N.B. Orgolios, îmi propun ca acest serial cu numai Bunul Dumnezeu știe câte episoade, să fie primul articol dedicat romanului Nepotul lui Dracula
de Al. Mușina. După ce s-a făcut remarcat ca poet, unul dintre cei mai
importanți optzeciști, apoi ca eseist și memorialist, Mușina își
încearcă talentul și forța creatoare în spațiul romanesc cu o creație
insolită, care, negreșit, va stârni reacții din partea comentatorilor
avizați. Deocamdată acesta este un semnal. Condiții... meteo și
socio-profesionale nu ne permit, din păcate, mai mult, dar să nu fi
anunțat măcar intenția noastră ar fi fost inimii durere, vorba
cronicarului. Dar cititorii mei interesați să nu-și facă griji, voi
reveni imediat ce timpul mi-o va permite. (19 iulie 2012)Deja orgoliul meu trebuie să restrângă aria: primul articol de pe Internet!... (20 iulie 2012)
Evident, nu-mi asum rolul de... critic de întâmpinare, deși am mai făcut-o, dar pe vremuri, când, vorba poetului, „eram mai tânăr și la trup curat”. Acum, ruginit și cu activitatea restrânsă la statutul de „autor didactic” (cf. Paul Grigore, care spunea că noi doi nu vom reuși mai mult de-atât și, în ceea ce mă privește, a ghicit), mă mulțumesc să adnotez pe marginea romanului cu mijloace didactice (altele n-am!), nu cu unele de-acelea, subtile, de-ale criticului avizat. (21 iulie 2012)
Spațio-temporal, romanul mușinian își desfășoară acțiunea de-a lungul unei perioade scurte de timp: „totul a început joi, 4 mai 2006, la ora 5 după-amiază” și se încheie „vineri dimineața, pe 25 iunie”, în același Corp T al Universității brașovene, dar acțiunea îl poartă pe cititor și pe-acasă pe la Fifi și în „cuibușorul” domnișoarei Lulu, și la „Roata Norocului”, cunoscut restaurant al burgului (burghez prin definiţie, nu centru de cultură - apud G. Crăciun) și chiar la... Sibiu. Timpul ales presupune oarece detașare de momentul publicării, necesară, având în vedere universul epic al romanului. Și, pentru cine vrea să priceapă mai mult, citez precizarea postată de autor chiar înaintea prologului: „Toate personajele, întâmplările și dialogurile - cu excepția unor referințe accidentale la persoane, instituții, produse și servicii de notorietate - sunt imaginare și nu se referă în mod intenționat la nicio persoană reală, nici nu caută să discrediteze activitatea, produsele sau serviciile vreunei instituții sau firme.” Nu-i așa că până și cititorul neavizat tresaltă când citește aceste rânduri? Asta-i zic și eu cititorului (al meu, al lui Al. Mușina...)!
Reluând și nuanțând, observ că faptele se petrec în mediu universitar, într-o perioadă agitată a anului școlar: colocvii științifice, examene care se apropie cu pași repezi și cu pregătirea strategiilor felurite, năstrușnice, dar necesare trecerii lor cu bine (de către studenți). Și, în aceste agitate spațiu și timp, apare absolut insignifiantul asistent universitar Florin Angelescu Drăgolea, doctor summa cum laudae în Semioza uitării și a amintirii la Marcel Proust, cu drept de a ține curs la toți cei trei ani de studiu. Voi reveni cu observații privind numele proprii în opera lui Al. Mușina!, deocamdată limitându-mă la a face haz, alături de ceilalți lectori, de porecla Fifi, de sugestia oferită de inițialele pomposului nume: FAD. Detalii despre simpaticul protagonist ne oferă autorul (deocamdată!) omniscient!!... „ avea o față prelungă, cu pomeți ascuțiți nas acvilin, frunte înaltă de poet, sprâncene negre și dese, ochi mari, căprui, ușor exoftalmici, în mijlocul a două imense cearcăne albăstrui-violete. Părul negru, cu fir drept și lucios, lung până la umeri, îl purta pieptănat pe spate și dat după urechile mari, discret clăpăuge. Când zâmbea - și zâmbea adesea, fiindcă era un tânăr timid și bine educat - lăsa să i se vadă un șir de dinți fără nicio carie, doar ușor îngălbeniți de tutun, cu cei doi canini superiori ceva mai lungi decât normal, în gingiile roșii-roșii, ca ardeiul iute.” Mai aflăm că fusese de trei ori căsătorit și tot de atâtea ori divorțase, că trăiește împreună cu devotata și, de multe ori, sufocanta sa mamă, că era un fumător înrăit și se lăsase de băut (cauza eșuărilor în căsătorie). Mai precizează... omniscientul că „Fade [...] erau cursurile lui; ba chiar indigeste, dacă nu de-a dreptul aberante.” De fapt, cursul lui, pe care-l relua, cu titlu schimbat, în fiecare an de studiu...
Ţine de strategia naratorului opţiunea pentru modalităţile de construcţie a personajului central al romanului. Acesta, în bună tradiţie a creaţiei bufe, trebuie să se remarce, de la bun început, prin lipsa oricăror însuşiri care să-l evidenţieze... pozitiv, acumularea de observaţii privindu-i personalitatea ţine, mai degrabă, de registrul (subtil...) comic în care se plasează trăsăturile lui Fifi: ţine contabilitatea perioadei de când n-a mai pus alcool în gură, îşi numără ţigările fumate zilnic, are caninii superiori uşor mai lungi decât restul dinţilor, se comportă stângaci, nefiresc în relaţiile interumane... Toate acestea pregătesc, de fapt, evoluţia (mai mult sau mai puţin - în funcţie de orizontul de aşteptare al lectorului) spectaculoasă a protagonistului. Acum, la început de roman, avem de a face, mai curând, cu un anti-erou subtil şi incitant construit de autor, aparent lipsit de orice deschidere spre devenire.
Două studente frumoase foc observă apropierea onomastică Drăgolea - Drăculea (Dracula!) și-și propun, din amuzament și... interes (cursul e imposibil de învățat!!!), să testeze calitățile de vampir ale lui Fifi, oferindu-i o cină la „Roata Norocului”, mai precis, un biftec tartar (las cititorului plăcerea de a desluși savorile acestui fel de mâncare!...). Și de aici începe avalanșa de evenimente care-i vor oferi asistentului posibilitatea „experienței revelatoare”, în urma căreia, la intersecția realului cu oniricul, Fifi ajunge să fie convins că este „urmaș în linie dreaptă al lui Tihomir și Vlad Țepeș, drept jupan ereditar de Perișani, cneaz al Țării Bârsei, voievod constituțional al Transilvaniei și rege aleatoriu al României, plus Basarabia, fostă Republica Moldova, cu numele de Fifi Dracula Întâiul”. Până atunci însă, lectorul trăiește amuzat și uimit experiențele inedite și tot mai ”revelatoare” ale bietului asistent care se trezește cel mai de succes susținător de curs de la Litere, curtat de fete frumoase, agreat de membrii - exclusiviști altfel - ai COI-ului („Clubul Oamenilor Inteligenți, elita facultății...”), recunoscut de Elvis Boboieru drept nepot al boierului Athanasie Drăculea de la Perișani (victimă a Ciumei Roșii!!) și descoperit ca urmaș al lui Negru-vodă (Tihomir) și Vlad Țepeș. Spectaculos și demn să atragă atenția, acest „fir roșu” al romanului, explicând, de altfel, titlul șocant, aluziv și atrăgător pentru spiritul neliniștit al cititorului dornic de senzațional!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu