!

                                                                             *
Domn profesor, 
Sunt aceeaşi de adineauri, David Emanuela.
Poate că nu aţi ştiut, dar aţi fost profesorul nr.1 din viaţa mea, care m-ați influențat foarte mult. Am vrut să continui datorită (sau din cauza :) ) dumneavoastră pe filologie, dar fiind plecată din țară, și procura la mama, am sfârșit la drept. Dar nu regret. :)
Mereu am întrebat de dumneavoastră pe Mădălina, colega de bancă. Poate vă amintiți de mine, când vă spun că sunt sora Ligiei David. Dacă nici așa... adaug blogul la care mă refugiez uneori.
...scriu, când cu avânt și pasiune, când cu disperare.  

Multă sănătate și numai bine!

*

:) Știu... am pus mai jos un articol despre Ligi, sora mea preferată. Suntem poli opuși, dar lumea dacă ar fi doar ca mine, ar fi trist, dacă ar fi doar ca Ligi ar fi... no comment :D
Chiar în articolul despre ea, în aprilie, am trecut ce am învățat de la dumneavoastră, mi s-a lipit perfect, și cu care „dau pe spate” ascultătorii – Harap-Alb, oximoron, antitetic în componentele sale. :D – (și asta am trecut și în articol)
De dimineață când am intrat pe calculator, eram curioasă dacă ați văzut „comentariul” meu. Și l-am tot căutat destul de mult, dar nu l-am mai găsit. Apoi, din greșeală am intrat pe pagina cu Emanuela. Nu mă gândeam că eu sunt „ea”. :) Vă mulțumesc. Sunt și mă simt onorată.
Îmi amintesc și eu de clasa noastră pestriță. :) Mi-a fost destul de greu în liceu. Eram foarte „maleabile” ca personalități, caractere, dar durerea mea a fost că doar dumneavoastră (și în felul ei, doamna Criveanu. Atât!) vă păsa îndeajuns de noi cât să ne motivați mai departe. Nu eram bună la literatură: doar atenția, perseverența și stilul dumneavoastră mă făcea să iau câte 2, 3 cărți deodată, să văd „despre ce e vorba”.
Îmi amintesc, (și și acuma regret) cum mi-ați dat de făcut un referat despre Luceafărul... Și a intervenit și Mădălina, care în final l-a făcut tot. Am regretat că n-am luptat mai mult cu mine să mă apuc de scris la el. Știam că trebuie să mă afund în cărți... și ea ardea de nerăbdare să vă arate că face la fel. :)
Atât de mult m-a marcat ora de română cu dumneavoastră, că îmi amintesc și prima temă pe care am avut-o, și reacția dumneavoastră.
Ne-ați dat să caracterizăm unul din cele 5 personaje fantastice din Harap-Alb. Am pregătit tema vreo 3 ore acasă cu toate cărțile de comentarii pe care le-am găsit acasă în față (4). 
Ne-ați ascultat pe toate în ordine alfabetică, dar la mine ați reacționat așa de bine, erați satisfăcut de o temă făcută temeinic. Mi-ați demonstrat că aveți ochii unui adevărat profesor, care știe ce e de capul elevului.
Durerea mea mare a fost ulterior, cu cealaltă prof. de română. Nu m-am înțeles deloc cu ea. Cu toate astea, deși clasele a XI și a XII le-am dus târâș, dragul tot mi-a rămas de am vrut să mă duc pe litere...
La BAC am fost mândră de 9.25 la scris (unde la clasă abia îmi dădea 7-8... bine, eram și rea de gură și alte atribute adolescentine). Nota v-o datorez. Vă mulțumesc.
Mi-ar face plăcere să facem și clasa noastră o întâlnire la care să veniți ca invitat! Eu n-am multe de povestit. Am terminat masterul la drept și m-am pregătit pentru un examen național 4 luni, de luni până sâmbătă, 8 ore/ zi și l-am picat cu brio... Acuma sunt în recuperări. Domnul e bun!
Până îmi mai revin... organizez și muncesc mult pentru asta, o Conferință Națională de Drept prin Facultatea de Drept. Săptămâna viitoare voi trece temele care se vor aborda, și alte detalii pe site... Asta nu aduce bani acasă, dar ce să fac... http://conferintadedrept.ro/
Vă doresc un week-end relaxant, și mult avânt și spor în noul an școlar!

*

Draga mea, eu tot cred că talent într-ale scrisului ai cu... carul, iar asta nu presupune musai să fi absolvit literele. Cât despre afirmația mea, ea e susținută de ceea ce ami citit pe blogul tău (pe lista mea de preferate l-am redenumit, ca să fie accesibil și altora, nu doar mie..., sper să nu te supere!...)

Cât despre draga de Ligia, pot să afirm, parafrazându-l pe regretatul Jean Constantin, că semeni cu ea ca două picături, una de apă, alta de... pepsi!! Așa e! Fiecare e unică și apropiată sufletului meu, dar în chip diferit. Știai că am de la ea, cadou de despărțire, o Biblie în italiană pe care mi-o țin mereu foarte aproape?!   

Despre Conferința Națională nu știu mare lucru, dar, dincolo de bani, e altceva, care valorează mai mult, așa că mă rog Bunului Dumnezeu să fie lângă tine în tentativa de perfecționare, că de mobilizat, știu eu că te mobilizezi atunci când ținta merită efortul! Îți doresc tot norocul pământului!!! Hai că poți!

*