Recunosc, am fost vanituos! Cum să-ndrăzneşti să strigi în... scris că e ziua ta? Ce contează ce simţi tu în acele clipe când doar tu şi încă "fo" doi, trei ştiţi că tu ar trebui să fii în al nouălea cer?!... E ziua ta!... (ce-i pasă omenirii? - vorba lui Sorescu)
Un bun prieten a strâmbat din nas când văzu, alături de mine fiind, postarea aia care se declara Spaţiu privat... Dacă şi prietenii... Evident că, pe loc, mi s-a părut (şi mie) scandaloasă, deplasată şi egolatră încercarea de a-mi striga fericirea de a avea o zi A MEA, fie şi aici, pe blog, aşa că am luat o măsură de bun simţ (horribile dictu!!), adică am şters terrribila (sic!) postare. În spaţiul virtual, nu va mai fi niciodată ziua mea!
Sper să nu se mai întâmple asemenea greşeli... Adică legate de teritoriul meu intim, în care-mi permit să fiu fericit şi din motive strict personale: sunt o persoană publică, nu-mi aparţin, alţii au voie să se idolatrizeze!... Că-s şefi, că-s blonde...
De fapt, cine sunt eu? Şi sunt?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu