PROFESOR - 2013

   Am spus tuturor generaţiilor mele de elevi că nu mi-am dorit să fiu profesor. Nu ştiu să spun nici acum, aşa cum nu ştiam nici atunci când am ales Literele. Visam să ajung critic literar pripăşit la vreo redacţie de revistă..., visam să ajung redactor la presupusul nou înfiinţat TVR Iaşi..., visam chiar şi la un ziar... Regimul mergea spre tot mai rău, aşa că, având deja familie (Luciana şi Bog, ce era pe cale să vină), m-am dus la post... şi de-atunci repet întruna: nu-mi place meseria de dascăl, dar iubesc enorm copiii!
   Aşa a fost să fie!... Las generaţiile de elevi pe care le-am îndrumat (instructiv-educativ!!!) să mă judece (ba, poate, şi pe destui profesori, învăţători, educatoare!)...
....................................................................................................................................................
   Am trăit o noapte de groază la vechiul Liceu Sanitar din Braşov, provocată de o conducere abuzivă a şcolii care bănuia că orice profesor care corectează la susnumita unitate de învăţământ este un culpabil, care vrea să introducă în școală candidați care nu merită... De prisos să spun că direcțiunea era alcătuită din cadre medicale, nu din profesori! De la 8 dimineaţă până la 13, a doua zi, am stat nemâncaţi şi fără putinţa de a ne cumpăra ceva de mâncare, de băut, de fumat..., la etajul întâi al şcolii, în timp ce părinţii, adunați încet-încet ca să afle rezultatele, ne arătau amenințător pumnii, convinşi că, noapte fiind, fraudăm examenul. Am trecut notele pe lucrări având fiecare în spate câte  un reprezentant al şcolii (evident, am greşit vreo patru medii, în aceste condiţii!...). A trecut, s-a lăsat cu... linişte, deşi numai intervenţia inspectorului general adjunct ne-a "eliberat"... Alte vremuri!
..................................................................................................................................................
   Ce trăiesc de luni, 1 iulie 2013, depăşeşte orice imaginaţie. Nu ştiu din ce cauză, deşi "sunt bolnav de tot, prieteni, sunt bolnav peste măsură...", nu pot fi omis din listele de corectare, sunt sine qua non... Pe la cinci după-amiază (luni!), la o ţigară, am aflat că e oarece scandal la un liceu din Bucureşti, fie la ei!... Seara, acasă, la TV, am aflat că directoarea cutărui liceu a şpăguit bacul şi că 36, 37 (???) de profesori au fost duşi la audieri, la Poliţia Capitalei. Cazul, aşa cum apărea pe canalele de ştiri, mi se părea incredibil: ce căuta directoarea în şcoala ei, de ce elevii dădeau examen chiar în şcoala... de domiciliu, cum de se puteau selecta supraveghetorii??? La noi... n-ar fi fost posibil aşa ceva!
   Marţi (6 a.m.), aflu că profesorii au cam fost eliberaţi, după audieri de... noapte! Directoarea, arestată pentru 29 de zile. Mă rog, o fi ceva... Dar ce căuta ea în şcoala unde elevii ei dădeau bacul??? La București se organizează bacul altfel decât în provincie?... Elevii mei dau examen la alt liceu, de supraveghetori nici vorbă să fie „aranjați”, iar personalul școlii unde se susține proba vine la serviciu după-amiază! Nemaivorbind de jandarmii care vin de la prima oră la școală și nu permit intrarea cuiva decât pe bază de listă... Hotărât! nu cred în frauda asta. Cu asemenea idei plec spre centrul de corectare, iar până să reîncepem munca bag de seamă că și colegii mei văd lucrurile tot așa...
Prin prânzul cel mare, intră în sala în care corectam alături de alți patru, cinci un comando format din președintele comisiei, două distinse inspectoare și o doamnă tinerică, blondă, elegantă, etalând ostentativ o poșetă... scumpă, evident. Îmi place în mod deosebit cum își etalează (sic!) poșeta!!! Căci ea nu poartă o poșetă, ci ne-o propune spre necondiționată și iremediabilă admirație! Întrebări incredibile, stupefiante din partea distinsei, sub privirile ușor îngrijorat servile ale celorlalți trei (nu știi niciodată ce răspunsuri pot da profesorii ăștia... imprevizibili!!): dacă răspunsurile sunt adecvate cerințelorr (...), dacă nu s-au schimbat subiectele, cel de profil umanist cu cel de real (???), dacă am găsit semne pe lucrări (!!!), dacă... Răspunsuri seci, pe măsura întrebărilor: nu, nu, nu... Ca de obicei, mă mănâncă limba și, când să plece toată echipa, spun ușor oțărât că, în opinia mea, toată povestea de la București mi se pare o făcătură, dar doamna, după ce-mi aruncă o privire ostil surprinsă, părăsește încăperea, iar una dintre inspectoare îmi face un semn (nu prea) discret să-mi țin gura și mă privește cu o lucire de reproș... complice. I-a fost profă lui Bog și se stabilise între ei o simpatie deosebită... Amândoi, nonconformiști!...
Nu trece nici o jumătate de ceas și doamna, grozav de excitată nervos, revine în sală să ne-ntrebe pe un ton inchizitorial dacă a venit cineva la noi în sală. Știind cât de bine blocată este clădirea liceului, răspundem categoric că nu. Doamna insistă, din ce în ce mai nervoasă (sunt la poliție la interogatoriu?!), iar A, cumva iluminată, spune că a fost o colegă, cu care făcuse schimbul de lucrări, să o întrebe când pot face confruntarea... Răspuns nemulțumitor: și cât a stat? Intervenim ceștialalți: vreo cinci minute... Nu e bine. A lipsit un sfert de oră din sala ei de clasă, biata colegă. Ulterior, la țigară, colega cu pricina îmi spune că au căutat-o (cei din comando) inclusiv la toaletă (unde chiar fusese..., dar școala are două, trei...), că a vrut să-i facă raport (doamna cu poșeta de... euroi), dar că a salvat-o cumva potrivirea răspunsului dat de A și de noi, ceilalți... N-am mai pomenit în cei mulți ani de meserie așa ceva!
Seara, la TV, aflu că directoarea bucureșteancă este clar șpăgară și că are și un complice, pe profesorul de religie care, colac peste pupăză, este și consilier local la sectorul cinci.
Miercuri. Nu (mai) rețin ca important decât faptul că nu mai avem voie să lăsăm lucrările în sală nici când ne ducem la toaletă sau la țigară... Le luăm cu noi sau le predăm. Mă-nchin și mă rog să mă țină nervii până termin. A început să funcționeze prezumția de... vinovăție. Ți se induce frica, ideea că, din start ești culpabil.  Mă gândesc serios să refuz participarea la orice fel de examen - nu pot lucra sub presiune. Cred că mă cunosc eu, pe mine, și ceilalți, tot pe mine. Și-atunci?... Să nu mă mai trimită cei care n-au încredere în probitatea și competența mea profesională!
În loc de continuare (vezi evenimentele de vineri!), am selectat dintr-un șir de comentarii la știrileprotv.ro aceste superbe texte în care, evident, n-am intervenit:
asta pentru ca a-ti vaitat pe bietii profesori de salarii mici uite ca ei isi faceau AVERI pe spatele parintilor si din ce in ce tot mai multi analfabeti
NU ESTE O NOUTATE.ASA SE INTIMPLA DE PE VREMEA EPOCII DE AUR.PROFESORI AU FOST SPAGARI MEREU .
profesorii sunt de vina ei nu stie cumsa faca sai atraga pe copii sai faca swa invete pe bune
decat le e gandul la salarii mari sau la meditatii
Ce altceva să zic? Bravos, națiune, halal să-ți fie!