luni, 16 decembrie 2013

17 Decembrie

... și seara, la bucătărie - cel mai călduros loc din casă -, ascultam „Europa liberă”, N.C. Munteanu în mod deosebit.
Alteori, la lumina firavă a lumânării (se lua curentul...), cântam toți patru, cu voci tremurânde, „Gutuia” lui Păunescu.
Alteori, copiam la draga de „Olympia”, cea anual cărată de Luciana la Miliție pentru a i se lua amprentele..., volumașul „Moartea citește ziarul” al lui Dinescu (manuscrisul mi-l oferise Adina, iar eu îi promisesem un exemplar samizdat - i l-am dăruit - într-o seară, la oră târzie - imediat ce l-am făcut... carte-n două exemplare... -, al meu mai dăinuie prin bibliotecă). Și am ascultat înfiorați ce se petrecea la Timișoara, era deja „mâine...” sau, poate, „poimâine”... La Brașov era încă liniște.
Mai pândeam, pe la magazinele din cartier, unt, vreun pui „la liber”, nu pe cartelă, vată (rara avis pe vremea aceea, când nu apăruseră tampoanele!)...
Mă întâlneam săptămânal cu George, Sandu, Ovidiu, Jean, Claudiu, Vasile, Andrei, Caius și Marius și, după terminarea cenaclului, tăinuiam pe teme literare până târziu în noapte. Și soții Itu veneau tot mai rar, deși erau mentorii oficiali ai cenaclului... cadrelor didactice! Îl mai plângeam, neconsolați, pe Paul!
Chiar în seara aceea am aflat ce se-ntâmplă la Timișoara, inclusiv din înregistrarea audio „in direct”, cea cu mii de morți, despre grozăviile ultimelor spasme ale regimului comunist... A doua zi, retrași în anexa lui Radu, dezbăteam înflăcărați subiectul Dara, Radu, eu...
Ce-am obosit! Ce mi-am pierdut optimismul și încrederea în viață!...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu