duminică, 25 martie 2012

Proiect de prezentare PowerPoint

Decorurile sunt lăsate în seama regizorului. Pot fi două mese cu două pc-uri şi scaunele aferente. Pot fi două laptop-uri care-şi însoţesc unul (sau altul dintre) sau pe ambii posesori tolănit (tolăniţi) pe fotoliu, în pat, sau aşezaţi unde vrea regizorul şi unde se simte bine actorul. Bineînţeles, caiete, cărţi..., alte dichisuri specific casnice pentru un adolescent, pentru un bărbat trecut de cincizeci... Seara, trecut de opt şi jumătate, luminaţie - după inspiraţie şi posibilităţi. 

Personajele:
A - un licean studios, dornic să se remarce la orele de Limba şi literatura română
B - profesor deschis spre nou şi spre dialogul informal şi... informatic cu elevii săi

A (entuziast şi politicos): Bună seara, domn' profesor!
B (luat cu ale lui...): Bună!
A: Vă deranjez...
B (hotărât să fie cât mai eficient): Nu.
A (început timid, dar început...): Domn' profesor, aş dori să vă întreb un lucru...
B (nedumerit): ???
A (hotărât şi... sigur pe sine): Dumneavoastră doriţi o descriere a imaginii eminesciene din perspectivă maioresciană?
B (şi mai nedumerit): La ora asta..., cred că nu doresc nimic! (după un moment de... reflecție) Ce... imagine eminesciană?
A (nesigur): Nu pot alege un alt critic? 
B: (ce-o fi vrând băiatul ăsta?...) ???
A (iritat de ezitările celuilalt şi explicativ): O critică a lui Eminescu din perspectivă maioresciană!...
B (iritat, la rându-i): Ce critică?...
A: Scuzaţi!...
B (încordat deja): La ce?...Maiorescu nu face critică aplicată, el dă verdicte!
A (revine, stăruitor): ... şi credeţi că ar fi bine să scot imaginea lui Eminescu după modul de judecată al lui Maiorescu?
B (nedumerit, dar încă binevoitor): Măi Adam! Noi nu vorbim acum aceeaşi limbă! (în timp ce caută prin minte) Ce ai tu, de fapt, de făcut?
A (sigur pe sine): Imaginea lui Eminescu văzută din perspectivă maioresciană!
B (răsfoind prin fişierele minţii...): Nu cred..., cred că ai Imaginea Geniului...
A (vioi): Aaaa, da!, aşa e!!
B (didacticist): Păi..., e altceva...
A (vesel, conciliant): Aşa e!..., scuzaţi-mă!
B (pe-acelaşi ton): Maiorescu face un portret al Geniului şi i-l aplică lui Eminescu..., de asta trebuie să te ocupi tu!
A (convins): Aha! (totuşi mai vrea...) Da, dar mai am...
B (crezând în iluminarea celuilalt, explicativ): E un portret al geniului în "Eminescu şi poeziile lui"...
A (se gândeşte un moment): Aaa... (apoi, hotărât) Sigur! (nuanţează inocent), adică portretul geniului rezultat din poeziile lui Eminescu...
B (strigă-n taste): Nu! Ce dracu'! iar vorbim limbi diferite!?
A (năuc): ???
B (continuă pe-acelaşi ton vehement): Geniul e un om ideal, un concept de artist perfect şi Maiorescu îi face un portret aşa cum crede el şi i-l aplică apoi, așa, ca pe o mască, lui Eminescu!...
A (iar iluminat): Aha, şi ia din caracterele acelui geniu făcut de Maiorescu şi le... transpune lui Eminescu... Sper că am înţeles bine?!
B (plângând cu capul pe tastatură): Cine le ia?
A (sigur pe sine): Maiorescu.
B (stupefiat, n-are replică, dar are pachetul de țigări în preajmă...)
A (sigur de tot): Am înţeles, nu vă faceţi griji!
B: (incapabil de replică, priveşte fereastra şi se consolează să răspundă, pe o altă fereastră, unei fete sprinţare, cu care e angajat într-un dialog  pe o cu totul altă temă )
A (realizând feed back-ul): Deci la început o să vorbesc despre cum şi-a imaginat Maiorescu un geniu... (profitând de inactivitatea celuilalt, cauzată ştim de ce...) ... şi pe urmă o să zic despre câte din caracterele lui Eminescu îndeplineau condiţiile de geniu ale lui Maiorescu.
B (se simte că nici dialogul celălalt nu-l mai întăreşte..., conciliant încă): Măi dragă Adam, dacă nu ţi-ai propus să mă faci cu nervii, renunţă, băiete, la articolul ăsta!
A (zâmbeşte): Nu, domn' profesor!
B (oală sub presiune!): Ba da!
A (sincer...): Îmi cer scuze, chiar nu asta e intenţia mea...
B (şi-a mai revenit...): Păi n-o fi..., dar asta iese!
A (tace diplomatic)
B (în faţa unei halucinante revelaţii): Tu ai citit articolul lui Maiorescu??
A (stăpân pe cunoştinţele sale şi atins în amorul propriu): Da, domn' profesor, şi el aminteşte şi el face referire şi la unele aspecte mai puţin plăcute în legătură cu Eminescu...
B: (pierdut în spaţiu...)
A (filosofic şi justiţiar): ... şi mă întrebam dacă să le includ şi pe alea?
B (dând pe dinafară): Măi omule, tu ştii ce-i ăla un portret?..., el nu e numai roz... (conciliant, totuşi) Maiorescu îl caracterizează pe Eminescu şi cu bune şi cu rele...
A (nu se lasă): Da, domn' profesor, dar după mine nu este corect să aduc aminte şi de lucrurile astea! (ofuscat) ... adică ce rost au? (celălalt e pierdut în spaţiu, în timp ce A continuă cu aplomb) ... cam toate geniile aveau problema asta!... (sentenţios) Eminescu a fost unic prin felul cum a gândit! (îl învaţă pe celălalt) El nu degeaba a mers exact în adevărata soluţie prin care poporul român îşi poate redobândi independenţa spirituală!
B (pe nicăieri)
A (de neoprit): Eu vreau să-i scot în evidenţă aceste caractere!!
B (declarându-se înfrânt): Măi Adam, sigur n-ai ceva cu mine? Tu-mi ţii o lecţie despre Eminescu?!
A (lăsând de la el): Sigur n-am ceva cu dumneavoastră, dar nu pot să nu includ caracterele mai puţin favorabile lui Eminescu?
B (n-apucă să aibă replică)
A (rugător): ... să nu fiu de data asta corect... (zâmbeşte şmechereşte)
B (cu o rază de speranţă în... taste): Adam, eu te-am dezlegat de făcut tema asta! Mie nu mi-o prezinţi! Gata ai scăpat de grija pentru Eminescu provocată de Maiorescu...
A (necăjit şi un pic jignit): De ce? Unde am greşit?!
B (nu vrea să toarne gaz pe foc)
A (insistent): Sigur am greşit ce-am zis?! (trist) ... eu chiar vroiam să fac tema asta..., dar n-am vrut să includ partea aceea...
B (incapabil să mai susţină dialogul): Fă-o pentru altcineva, mie nu mi-o prezenta!
A (resemnat): Bine, domn' profesor!...
B (încăpăţânat ca un asin)
A (demn): Nu vreau să vă mai deranjez... 
B (acelaşi joc)
A (zâmbind trist): O seară bună!
B (răsuflând în sfârşit normal normal): Şi ţie!

Tabloul al II-lea
A trecut ceva timp (dar nu prea mult...) în care cei doi şi-au văzut fiecare de-ale lui. Decorul, acelaşi, cu mici schimbări, după  cum vrea regizorul: lumină, haine, cărţi, alte chestii privind cele două încăperi şi cele două personaje. Impetuos, A intră direct în subiect, în timp ce B pare pregătit de asaltul dragului său învăţăcel.

A: Bună ziua! 
B (având, parcă o presimţire...): Ce e, Adam?
A (continuă la fel de hotărât în mimarea cunoştinţelor): Domn' profesor, ştiu că mai era un cuvânt sinonim cu prim plan.
B (mai era? ce-o fi punând iar la cale? cum mai era? de ce nu mai e??)
A (acelaşi joc): Dar nu îmi vine în minte...
B (etete! că mimează lapsusul!...)
A (trece la ce-l doare): Îmi spuneţi, vă rog frumos? 
B (lasă-ţi, omule, treburile şi dă sinonim! ce sinonim?...): ??? 
A (înţelegător, îi explică celuilalt): Care exprimă ideea aceasta de prim plan...
B (încă nu răbufneşte, aşa că devine sfetnic): Păi de ce nu cauţi pe DEX on line?
A (expert): Păi îmi dă definiţia prim planului dar nu şi un sinonim!
B (incapabil de dispute filologice): Şi tu ce sinonim ai vrea?
A (în loc de răspuns, contextualizează în legea lui): Aduce în prim plan se potriveşte?
B (prostit, cade pe gânduri macabre...)
A (expert în filologie): Eu nu cred!
B (tot prostit, mecanic): De ce?
A (tot aşa, dezarmant de sigur): Păi nu-mi sună bine!...
B (la fel): Şi iar: de ce?
A (realizând nebănuite conexiuni): Fiindca e vorba de evenimente!
B (incapabil de ripostă, de argumentat, de... tot): Aşa.
A (este foarte sigur pe simţul său lingvistic, aşa că reacţionează provocat de placiditatea celuilalt şi devine categoric): Şi nu mi se pare corect să zic: aduce în prim plan aventurile sale cu...
B (curios şi foooarte uşor iritat): Bine! atunci cum zici? sau ce face?
A (n-are soluţie, o aşteaptă de la celălalt)
B (subit, cooperant): Reliefează??
A (stă la pândă, poate, poate apare cuvântul minune...)
B (încă mai caută, dar simte că... atmosfera din juru-i se-ncălzeşte): Scoate în evidenţă??
A (studiază variantele propuse de celălalt)
B (intrat în joc): Sună mai prost decât aşa.
A (bucuros că B îşi recunoaşte eşecul): Da.
B (înciudat, încearcă să fie ironic): Dacă zici tu... 
A (după îndelungă cugetare): Mai bine reliefează şi văd cum o sucesc ca să iasă...
B (aiurit de alegere): Reliefează aventurile sale???
A (nemulţumit de ajutor): Păi de asta zic că o mai sucesc.
B (bum!): Mai bine aduce în atenţie...
A (...)
B (bum, bum!): Pune în evidenţă...
A (...) 
B (bum, bum, bum, bum!...): Suceşte-o!
*
A şi-a amintit că i-a dat proiectul cu pricina profesorului, aşa că revine, vrând să afle cum i-a fost evaluat proiectul. B este într-un dialog încordat cu o elevă care nu vrea să asculte de sfaturile sale.
  
A (candid): Bună ziua, domn' profesor, vă deranjez iarăşi?:d (sic!)
B (îmbufnat): Spune, Adam...
A (îşi ia avânt): Aştept să-mi spuneţi părerea despre power point
B (cinic şi ironic): E perfect! Aşteaptă!
A (nu prinde poanta): Ok! (mai stă un moment): Mulţumesc.
B (acelaşi joc): N-ai pentru ce!

Dialogul e întrerupt unilateral de B, A nu-ndrăzneşte, deocamdată să intervină, îşi face de lucru prin cameră, iese să ia o gură de aer, mă rog, face ce face (imaginaţia actorului e liberă la improvizaţii!). B îşi continuă disputa. O încheie... în coadă de peşte, se duce să fumeze şi să se reechilibreze emoţional, revine şi... surprizăăă!?!

A (ex abrupto): Cum a ieşit, domn' profesor?
B (ufff! şi continuă dialogul cu copila
A (nerăbdător, dar bine intenţionat): ?
B (tot ufff! şi tot mai iritat de opoziţia fetei)
A (îşi pierde răbdarea): Domn profesor!!! vă deranjez (nu are niciun semn de punctuaţie, aşa că - lipsă didascalie...)
B (acelaşi joc)
A (începe să-şi piardă răbdarea: cum? lui nu i se răspunde??): ???
B (învins, lasă lucrul deoparte): Da, Adam !
A (revine la sentimente mai bune): Scuzaţi!
B (împăcat cu soarta, deşi butonează şi dincolo): Ok!
A (n-apucă să spună ceva)  
B (aiurit, nu sesizează că a greşit fereastra): Dar tot cum ai vrut ai făcut... 
A (aiurit el însuşi): Să înţeleg că nu e bine?
B (recunoaşte fals spăşit): Am greşit...
A (şi el aiurit)   
B (rânjet): Nu cu tine vorbeam, copilaş...
A (împăcat): Aha!

B (după o bucată buuună de vreme !): Buzz! Adam, îmi pare rău, dar nu merge! În primul rând, e mai mult scris de-al tău decât de la Maiorescu. În al doilea, tu faci un rezumat al articolului, nu o încercare de reconstituire a chipului Geniului, o definire a conceptului de geniu în viziune maioresciană. Geniul lui Maiorescu, întruchipat (aşa a fost să fie!) de poetul Eminescu!  Îţi primeşti nota (onorabilă) pentru munca ta, dar nu-i de prezentat în clasă.
A (sec): Am înţeles. O seară frumoasă!
B (uşurat): Şi ţie!


Şi mai trece o vreme, şi-nc-o vreme... Pentru B lucrurile par să reintre pe făgaş normal. Fătuca a renunţat să mai riposteze (n-a acceptat, nici n-a refuzat observaţiile făcute), iar A, se pare, s-a lăsat păgubaş în ceea ce priveşte flerul său literar. Se poate întoarce la ale sale, are de lucru pe o platformă şi ar avea şi ceva de postat pe blog. Îşi suflecă (metaforic!) mânecile şi dă să se apuce de treabă. De partea cealaltă, A este o vreme profund gânditor, apoi face vreo câţiva paşi prin cameră, apoi iar e-n faţa calculatorului şi socoate..., tot socoate. Apoi, fie ce-o fi!...


A (mieros): Bună ziua, domn' profesor.
B (iaaar!?)
A (același joc): Scuzați-mă că vă deranjez.
B (s-a dus pe apa sâmbetei bunătate de muncă!) (consolat): Spune.
A (același joc al amânării): Scuzaţi-mă că vă deranjez...
B (sastisit de-atâta protocol): Haaai!...
A (trece la subiect): Aş dori să reiau power pointul acela cu Maiorescu și Geniul...
B (e interzis, n-are reacție...)
A (modest și... orgolios): Nu pe notă... (lasă timp de gândire și apoi): Și aş dori să mă îndrumaţi...
B (nu prea mai are chef de aceeași discuție...): Tu trebuia să faci un portret al Geniului!... şi tocmai asta n-ai făcut... (recapitulativ și... profesoral): Deci: pentru Maiorescu, Eminescu e Geniul! Pornind de aici, îi atribuie nişte însuşiri cu care tu sau eu nu putem fi de acord, dar care corespund imaginii europene şi romantice a geniului...
A (iluminat de... un gând): Să înţeleg că trebuia să le includ şi pe acelea?
B (speriat de... gândul emulului): Care acelea? (adaugă, repede, repede): Tu ai doar articolul lui Maiorescu!!!
A (dezamăgit parcă): Da, doar pe acesta...
B (răsuflă ușurat): Da.
A: Domn' profesor, eu în proiect am făcut referire la viața lui Eminescu!
B (pe ton de reproș): Nu la geniu!
A (parcă ar fi înțeles ceva...): Aha! (feed back): deci trebuie într-un fel să generalizez aceste însușiri... (B - prostit, A insistă): Trebuie să iau cumva și din alte articole? (B plânge-n pumni, metaforic, bineînțeles, A supărat de lipsa de reacție a celuilalt): ? (așa că-și continuă avântat gândurile): Sau numai din Maiorescu... (derutat, merge ca pe sârmă...): ... numai ceea ce susține Maiorescu... că ar fi un geniu... (celălalt o mai fi conectat??): ?? 
B (obosit... metafizic): Adam, o luăm de la capăt...
A (sigur pe sine): Nu!!!
B (aceeași siguranță): Ba da! 
A (supărat de... lehamitea celuilalt): Off! (apoi, concesiv, cu milă, parcă): Lăsați... (consolat):O  să mai încerc odată (cinstit și uitând protocolul scrisului normal): ... și dak nu or ieși înseamnă k nu le am cu din-astea... (renunță la dialog și, protocolar): O zi bună, domnule profesor! Description: :)  
B (în sfârșit): Bine, spor!

  


2 comentarii:

  1. Parcă aș fi eu atunci când am făcut ppt-ul cu "Eminescu și poeziile lui" ! A (Andreea din clasa F)Ce tare!

    RăspundeţiȘtergere
  2. Foarte tare povestea! E interesantă insistența lui A şi răbdarea profesorului până spre final. Chiar ar merge pusă în scenă la vreo serbare ceva! Aşteptăm povești de genu' şi pe alte teme! :>

    RăspundeţiȘtergere