Când n-ai...

Uite, eu, de exemplu, azi n-am putut să scriu despre Casa Thüringer, pentru că Adrian Zografi de aici mi se pare cumva demonstrativ, artificial, idealizat în pendularea sa interioară (individ - clasă socială), element  de... ars poetica, dacă se poate spune aşa!! Prea demonstrativ, cred! Și iertare, Panait Istrati!!! Iubeşte-n două feluri, contribuie la ruinarea familiei celei pe care o iubeşte..., dar tot o iubeşte... Idealism şi dezastru, erotic şi social de-a valma! O-ntreagă babilonie!...
N-am veşti despre dragii mei copii zburătăciţi care-ncotro,  deşi, socoteam eu, aş avea câţiva pui apropiaţi sufletului meu care m-ar ajuta (negreşit! - „heee, he, he!” - citat din Moromeții) să întregesc... catalogul. N-am cum să-i apelez la nesfârşit, să-i agasez cu sentimentalisme ieftine, eventual și revoltător, violentându-le intimitatea... scriptică. N-am dreptul să-i agresez nici măcar cu-o floare-a gândului..., dar-mi-te vizitându-i în locuri publice prin însăși natura lor!!!
N-am...
Eu n-am fost în stare, astăzi, se-nţelege, să comunic nici cu alţii, nici cu mine, pentru că mi-e foarte ridicată starea de LEHAMITE, pentru că e caniculă, pentru că trăiesc în minunatul Tribunal kafkian în care nu ştiu prea bine cine mi-e aliat: ăl declarat anchetator, sau ăl care se pretinde avocat, aliat, prieten al meu...  Eu n-am, astăzi, bineînţeles, criterii morale, modele, idoli..., așa cum n-am idee cum arată o clasă de Filo cu 14 băieți!...
Când n-am, n-am şi gata! Ce n-am? Păi eu ştiu?!... Important este că n-am şi sunt frustrat de faptul că n-am, nu luna de pe cer, nu Frumoasa Frumoaselor, nu Ferrari..., ci un flecuşteţ de tihnă interioară şi dinafară, un spaţiu binecuvântat de armonia astrelor şi un timp (cât de scurt!) asocial (dacă pot să-i zic aşa!...). N-am cerul de vară, cu ploaie de stele căzătoare, dintr-o Bucovină de vis, cu o fată frumoasă și... conservatoristă (ce mult o iubeam în noaptea de vis și cum de n-am mai căutat-o odată întors în dulcele târg!?...), pe-un muncel cu iarbă înrourată.
N-am...