Ce perfect aş fi fost dacă n-aş fi fost cum mi-s mândru că sunt!!!

Am încercat de vreo doi ani şi-o bucăţică, sub influenţa unor factori exteriori, dictatoriali, ultimativi, să-mi schimb modul de a fi. Am crezut că o fi bine aşa (nu comentez pentru cine-o fi MAI bine!), conform vorbei care spune că, dacă doi îţi spun că eşti beat, trebuie să te duci să te culci. M-am înşelat! Demonii mei, stăpâniţi cu mari eforturi (numai eu ştiu câte şi cât de mari!!!), debordează în începutul acesta de primăvară nebună, şuie, năucă... Şi-atunci, la rându-mi, cred, asemenea personajelor dragi mie, că Dumnezeu a avut o socoteală cu noi atunci când ne-a dat (şi dedat) Vieţii, că ne-a atribuit ŞI o fire şi-un destin cărora, precum Chira, Cosma, Ilie şi nefericitul Ismail, trebuie să mă supun, să le urmez chemarea, surd la comandamentele care ţin să-mi prindă-n chingi etice, sociale şi mai ştiu eu de care nestăpânitul meu spirit. Dumnezeu n-a făcut numai modele, numai fiinţe exemplare-n bine - altfel, la ce bună morala, etica?? Eu cred, de-acum, ca-n mai toată viaţa mea (mai puţin anii amintiţi), că trebuie să-mi (re-)văd de cursul firesc al existenţei aşa cum mi-o fac eu - numai eu -, surd la toate cele decaloage, coduri, chingi, frâne... Mă dedau din nou Libertăţii aşa cum o văd eu pentru mine! Atâta vreme cât nu atentez în niciun fel la tihna voastră, a tuturor, ce-aveţi cu felul meu de-a mă purta cu mine? Eeee! Şi totuşi, s-auzim de bine!

Şi ce chip... altfel răsare! Nu-i al meu..., al meu e oare?!

Şi, cum de mult am renunţat la atât de aşteptatele (de către tine, virtualule!!) poze, voi posta una din vremuri când încă nu eram atacat de temerile induse de alţii şi mai zburdam năucit de frumuseţea pământului şi de unicitatea destinului dat mie... Nebunia este-n firea mea şi nu pot s-o schimb în bunătate (nu cred că-i necesar să mai fac teoria aia de două parale, conform căreia nebun a fost, cândva, antonimul lui bun = obişnuit, cu minte, la locul lui)!!! Mă-ntorc la mine, fericit că încă mă recunosc! Nu m-am  (m-au) convertit decât parţial la banal, sunt (sper, încă) recuperabil pentru mine, cel profund! Ce perfect aş fi fost dacă n-aş fi fost cum mi-s mândru că sunt!!!