Îngerul blond

13 decembrie 1983 - ziua trecerii marelui Poet la cele veşnice...
Să trăieşti o veşnicie în sufletele noastre, Bătrâne! 
... Şi nu pot uita autograful de la Tine, scris cu stiloul meu de pe-atunci... În ce zi şi cu ce evoluţie a Elenei Ştefoi!... 
Omagiu şi Profesorului Mihai Drăgan, fără de care...
 
Poezia

Poezia este ochiul care plânge.                                                
Ea este umărul care plânge,
ochiul umărului care plânge.
Ea este mâna care plânge,
ochiul mâinii care plânge.
Ea este ţapa care plânge,
ochiul călcâiului care plânge.
O voi, prieteni,
poezia nu este lacrimă                                                      
ea este însuşi plânsul,
plânsul unui ochi neinventat,
lacrima ochiului
celui care trebuie să fie frumos,
lacrima celui care trebuie să fie fericit.

Dezîmblânzirea
                                                                                              
De mult negru mă albisem
De mult soare mă-nnoptasem
De mult viu mă mult murisem
Din visare mă aflasem
Vino tu cu tine toată
Ca să-ntruchipăm o roată
Vino tu fără de tine
Ca să fiu cu mine, mine
O răsai, răsai, răsai
Pe infernul meu, un rai
O rămâi, rămâi, rămâi
Palma bate-mi-o în cui
Pe crucea de carne
Când lumea adoarme.

Gând 4

Atunci va fi o poveste scurtă, o confesiune scurtă,
Acum două-trei după-amieze, primesc un telefon de
la un necunoscut, care era îngrijorat că aş fi bolnav,
care era fericit că m-aş fi însănătoşit, mă rog... Şi-mi
spune un lucru care m-a lăsat aşa... nemaipomenit
de bucuros. Mi-a spus, zice: bă, poete, zice, nu mor
caii când vor câinii. Şi-mi spun mie: ştii că are
dreptate, am spus eu, să ştii că omul ăsta are
dreptate. Păi nu mor caii când vor câinii! Şi, de
altfel...