Normal

Nu întotdeauna scriu aşa cum vrei/aştepţi tu, dragă virtualule... Ce să-i faci?, eu accept slaba audienţă, deşi mă încarcă sufleteşte cea amplă, aşa cum tu ar trebui să accepţi ubicuitatea mea, omniprezenţa pe orizontală, adică pe blogul ăsta, şi pe verticală (pe bloguri care-mi sunt apropiate şi pe care mai scriu, mai îndrept, mai..., din când în când...). Şi acolo e viaţă!, şi-ncă ce viaţă!...
Mă mai gândesc: am un public stabil, care urmăreşte noutăţile şi care, dacă vede că acestea nu apar, stă în expectativă, aşteptând-o pe ea, noutatea...  Dacă nu-i, nu-i!
N-am! Dacă n-am, de un'să le iei?! Chitanţa ai tăiat-o degeaba... Chiar vrei să iei căruţa?, da' cum o duci?... (nici măcar să-mi iei!!!) - i-ar spune Moromete Jupuitului...
Şi eu, ca el!... Ascund mărunţişul, cumva fericit că l-am păcălit şi am rămas cu un oarece câştig care-mi conferă senzaţia de libertate.
Ce-i AIA?
Hasta luego...