„De ce
mi-ai apărut, Doamne,
în timp ce eram asuprit
de mirarea că sunt ?”
„Iară noi? Noi, epigonii?...”
„...să-mi alinți,
Brună fecioară a păcii adânci și cuminți,
Tropotul lung și mereu al galopului meu.”
"Mais où sont les neiges d’antan?”
„Trec anii și lunile- goană
Și-n zbor săptămânile trec...”
„Sunt bolnav de tot, prieteni...”
„Întunecând întunericul,
iată
porţile luminii.”
„Caminante, son tus huellas
el camino y nada más...”
„Ca să pot muri liniştit, pe mine
Mie redă-mă!”
„Pe liniştea-zăpadă a creierului meu,
Un om măsoară timpul încet, cu pasul greu.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu