Reconvertire

CAPITOLUL I (DEOCAMDATĂ, FĂRĂ TITLU)
     Iorgu s-a uitat în oglindă, și-a inventariat urmele trecerii anilor și a strivit, elegant, o-njurătură-ntre dinți. E un bărbat matur, de vreo treizeci și bine de ani, păstrând încă ceva din aerul rebel al studenției de care încă-și amintește nostalgic. „Lasă, mamă, că trece și asta. Te-așezi și tu la casa ta, te liniștești odată, că prea ai alergat după clipa asta de liniște” Și gata, acum e liniște, e rutină, e știința exasperantă a ceea ce urmează să faci peste cinci minute, peste o oră, o săptămână!...
     Unde-s frumoasele vremuri când urcai în tren pe la 5 jumate, neștiind dacă la 12-12:30 vei fi la serviciu!? După o cafea băută în grabă, după o cursă, zilnică și silnică, de vreo douăzeci de minute pe străzi lungi și pustii la acea oră, Iorgu ajunge la gară. E îmbrăcat în... Ei asta-i! sigur că-i îmbrăcat corespunzător frumosului anotimp în care ne aflăm! Ce să mai pierdem timp cu elemente de rutină... auctorială?! Notabil: nu mai are plete, că nu dă bine la clasă (ce exemplu oferi tu, elevilor?!), poartă, cotidian, cămașă și cravată, tot din motive... deontologice și asta-l enervează foarte tare.
     Trenul vine din Sud, dar tot nu-i indicat să urci ca ignoranții, de pe peron. Trece, împreună cu zecile de navetiști, între linii, căutând să fie cât mai aproape de ușa vreunui vagon iar apoi, dacă-i primul, deschide din mers ușa și năvălește spre un loc strategic, la fumători, mai pe mijloc și la fereastră. Când întârzie, cu un aer blazat, resemnat, ocupă ce loc se mai găsește, dacă nu, și-ntre vagoane se poate sta! Azi nu întârzie!
     Ca și el, băieții veseli se-avântă spre același soi de locuri, mai spun bancuri, mai povestesc detalii ale ultimei dispute familiale, mai comentează ultimul joc al Petrolului. Au cam început să se cunoască, pentru că au aceleași preferințe de... călători experimentați (bancuri, femei, pescuit, fotbal...), se mai și salută - el cu ei -, dacă-au avut o... noapte bună!, dacă nu, nu. Ei scot cărțile de joc pe care le-nvârt cu dexteritate, între timp, curg bancurile cu și fără..., apoi glumele pe seama celor scoși din mână. După țoale, par conțopiști pe la diverse instituții... capitaliste. Nu lipsesc înjurăturile, dar au stil. Altfel stau lucrurile după Crivina, Periș...!, de unde urcă lucrătorii din triajele și depourile capitalei... Dar ei sunt deja la lucru acum... Despre ei, la-ntors!
     De obicei are la el o carte (uite-așa își desăvârșește omul cultura! - glumește Iorgu) din care citește, abstras (aparent). Dacă nu, se distrează privind pe fereastră, caută curios să vadă căprioarele ieșite la loc deschis pe la Scroviștea, visează la proprietarul conacului rămas din alte vremuri, stingher în câmpie!... Nu corectează niciun soi de lucrări, l-ar deranja zgomotele din jur, abia atunci ar fi atent la cuvintele vecinilor, și-apoi, lucrările se corectează „șnur” proclamă el, doct!, „altfel, se schimbă contextul evaluării individuale...” Măi să fie!
     Între timp se fumează-n draci. Cam așa e și pe soare, și pe nori, și pe ploaie, și pe vânt! Fiind eu naratorul, nu Iorgu, voi ieși, ca orice voce auctorială care se respectă, în întâmpinarea ta, cititorule, cu evocarea unei zile atipice! Unei zile de iarnă... Iarna lui '80. A nins, dar nu grozav, așa că un pic de cascadorie la urcarea în tren nu strică, înviorează chiar! Locuri - destule! De data asta preferă unul din primul... compartiment (de fapt, prima despărțitură a vagonilui necompartimentat), la fereastră și din sectorul „fumători”! Ninge, dar nu atât de puternic încât să nu se vadă, încă de departe focurile de la Brazi! Vezi? ce ți-e și cu afurisita asta de creație!... când am început frumoasa narațiune, nici eu, nici Iorgu habar n-aveam încotro ne îndreptăm..., adică de Gara de Vest, de Nord și așa mai departe, dar în care zi anume..., de ce... - era o taină, deslușită acum! Pe la Prahova e încă bine, deși parcă a început să se aștearnă... Trenul stă cam mult (vreo 12 minute!!) pentru halta asta de lângă podul peste râul cu același nume! Nu-i cu-ngrijorare: el are ore abia de la 12, că e miercuri și are PTAP! o chestie mai drăguță chiar decât dirigenția! mai ales când e timpul frumos și ora se poate desfășura afară, în curtea mai mult decât generoasă a școlii de lângă câmpul cu grâu și maci... Pornește cu scââââârț prelung și resemnat, dar merge cam cu... reținere: rutina călătoriilor zilnice îl (îi) alarmează, dar deocamdată se rezumă doar la înjurături sparte discret printre dinți! Ninsoarea s-a-ntețit, nu prea mai vezi la mai mult de doi trei metri de fereastra vagonului!
Ciudat, dar până la Prejmer, călătorii, în loc să se îndesească, se răresc simţitor... Mai rămân în treimea asta de vagon vreo trei-patru persoane, care par preocupate şi ele de ciudăţenie, dar nu într-atât încăt să se-agite. Rutinat, el îşi vede mai departe de lectura-i captivantă (bună naveta! bună! - uite-aşa eşti la curent cu noutăţile editoriale!). Fumează precupat, meseriaş, absent şi adânc însetat de fumul înţepător! Dar trenul zăboveşte fără nici un rost minute în şir iar controlorul s-a... eclipsat!
Ninge sănătos, mic şi des. Nu se vede mai nimic la doi metri de fereastra trenului, rămas undeva în câmp, de data asta. Se-ngrijorează, dar nu prea tare, e timp şi pentru o-ntîrziere consistentă, are destul timp s-ajungă la şcoală. Mai citeşte, deşi parcă-ncepe să-i cam piară cheful... Doamna se foieşte pe locu-i aflat pe cealaltă coastă a vogonul, dar în dreptul lui Iorgu. Tuşeşte semnificativ, dar nu intră încă în vorbă cu tânărul cu aer de intelectual preocupat... E o femeie în vârstă, îngrijit îmbrăcată, elegantă fără ostentaţie. Are un bagaj lejer. Se vede că merge într-o vizită de rutină la cineva apropiat (fiul, fiica - cine să ştie?!), este, evident, ploieşteancă. (de ce evident?, măi naratorule!, mie nimic nu-mi sugerează nici că-i ploieşteancă - poate-a schimbat trenul în Vest, nici că merge la vreo rudă..., poate merge la serviciu, ca mine). Nu, nu merge la niciun serviciu, este pensionară, ţi-o zic eu! Arată bine, se păstrează bine, dar e... trecută.
[Având în vedere dimensiunile proiectului, deie Domnul s-auzim destul de mult numai de bine!]