şi-a zis Ştefi: "De doi bani vorbe (co-nimic)"

Rămâne o taină ce s-a-ntâmplat cu această pagină... Mi-i grozav de ciudă că nici măcar blogu' nu-i o treabă sigură! Nu-mi imaginez raţiunea de s-a putut pierde ditai materialul... şi cum?: prin totală înlocuire cu un altul de pe acelaşi blog!! Multe taine pentru mine! Or fi umblând ăi de la ACTA naţională şi de stat?... Refacem, cum putem, contextul introductiv: Important e că Ştefi a revenit,după lungi săptă..., ăăă..., luni, pe poşta mea electronică! Draga de ea! Îmi promite că reluăm colaborarea... virtuală! Mi-a găsit şi blogul! Mi-l laudă şi-mi-a sugerează să (re)aduc acilea celebrul De doi bani vorbe, textişor străvechi pe care ne propuseserăm să-l punem în scenă... Rateu! Mi-i încă ciudă de pirderea-n spațiul virtual, dar "cântecul tot zice-l-aş..." Iar restul: Improvizaţie!

O voce: – Stimaţi colegi şi dragi tovarăşi de muncă, astăzi vom dezbate o temă de maximă importanţă pentru învăţământul românesc şi pentru, ca să spun aşa, unitatea noastră şcolară, adică, citez: ”Reciclarea, recondiţionarea, refolosirea materialelor, prioritară între sarcinile de maximă importanţă ale învăţământului nostru”, vor urma dezbateri constructive şi la obiect, urmate, mai apoi, de un foarte interesanr şi mobilizator co-referat al colegei noastre, tovarăşa învăţătoare Mara Mardare. Dauuu… Şi gata, s-a rupt filmul, aşa că: 1. stiloul, 2. agenda primită de la draga de Luciana şi 3. Titel, bineînţeles, intră în acţiunea… mea creator-plictisită… Ca tabloul, cartea şi luna pentru Dionis... Heee! he! he! (citat din Marin Preda)

A. – Ce întâmplare coincidentă, salut, măi domnule! Domnu' mi te-a scos în cale!...

B. – Salut !?... Care-i chestia? Ne cunoaştem?

Consiliu, pe-atunci cu ţigări palmate...

A. – Păi..., nu cred..., da’ ştiţi, mă gândeam...

B. – La ce?, că mă cam grăbesc...

A. – Să vă dea băiatu’ o idee!!?

B. – Ce?...

A. – O idee...

B. – Da’ nu vreau!..., ce să fac cu ea?..., auzi?... o idee!

A. – Păi…, e universală, merge peste tot şi, mai ales, peste toate… Hai, zău, e ieftină! Una mi-a mai rămas şi n-aş vrea să mă-ntorc cu ea acasă… Doar cu una…

B. – Hm!...

A. – Hai, ce Dumnezeu! O vreţi gratis? Ce tot cârcoteşti?...

B. - ??!!

A. – Chiar o vreţi gratis??? Asta nu să poate, am crescut-o cu multă grijă şi fără ajutor din afară. Am angajat şi detectivi, s-o apăr dă spioni, că umblă şi d’ăştia..., am fost atent la stânga şi la dreapta, m-am sacrificat şi-am... ungherit-o...

B. – Ai ce?...

A. – Mă rog, am păzit-o!

B. – Bine, bine..., şi de ce tocmai mie? Ce, altul, mai..., n-ai găsit? E plin talciocu'!...

A. – Mai cum, mai cum? Mă jigniţi, dom’le şi nici pe matale nu vă puneţi într-o lumină... Ideea mea e prea bună pentru un oarecare şi ochiul meu expert mi-a arătat că nu sunteţi unul din ăia..., d’aia v-am ales! Ce dracu’!? Că mi s-a părut că poate, poate…

B. –  Ei, lasă, lasă!..., şi... ce ţi-a spus ochiul matale expert despre mine? Hi, hi, hi...

A. – Domnu’, domnu’…, nu se face asta!..., păi, se poate-aşa ceva? Să ştii că eu pe gât nu ţi-o bag! O vrei au ba, verde-n faţă, că n-am timp de pierdut, eu sunt creator de idei şi tre’ să scot alt set, că p-ăsta l-am dat gata şi fluieră vântul p'ân circumvoluţiunile mele... Hai, spune, ce faci?, cumperi, sau nu? Asta-i...!

B. – Bine, bine! Şi cât mă costă ideea aia năstruşnică?

A. – Da’ vă place??!

B. – Cine? Aaa! Păi eu de un’ să ştiu, arată-mi-o!

A. – C’oi fi prost..., cum să ţi-o arăt? Păi ce, eu vând pepeni: pe-ncercate!? Nu-l crede, nene, pă băiatu’ mai fraier decât e!

B. – Păăăi...

A. – Fără nici un păi!, eu vreau să-mi vând în mod cinstit şi fără pic de supraprodus marfa, şi-atâta! Scurt, m-ai înţeles?

B. – Suprapreţ îi zice... problemei... Iar eu?! Dau bani, evaluez ce cumpăr...

A. – Ia lasă şmecheriile, că ştiu eu ce zic. E drept, face mult, dom’le, da’ nici nu pot să ţi-o dau chiar aşa... la-ncercatelea.

B. – Bine, bine, şi eu ce plătesc?!

Atunci, acum, întotdeauna...

A. – Cum, ce? Ideea mea grozavă!

B. – Hm, hm!...

A. – Domnule, toate ca toate, da’ vă rog să mă credeţi pe cuvânt. Eu nu sunt un comerciant de-adevărat, am venit p’acilea, p'ân Vitan, doar pentru ca, să zic aşa, să le fac un bine altora..., maiii..., mai în lipsă dă idei, aşa că..., vezi, bre? Cam asta e!

B. – Stai! Ho! Opreşte-te! Acum mă faci şi prost, cretin..., un ăla care... nici..., ăăă, fără o idee în cap!! Da’ ştii că-mi placi!? Mai zi, mai zi, că-ncepe să-mi placă!

A. – Zic. Iote că zic, că-i bunu' meu!...

B. – Zi, zi, nu te sfii, vreau să văd până unde ajungi!

A. – De la taica Socrate, care i-a vândut idei lu’ nea Platon, nu s-a mai văzut un vânzător de idei aşa, ca mine. Păi ştii matale Republica dialogurilor şi Bancheta peşterii? Ha?, le ştii? Acolo să vezi! Io ştiu că le-am vândut unui ciripliu cam naiv, în colţ la Macaralei, pă scara blocului ăluia cu zece etaje...Ei, şi ce-a ajuns moş Socrate? Un biet personaj..., bufonul şmecherului de Platon..., care-a luat caimacul gândirii bunicuţului!

B. – Şi matale ai deveni bufonul meu?!... Dar ce vrei să-mi dai, de fapt?..., vreo idee longevivă, care...

A. – Pe româneşte, vă rog...

B. – O idee ca un gumilastic, care să poată fi mulsă, mă rog, întinsă, până voi muri eu şi mata şi care apoi să mai treacă şi prin celelalte veacuri? Hai că-mi place ideea utilizării în comun a ideii ăsteia buclucaşe!!!

A. – Faci mişto de mine, domnule? Eu nu permit..., ai grijă că eu..., ce te dai la radicaluri?!

B. – Vai, cum se poate? Nu se poate! Eu sunt un om serios, în căutare de idei interesante pe ca..., mai apoi să...

A. – De idei?! Păi, hai că vă vând eu una! Una singură mai am, dar e bună!

Să intru..., să nu intru... Nu că strigă lumea: hoţii!...

B. – Hm!

A. – Hai, că-i ieftină!

B. – Da’i bună?

A. – Buuună, bună, bună!...

B. – Bună de tot?

A. – Mai ceva!

B. – Mai ce?

A. – Nu, nu e cu maici..., hoţule, vrei să mă faci s-o divulg pe faţă.., nu, nu!!!, la mine nu se prinde de-astea! Crezi că m-ai agăţat, ha?

B. – Stai, măi omule!... Ia-mă uşurel...

A. – Nu, nu. Nu ţi-o spun nici mort. Nu mai vrea, ideea, s-o vând. Am uitaaat-o! Mai bine o-ngrop în mine şi n-o mai scot niciodată-n veci la lumină. Auzi, s-o vând?!

B. –  ... ??!!

A. – Auzi, ce idee! Să-mi vând ideile..., copiii mei de aur, materia mea cenuşie superior, hm, organizată, să m-apuc de export/trafic de inteligenţă...! Vasileee!, că rău ai mai ajuns, băăă! Nu mai ai ce pune pă masă, bă? 

B. – Ştii..., nene, eu mă cam duc!...

A. – Da? După ce am vrut să-mi dau visul meu cel impardonabil, dă platină şi diamanturi pă mai nimic, acum mai vrei să-ţi fac şi temenele, ca să-l achiziţionezi?! Ce mai oameni, dom’le, ce oameni!

B. – Ia mai lasă-mă dracului!, ce vrei? Eu m-am legat de dumneata, sau dumneata de mine? Ce pofteşti? Crezi că eu n-am idei? Ăhăă! Crezi că sunt un crunt exploatator al gândirii celorlalţi? Poftim, dacă vrei, vând şi eu idei, că am surplus de emisie ideatică!

Atunci brainstorm, acu' furtună de-a dreptu'!

A. – Zăăău!?, şi cum le dai?

B. – Pe cine să dau?

A. – Ideile alea multe şi cosmice...

B. – Ieftin!

A. – Da’ merită?

B. – Meeerită!

A. – Şi sunt geniale?

B. – Geniale, şi mai şi!...

A. – Universale?

B. – Nici nu se poate mai universale ca ale mele!...

A. – Hai, te rog, dă-mi şi mie o idee!!! Zău că vreau să cumpăr,... vezi mata, am cam uitat-o pe-a mea şi-aş... Poate mă ajută cumva să pro..., să pro..., sper!

B. – Nu fac nici bişniţă, nici comerţ ilicit. Nu vând, nu împrumut, nu cumpăr. Eu lucrez de unul singur, dar în folosul celorlalţi... Vaaai, ce frumos şi convingător am spus-o!...

A. – Şi ideea mea?, pe ea de ce voiai s-o cumperi?

B. – Eu..., să vezi..., eu nu... Făceam... ăăă... aşa...Conversaţie...

A. – Ce, tu nu, tu nu...?! Dinadins ai vrut să mă jefuieşti, să-mi furi ideea cea mai..., cea..., pe gologanii tăi murdari, să mă laşi sărac lipit dă ideile mele, fără odraslele mele cele dragi, lipsit dă singurele mele mângâieri..., că dă la o vârstă... doar ele-ţi rămân.

B. – Să ne lămurim, nene! Stai, nu te-aprinde aşa, pe degeaba. Cine te-a supărat?

A. – Mata!

B. – Eu!? Da' de ce?!

A. – ... dacă vrei să-mi cumperi unica mea idee, bucuria vieţii mele...

B. – Asta era? Păstreaz-o sănătos, că eu nu vreau nici s-o fur şi nici s-o cumpăr.

A. – Ooof, offf! Grea viaţă mi-a fost dat să mai am la viaţa mea! Vreau şi eu să fac un bănuţ frumuşel, cât dă cât..., acolo, fac tot ce pot ca să trăiesc cinstit şi semenii nu mă lasă... Hîîî, hîîî, hîîî... Of, of...

O altă voce – Gata, bă, s-a terminat şi consiliul ăsta! Hai să ne mai şi... destindem: ce?, nu ştii?: scriitura, ca şi cititul, dăunează greu minţii omului obişnuit, dar'mi-te celei a profesorului mult prea consiliat... şi, da, da, da!, ferească-ne Cel de Sus, ce va mai rămâne din creatorul nostru dialogal şi prea acreditat şi antrenat spre a nu adormi în eternele, instructivele, fatalele noastre şedinţe inutile şi ridicole şi necesare, adică obligatorii, to’ar’şe, dacă nu mergem acum la vodcă? Ce dracu’, viaţa-i frumoasă şi nevestele-s iubeţe! Trăiască spiritul creativ al Consiliilor Profesorale! Vivat! Peste vreo cinşpe ani cine ştie ce-o mai fi şi dacă noi vom mai fi dascăli, cu apucăturile noastre, având în vedere, to’arăşi, firea noastră zglobie şi neadaptabilă la sisteme... Haideţi, fraţilor,    că am o Krepkaia luată din Rosetti, aia da vodcă!! Titel, Romică, Toni, după miiineee! Mai lăsaţi prostiile, că belele şi traiul de-acasă...

Contemporani ai dialogului de mai sus, surprinşi într-un moment delicat şi foarte important al existenţei. Epaminonda exersează acutele şi-şi dezvoltă plămânii. Irina încearcă să domolească aplombul purtătorului celebrului nume elinesc, cu disimulată relaxare. Horia face faţă bărbăteşte situaţiei... Cât despre erou, cred că vinul de împărtăşanie era acruţ...  

N.B.: Sunt rînduri lipsite de orice pretenţii literare, sau de alt soi. Sunt rânduri scrise într-o şedinţă de Consiliu Prefesoral exasperantă, în care, pe lângă nesfârşitele intervenţii ale tovarăşilor colegi la tema impusă, a fost citit şi un co-referat grozav de lung şi de plictisitor (auzi!, gunoaiele, maculatura şi boarfele!). Le-am transcris aici cu toată grija datorită insignifianţei lor beletristice şi valorii lor cognitiv-informaţional-operaţionale în oglindirea unei modalităţi de supravieţuire. Dar acum?, acum mai funcţionează?... Eh! Sunt scrise în perioada Şc. Gen. 116, se vede că eram relaxat şi nu mă pândea frica de a pierde trenul spre Ploieşti şi nici stresul orelor de spaniolă şi română (clase mari, prea mari, dar nu conta!!) de la celebrul liceu de pe Dudeşti, deci, aprox. 1981-1982. Eheeei!, timpuri noi! Cuţite, boxuri şi măciuci!!! Tramvaiul 19 în care, seara pe la opt, urcam cu toţii, de-a valma, elevi şi profi..., ca să nu ne..., să ne... „vecinii” din simpaticul şi coloratul nostru cartier trecut tare demult în legendele savuroase ale Capitalei... Urma să fie U. Craiova – Benfica, un nedrept 1-1, în Bănie, văzut tot de-a valma într-o sală maaare (mai pas' de ţine minte, bade Antoane!...) profesorală?..., de sport?... Şi ne căutam bucurii,  supape, refugii... 

Aşa eram eu la vârsta...

 

poeme (ratate) dintr-o suflare...

Mereu am vrut să notez gânduri nespuse, fulgurații, poeme ratate din start și, de-aceea, sublime. Mă iartă dacă nu-ți vin la socoteală, mie-mi vin, și - din când în când - mai scriu și pentru mine (cu mine-n suflet, ca să visez de mine - vorba prefăcută a poetului...). Sigur c-am deschis doar foaia..., adicătelea, s-ar putea să revin, poți să știi cum e cu morbul autorlâcului... Nu, nu poți!

Frumoasă-i și demnă eternitatea!

• În roua dimineții, admir privirea-ți verde.
• Ca valurile mării, iubirea mea spre tine...
• Nu spune, nu spune nimica, în ochii tăi - totul...
• Mereu, pornesc mereu spre răsărit.
• Păgân, eu îți ridic altare din păpurișul bălții.
• Mi-e tot mai dor de ziua-n care m-am născut...
• Ah, ochiul acela din a frunții delta!
• Prin mine, ea nu se supune legilor firii.
• Tânără, rebelă, labilă - Dunărea mea.
• Darul lui Dumnezeu - recursul damnării din Veac!
• Să fii simultan insula calvarului și balta fericirii... 
• Și noi am ne-am fost gonit din Paradis!...
• Nu viața, clipa cea repede trebuie oprită!
• Visul meu: un cântec de adormit pruncii nenăscuți ai domnişoarelor de pension...
• Ochii tăi - două promițătoare, înstelate nopți 
• Gazela blondă,-n bleu, prin verde lin trecea... 
• Nu, nu sparge oglinda, n-o sparge, ascunde-o mereu!
• Mă simți cum bântui etern în jurul tău?!...
• Pe hol, cu demnitate, îmi plimb galoșul senectuții.
• Fii sigură, iubito: ieri vom fi din nou tineri!
• Poet scump, ce mă coşti cinci-cincizeci...

„Şi toate nenorocirile minţii tale se vor abate asupra ta”

Doamne, vino, Doamne, și vezi...

Este mottoul pe care-l aleseră prietenii pentru placheta „Anluminură” din volumul de... debut cu acelaşi titlu al lui Paul Grigore. Şi nu întâmplător!

A fost 3 iunie 1989! Nu, nu cred, a fost cam 31 mai 1989. Cam atunci s-a întâmplat ca Paul să plece discret, şi totuşi..., dintre noi. Vestea a venit pe neaşteptate. La un ceas de seară tihnit, prin intermediar, Luciana, a venit ştirea teribilă de la George Crăciun, Paul avusese un grav accident de tramvai şi era însoţit la Bucureşti de Ovidiu Moceanu, în speranţa că la un spital reputat, cineva îl va salva. E.S. punea şi el o vorbă de bine la un doctor celebru în tratarea afecţiunilor cerebrale. 

Ce se întâmplase, de fapt...? Spun autorităţile timpului că un individ beat a apărut imprevizibil, dând haotic din mâini şi păşind nesigur pe picioare, din rău-famatul parc „Tractorul” de-atunci, exact în momentul când unul din ultimele tramvaie trecea prin zonă (11,30-12 p.m.). Şi s-a întâmplat ca respectivul cetăţean să fie acroşat de tramvai, rănit grav, dus la spital şi, apoi, trimis la Bucureşti. 

Din loc în loc, o rază de lumină

Insistenţa asupra stării de ebrietate şi asupra nevinovăţiei vatmanului ne-a dat de gândit (eufemism condamnabil chiar şi azi!) nouă, celor care îl cunoşteam bine pe Paul. În primul rând, el nu avea ce să caute în parc la ora aceea. Nu era omul care să-şi permită plimbări romantice, solitare, într-un loc..., într-un loc. Paul avea oarece probleme cu simţul esenţial pentru un om al Cărţii: vederea, de aici, ochelari cu multe, foarte multe dioptrii (pericolul de a-şi pierde vederea până la 39 de ani); el corecta teze cu lupa şi cu lampa de birou. N-avea ce căuta în miez de noapte pe străzi, mai mult, în parc.

Părea că printre nori s-a fost...

În bârfa străzii, s-a avansat ideea că un tip beat a avut un accident de tramvai, în care el şi numai el a fost vinovat. Ulterior, am aflat că Paul fusese într-o vizită în seara cu pricina: în sfârşit, spre bucuria noastră, hotărâse să se recăsătorească şi fusese la viitorii socri. Dar întâlnirea s-a terminat la o oră rezonabilă, iar părinţii fetei locuiau pe aceeaşi parte a drumului care duce spre „Rulmentul”. De ce ar fi traversat Paul şi s-ar fi dus spre oraş, când el avea probleme cu vederea şi ora era destul de înaintată? S-a îndreptat, pur şi simplu, spre tramvai, iar „bietul” conducător auto nu l-a putut evita. Să reţinem că vatmanul nu a fost nicidecum sancţionat în urma incidentului.

Privește cum pleacă speranța!

Ce-a urmat? Paul n-avea rude în Braşov, aşa că au fost contactaţi prietenii. Durerea şi panica s-au intersectat, nu ştiam ce şi cum e de făcut. Pr.prof.dr. Moceanu a fost mintea cea mai limpede şi totul părea să meargă bine la Bucureşti, Paul se întrema, dar a venit şi ziua când, pe neaşteptate (mergea bine!!!), am primit vestea că Paul a murit. Prin grija „organelor” sicriul, sigilat, urma să fie trimis acasă, la Cămârzana, un sat ca de basm, dar uitat de lume. Oşenii, o dată oameni, n-au ţinut cont de autorităţi şi şi-au omenit mortul cum se cuvine, spre marea noastră (a mea!) uimire. Au desigilat sicriul şi l-au omenit pe cel mort cum se cuvine.

Cândva, Paul mă felicitase că n-am luat două posturi de profesor acolo de unde el fugise. Ştia de ce. Satul este frumos, întins pe dealuri (muncei) care încântă, dar n-are în preajmă nici un fel de aşezare...aşezată. Vine din veac. Cărări întortocheate, garduri simbolice, de nuiele, între locuri, case ascunse printre arbori. flori şi fîneaţă cât vezi cu ochii. Iar sus, la linia crâmpoţită de culmi a orizontului, Ucraina!

Pe Paul l-am cunoscut imediat ce am venit în Braşov. Aşa a vrut Cel de Sus, ca bunul dascăl şi prieten C. Grindeanu să ne facă să ne cunoaştem. El, profesor la 13, eu, la 30, cu orare aproape identice, ne puteam vedea aproape zilnic. Stăteam de vorbă îndelung şi puneam, în felul nostru, ţara la cale. O vreme a stat în gazdă prin Schei, pe C.Brâncoveanu, sus, şi era mai greu de comunicat cu el. Apoi s-a mutat în cartier, într-o „lamă” de nefamilişti pe „13 Decembrie”, undeva la etajul 9. Tot grupul nostru a fost fericit şi activ la acest eveniment: Paul avea, în sfârşit, casă, ba chiar aproape de şcoala căreia i se dăruise cu totul.

La vremuri noi, dezvoltatori noi...

Era grozav de iubit de elevi, deşi lucra în stil propriu, inconfundabil. Într-un an a dat, ca subiect de teză la clasa a VIII-a, an terminal, să comenteze celebrul vers „Pământul e albastru ca o portocală”, şi o mamă, colegă, m-a întrebat îngrijorată: „ce-a vrut de la copii?” Le stimula creativitatea, lucru rar într-o vreme în care tot omul era bine calat pe clişee de care ţi-era... jenă măcar să le memorezi. Era o obişnuinţă ca Paul să parcurgă, în clasa a VIII-a, manualul de 2-3 ori (şi ce texte erau pe-atunci!), de fiecare dată altfel, în aşa fel încât copiii să nu aibă probleme, indiferent de formularea subiectului propus de Minister.

 Din păcate (nu, din firea lui Paul!), era foarte franc în tot ce avea de transmis, la şcoală, copiilor, la şedinţe, părinţilor, sau pe stradă, oamenilor. Şi Paul nu era prevăzător cu sine, spunea clar, direct, înfricoşător ceea ce gândea, deşi, spirit de mare literat, mai îmbrăca în alte haine lingvistice mesajul de transmis. Ne amuzam pe tema asta! Aveam vreo două librării şi-un stand pe care le frecventam împreună, rareori eram eu cel care să-i recomande celuilalt cărţi... Şi aici discuţiile priveau tot realitatea timpului, chiar dacă era greu descifrabile pentru lumea din jur. Paul n-avea o bibliotecă impresionantă ca număr de cărţi achiziţionate, în schimb, tot ce avea reprezenta ce-i mai bun în domeniile care ne interesau.

O ultimă amintire, dacă eseurile, excelente, s-au salvat pentru că au apărut, majoritatea, în „Astra”, poemele lui Paul Grigore s-au păstrat datorită formidabilei intuiţii a lui Ovidiu Moceanu, care i le-a cerut spre a le citi şi apoi i-a spus că le-a pierdut... Paul a insistat în a-i fi restituite, voia să le refacă (distrugă?), pentru că era foarte exigent cu ceea ce scria, realmente lupta cu vorba scrisă! Câte variante pentru fiecare din versetele sale, câtă vervă în a demonstra de ce vrea să renunţe la rânduri care plăceau celorlalţi... Era un alchimist care căuta numai esenţe.

Şi nu c-aş vrea să fiu patetic, pentru că, până la urmă, era un om ca şi noi, dar mai altfel, aşa că pentru mine şi ai mei, Paul Grigore este inconfundabilul copil mare, luptătorul cu morile de vânt, autor de scrieri care nu erau (sunt) suficient puse în valoare şi un desăvârşit PRIETEN.

... asupra ta, asupra noastră...

N.B.' : Maria Petraşcu, ziaristă braşoveancă, a aflat nu se ştie cum (la vreo cafea... feministă!) că i-am fost prieten lui Paul Grigore. Cum se împlineau zece ani de la tragicul sfârşit al acestuia, mi-a cerut „un material” (cel de mai sus), spre publicare. Evident că n-a apărut..., dar au fost preluate pasaje mai ... interesante pentru condeierul zilelor noastre şi cititorul său, pentru a (re-)lansa curiozitatea publicului asupra unor atrocităţi petrecute chiar în urbea noastră. A ieşit un colaj cu aer de Fapt-divers redivivus.

N.B.'' : Fie iertată Maria Petraşcu, dar evocarea a fost doar o pagină de tabloid, care asta s-a şi vrut, nimic mai mult, dar nici mai puţin. Nu ţin în mod special la ceea ce scriu, dar..., m-am gândit că şi tu vrei să mai ştii câte ceva din ce-a fost. Bog şi-o mai fi amintind de cele câteva vizite la Paul sau ale lui Paul?...

Furtună-n suflet și pe cer furtună...

Eeeei! s-auzim de bine!      

Cândva, pe Postăvarului colţ cu Macaralei, stânga...

II. Sună dogit, sacadat, obosit ceasul, iar el îl aude şi se înduioşează, apoi îşi trimite veşnic cârcotaşa mână dreaptă să deschidă radioul... N-ascultă prea atent, aşteaptă însă vocea simpatică, optimistă a crainicului său preferat, voce care îl reconfortează, îl fortifică şi-l dă, în cele din urmă, jos din pat.

Eeei!, repede!, e deja timpul... re-pe-de la... bucătărie, pune de-o cafea şi fuge apoi la baie. Nu e apă caldă. Oare de ce nu e apă caldă? De câte ori am EU nevoie, nu curge apă caldă, curge pe..., da’ rece! Spălatul, la bustul gol, este un sui generis spectacol sonor: pufăie, fornăie, pleoscăie, scoţând un surprinzător de variat sistem de interjecţii, imposibil de redat grafic. Cred că este vorba de o originală formă de manifestare a plăcerii.

Cafeaua!! Stă liniştit şi aşteaptă să fiarbă cafeau... Poate că s-a trezit şi ea, poate bem, fără să ştim,  cafeaua împreună!... Hm! Prin telepatie... Ce prostie! şi un cuţit i se înfige încet, temeinic, insinuant, în piept. Facem patuuul... aşaaa..., acum ne punem pantalonii. Cum să mă îmbrac? Cămaşa bleu, helanca bleu-marin sau puloverul alb? Ce-mi pasă cum privesc şi ce privesc ceilalţi la mine?, eu sunt deja terminat, şi cu sanie şi cu car, într-o privinţă, şi-apoi, nu-mi pasă!... Las'c-o să-i pese lui, pruncului!..., peste veacuri!

Soarbe cafeaua, continuă acţiunea „echiparea” şi-şi pigmentează gesturile cu obişnuitele trei-patru ţigări de dimineaţă! Ce gust rău au ţigările dimineaţa! Ce plăcut e să-ţi stăpâneşti repulsia şi să-ţi faci singur rău! Carpaţi fără de Sfântu Gheorghe, obţinute cu greeeu (am o mămică la o tutungerie şi m-anunţă cînd primeşte...) 

Ieşirea în stradă prilejuieşte întâlnirea cu nea Fane, administratorul blocului de... 110 garsoniere cu locatari care de care mai ciudaţi (N-o fi având ce face în casă, îl vezi mai toată ziua pe scăunel, aici, la intrarea blocului.) „Să trăiţi, dom’ profesor!! „Vă salut, ce mai faceţi, nea Fane” „Mai satu şi eu p-aci... Da’ n-aţi întârziat?” „Nuuu, nicio grijă, pân’ la 116, o nimica toată... Vă salut!” „Să trăiţi!”

Aventura traversării giratoriului îl duce mereu cu gândul la Bodă, proaspăt şi imprevizibil pieton. Grea intersecţie! Colac peste pupăză, giratoriul ăsta uriaş..., dacă nu eşti atent, om mare fiind, poţi să devii protagonistul unei frumuseţi de accident, că maşini, slavă Domnului, curg cu nemiluita. Un dram de neatenţie şi ajungi în împărăţia cerului care se află ceva mai sus de etajul opt la care locuieşte el!!

Trece pe la chioşcul de ziare de lângă Secţia 13 de miliţie şi-şi cumpără „România literară” („Luceafărul” şi Săptămâna” – mâine), o bagă absent în nelipsita şi deja proverbiala geantă de umăr. Buzduganul aruncat înainte de ivirea zmeului... Fără un sfert. Mai e timp de o ţigară, da’ ia-o la picior! 
La şcoală! Toootul este somnoros, deşi ora..., colegii s-au trezit şi ei prea devreme, majoritatea se mişcă somnambulic, totuşi sunt câteva femei care au o mulţime de chestii de relatat acum, după atâââta timp scurs de la despărţire... Semnează condica - e păţit de când domnu' (deşi-i cam tovarăş) Costea i-a tăiat ziua când a fost de serviciu, cu toate că au cântărit împreună hârtia adusă de elevii claselor a treia şi i-a ţinut şi vreo două ore, că adjunctu' avea o... şedinţă! A rânjit satisfăcut şi i-a tăiat ziua, nişte amărâţi de lei... dintr-o zi metodică - şi fuge la clasă. Ce elevi cuminţi! Ce clasă ordonată! Ce... va nu-i în regulă! 
S-auzim numai de bine!
P.S.: nu ştiu ce reprezintă II-ul de la începutul paginii, dar promit să-l caut pe I! 

Gâgă pe sticla TV (II) - episod realizat la... minut!

... adică azi început, terminat când o da Domnu'! Păi ce?, scrie undeva că blogu' nu poate fi un şantier?, adică un material viu, mereu perfectibil? Nu?! La mine va fi!!  Vei vedea!... - adică nu..., nu vei vedea, pentru că tu eşti cititorul grăbit al vremii de azi - n-ai tiiimp! - ioc! Cre'că şi cu pozele o las mai rar, păi ce, ăsta-i album foto?, sau jurnal de..., mă rog - jurnal de ceva! Încă o chestie: prietenii devin, aici, monedă de schimb, mijloc de intrare în comunicare cu persoane absolut necunoscute, dar care. cine ştie cum, au habar de... acel Iordache, acel Condurache, de... Aurel sau de... vreun Mihai, că de, Georgică Bădărău e figură cunoscută în "dulcele târg" al Ieşilor, din Copou, până-n...Podu' Roş sau de pe Sărărie, până-n Alexandru..., neapărat cu oprire în staţia Ciurea!

Am vrut poză cu nori, dar e frumos apusul!

• Nu este cazul, analize se fac analize în timpul războiului, ci la sfârşit.
• Domnu' ministru Boc, n-a prea pus limba română acolo unde trebuie!...
• "Îl înţeleg pe dânsul că e primar, dar chiar aşa, să nu ia legătura cu nimeni?..."; "Ăla care e la telefon e un boschetar..."; "Vă rog frumos eu nu-s boschetar, am 25 de ani şi nu v-am cerut nimica!"; "E clar că spiritele sunt încinse acolo, probabil din cauza înzăpezirii..."
• Este vorba de ploaia-ngheţată, care i-a speriat chiar şi pe canadieni, obişnuiţi cu iernile grele...
• Atât mămica cât şi bebeluşul sunt la ora actuală în stare bună!
• Mulţumesc, George! plastic ca-ntotdeauna...!
• Oamenii se bucură de aceste clipe plăcute, totuşi cei mai mulţi se chinuie să circule pe trotuare...
• S-a încălzit puţin şi a început să bată vântul, ceea ce verifică ceea ce au afirmat cei de la meteo...
• E destul de bine, se viscolește încă în parte de sud a țării...
• Ziariștii pun în gura unor politicieni vorbe pe care aceștia nu le-a spus...
• Vremea închide şi deschide drumuri!
• Vă asigur cu fermitate că nicio localitate nu va fi vădită de electricitate!
• Ceea ce ne-a spus meteo s-a confirmat!
• De când Agenţia Naţională Meteo a ajuns una din argumentele de manipulare a guvernului?
• De câteva ore bune, practic, drumul este impracticabil.
• Ar fi de preferat să nu trebuiască să salvăm vieţi omeneşti!
• Nu în ultimul rând aş vrea să..., în primul rând aş vrea să vă mulţumesc pentru...
• Aş vrea să mulţumesc tuturor celor care sunt acum în stradă, fie că sunt drumari, jandarmi, jurnaliştilor care sunt în stradă, să ne furnizeze informaţii, patroni din transportul naval, navigatori... [Parcă ar fi fost finalul galelor Oscar! - comentariu din studio]
• Codul portocaliu se plimbă dintr-o zonă geografică într-alta!
• Găina, deci, este un organism viu care face ouă!
• Este foarte normal pentru ca cel care nu munceşte nici să nu primească!
• Cei care vor să meargă la munte în acest weekend au de unde să aleagă, mai ales doamnele, în acest început de martie...
• Trebuie să-şi dea demisia Jandarmeria pentru ceea ce fac!
• E o a(A-?)ntenă liberă! Cred că domnu' Gâdea ne reprezintă pe toţi prin ceea ce gândeşte!
• Vladimir Putin are patru contracandidaţi, dar nicio emoţie!
• X a intrat într-un partid apropiat premierului, care l-a exclus ca pe o marionetă...

I. Iarnă ca-n '54...

Te rog să mă ierţi, dragă virtualule, dar nu-mi prea aduc aminte cum era în februarie '54... Probabil băusem prea mult... lapte, şi-mi petreceam timpul tot într-o toropitoare mahmureală călduroasă, pufoasă, undeva,-ntr-o casă din Bărăgan. Aşa cum, din neglijenţa bieţilor şi dragilor mei părinţi, am ratat şi moartea generalissimului... Chestie de planificare proletcultistă: el s-a săvârşit în februarie - eu m-am născut în decembrie... acelaşi 1953.
Nici frate-meu nu cred că şi-amintea, chiar dacă el era, ehe!..., flăcău de doi ani şi!... Mereu marşa pe marea diferenţă de vârstă dintre noi şi-mi arăta ce-i era îngăduit (de către cine?) lui, şi mie, nu! Oare-şi scotea năsucul spre ogradă, să vadă cum e zăpada? Parcă l-ar fi lăsat cineva... Nooo, nici Nelu nu-şi amintea nimic..., nici măcar de faptul că-mi dădea, invidios, târcoale, gata-gata să-mi administreze vreun ghiont pentru că-i subminasem supremaţia: mai era cineva alintat în casa aia!... Neîngăduit!Şi totuşi, întotdeauna mă proteja în lumea nu tocmai blândă a puştimii din port. Era îngerul păzitor al copilăriei mele ceva mai puţin bărbătoase, aşa cum eu eram regele neîncoronat al ... diplomaţiei când trebuia să-l scot din cine ştie ce dandana cât noi de mare! Noi - pentru că plata era comună, indiferent de inculpat (care, mai întotdeauna, era el!, avea un talent înnăscut în a stârni primejdia!), aşa am crescut solidari, ca doi gemeni născuţi la doi ani unul de celălalt!

Se vede cât de-ncântat îs! Nuuu?

Mama şi tata depun mărturie...

Dar, îmi amintesc de-o iarnă formidabilă de prin '65. Pe Dunăre, parcă dăduse cineva foc la care întregi de lemne ude care ardeau mocnit, stârnind un fum, de nu vedeai la doi-trei paşi distanţă... Cerul - dacă ridicai mâna un pic mai sus de creştet - îl atingeai, aşa era de jos! Plumburiu-albicios ca şi albia dragei mele ascunse ochiului... Nici vorbă de şalupe, vapoare, pontoane - totul fusese adunat gospodăreşte, pus la adăpost, prin docuri, pentru a fi readus la primăvară. Ceaţă-aburi şi ciori. Atât! Şi o linişte lugubră (sintagmă dulce paşoptist-caragialiană!!), şi din când în când nişte trosnete grozave dinspre albia Dunării, şi, din depărtare, urletele vreunei haite de lupi. Iarnă, ce mai!...

Parcă m-am mai obişnuit!

Părculeţul din faţa blocului - de nerecunoscut, parcă turnase cineva,    fără nicio socoteală asupra lui saci peste saci de albeaţă pufoasă. Era plăcut şi biata mama nu putea să ne ţină în casă - o tuleam fericiţi, deocamdată doar în parc (din căte se vede, era chiar plăcut, de vreme ce au coborât amândoi părinţii spre a-şi recupera odoarele!), Belvedere ne-aştepta mai târziu, după ce se tasa, cât de cât, zăpada. Era de departe, vadul nostru preferat: abrupt, cu două trei şicane... cam pietroase!, luuung şi lipsit de circulaţie rutieră! Vă daţi seama!? - atât de abrupt, că nu treceau maşini pe-aici nici măcar vara. Iarna - probleme cu frânele, oricât de bune ar fi fost, vara - colţii ca de stâncă ai pietrei de granit pusă, parcă, spre disperarea şoferilor! Sanie bună aveam, prieteni - oho! Iani, Take, Iorgu şi chiar Hristu şi Mişa, fraţii Nico şi Costa abia aşteptau să-ncepem hârjoneala de pe vad: era al nostru, intruşii nu-ndrăzneau să ne calce domeniul..., era prea privat - ei? pe drumurile publice, urlând din toţi rărunchii: pâââârtieeee!, ca să se ferească trecătorii de pe'mpăratul Traian, că pe-acolo trec şi primejdios de multe maşini înspre şi dinspre port. Vacanţă şi... răbdare până luni, cînd pleacă ai noştri la lucru... Singurul paznic al puştimii - tanti Andriana, mama lui Iani - e prea bun, ca să ne certe sau să ne pârască celor mai... (eufemism:) autoritari, aşa că de dimineaţă, de pe la opt şi-un pic (că nu-i timp de pierdut!!) până pe la două (că pe la patru încep s-apară ai noştri de pe la servicii...), când, rebegiţi şi uzi până la piele, ne retrăgeam spre casă, al nostru era Belvedere, cu impunătorul zid de cărămidă roşcată al cetăţii de odinioară.
O să-ţi povestesc, poate, cum am mers Dunărea la picior! Tot în iarna aia de la 11-12 ani...
S-auzim numai de bine!

Gâgă pe sticla TV (I)

Atent la ştiri, în inconfundabilul meu birou

Avant propos: Ca tot românul patriot şi dornic să fie la zi cu evenimentele din ţară şi din lume, şi eu stau mai toată ziua, când apuc, "pe surse", atent la minunile ştirilor şi la ale lumii, precum şi, dinadins, la ”tocşuorile”  televiziunilor conduse anume şi manipulate, aşadar, de moguli. E o chestie absolut psihanalizabilă, dacă stai şi te gândeşti, cu mânie... capitalistă,  cât de dezinformaţi am mai fost noi până acum... 20 de ani şi cât de... curentaţi, vreau să zic "la curent", suntem azi. Privesc satisfăcut, evaluez cu luciditate şi, după cum se vede, conştiincios, iau notiţe. Să nu uit... Şi-apoi, posteritatea?... Am o datorie faţă de ea... - scriam într-o agendă, pe vremea când nu te descoperisem, partenere! Deci, de-acuma, suntem doi care să nu uităm... ce de veşti minunate ni se oferă!

• După primele cercetări, noi susţinem şi credem că cauza principală a incendiului este aprinderea intenţionat a sursei de incendiu cu scopul de a-l genera.
• În acest sens, pentru a evita alte evenimente rutiere, rugăm conducătorii auto să păstreze o distanţă regulamentară suficientă.
• Situaţia este destul de gravă şi aceasta pentru că neajunsurile de aici se explică prin lipsa adecvată de igienă.
• Îţi dai seama cu câtă grijă a ales-o SPP-ul pe Maricica! Dacă ar fi avut şi poporul aceeaşi grijă când şi-a ales preşedintele...
• Vor fi, cu siguranţă, arestări, dar, probabil, mai mici...
• Sicriul a fost depus, chiar în aceste clipe, în cripta catedralei mitropolitane, unde a şi rămas. 
• Nu ştiu de unde de ştie domnul X ce s-a-ntâmplat în iarna aceea, având în vedere că pe-atunci era sigur doar cu taică-său la serviciu... 
• E, aşa, o chestie împotriva siguranţei naţionale, dacă-l huidui pe preşedinte, pe el.
• După cum aţi putut constata, preşedintele a fost rău huiduit la Iaşi şi ceva mai decent la Focşani.
• O identitate se poate pierde atunci când cineva nu are o identitate suficient de puternică.
•  În acest moment, tendinţa de a da dovadă de exces este tot mai mare.    
• Sigur că noi am luat toate măsurile preventive necesare, dar, sigur, există posibilitatea să se întâmple accidental.
• Trăim în Egipt, domnilor, şi asta ne Mubarak tot timpul!
• Viaţa e rotundă, frate! Dacă mă ajuţi, poate te ajut şi eu cândva... 
• Ca să fim mai inteligenţi, ar trebui să avem fiecare conştiinţa propriului vot!
• Am intrat în politică pentru că am simţit că trebuie să fac ceva, măcar să se audă că mai sunt şi alte opinii.
• Va fi bine în România când vom şti ce băgăm în urnă!   
• O cercetare atentă a fenomenului ne relevă că noi am suferit de un anume naţionalism singularizat, cumva standardizat.
• La ceremonia de înmormântare a participat toată crema bisericii ortodoxe de la noi, şi nu numai.
• Mă iertaţi, dar vreau să completez ceva în plus...
• De asemenea, este foarte important să avem bani şi pentru pensiile de azi şi pentru pensiile de mâine.
• Şi ţin cu fermitate să vă asigur că în calitate de prim ministru ştiu ce trebuie să fac.
• Chiar în acest moment a debutat slujba de înmormântare.
• În mod cert vom afla adevărul după ce medicii legişti vor efectua necropsia cadavrului celui decedat. 
• Am plăcerea să vă anunţ că în această seară va avea loc aici un concert de muzică.
• Din câte se pare, în bancă se afla un individ care părea să aibă nicio treabă.
• Suntem o ţară de puşcăriaşi. Oricine poate fi arestat preventiv, dacă un academician poate fi puşcăriabil! Înainte aveam planificat cât grâu, cât porumb, cât... vom avea la hectar, acum avem câţi puşcăriaşi vor fi în februarie. Suntem o ţară anapodă, asta-i concluzia!
• Imnul e o chestie împotriva siguranţei naţionale dacă huidui pe el.
• Ca alegător şi cetăţean, sunt supărat în primul rând pe noi că ne-am lăsat păcăliţi, şi sunt supărat pe cei care râd mulţumiţi că ne-au păcălit.
• Au luat maşina de Florica şi Florica a luat-o pe Glodeanu ăsta... Chiar şi maşinile de deszăpezire au fost depăşite!
• Un magazin din X a fost înghiţit sub pământ. După cum am văzut, o bună bucată a fost înghiţită de apă.
•  Din păcate, trebuie să ne oprim aici cu dezbaterea noastră. Nu mai avem timp, vin ştirile peste noi.   
• Sicriul a fost depus, chiar în aceste clipe, în cripta catedralei mitropolitane, unde a şi rămas.
• Bilanţul regimului X este unul despre care am discutat în repetate rânduri şi care se agravează de la o zi la alta.
• Pentru un miner care lucra acolo cu lopata şi târnăcopul, credeţi că ar fi fost o problemă să lucreze acum la terasamente, ba acolo e şi la aer curat?! 
• În România tot ce s-a promis s-a compromis!  
• Sunt trei victime ale unui accident rutier. În momentul de faţă lucrăm la stabilizarea lor.
• Şi cum stăteam liniştit cu nevasta la televizor..., o bubuitură, aşa, şi s-a întrerupt în continuu curentul în tot cartierul.
• Preocupaţi să salvăm ţara, am lăsat în urmă oamenii! (e proaspătă, e de azi, e de acum cinci minute!)
• Suntem o ţară de puşcăriaşi, asta e. Oricine poate fi arestat preventiv, dacă până şi un academician poate să fie puşcăriabil.
• Înainte aveam planificat cât grâu, cât porumb, cât..., în sfârşit, vom avea la hectar, acum avem câţi puşcăriaşi vor fi în februarie. Suntem o ţară anapoda, asta-i concluzia! 
• În acest moment, biserica este plină înăuntru.
• Eu vorbesc de acţiunile procurorilor care sunt nişte instrumente în mâinile acestui om.
• O explozie de bucurie a cuprins întreaga ţară, transformând marile oraşe în sărbători uriaşe. 
• Populaţia de pe o rază foarte mare este prea săracă să poată să meargă la spitalele din oraşul reşedinţă de judeţ.
• Cine dintre cei de faţă îşi va suma responsabilitatea deschiderii acestei discuţii îşi va asuma şi responsabilitatea încheierii discuţiei.
• Eu recunosc că aş fi fericit dacă aş supăra guvernul, ministerele, alte instituţii centrale şi locale, pentru că asta e meseria mea.
• N-a găsit să dea 100000 $ pentru transmiterea meciului pentru titlul mondial, dar s-a repezit să-i pună campionului frunza pe chiloţi.
• Au fost efectuate controale la acest punct de frontieră care a fost vehiculat în ultima vreme.
• S-au format cozi de maşini de kilometri. 
• Nu este exclus ca lucrătorii vamali să fie aduşi la serviciu însoţiţi de jandarmi.
• - Da, da..., şi totuşi, spuneţi-mi: trei mii de maşini, sau trei mii de maşini de sens?                                - Nu ştiu să vă spun lucrul acesta...   
• Omul n-a mai suportat aceste reproşuri şi a recurs la băutură la acest oribil gest.
• Cei care nu şi-au făcut cu datorie misiunea trebuie să plece din acest minister. 
• Dintr-o secundă de fracţiune s-a dus până în cămară, să ia o cutie cu spagheti şi l-a găsit în aşa hal de n-a ştiut ce să mai facă.
• Deocamdată e un grad destul de redus de alertă, dar cei de la centru sunt pregătiţi oricând să ridice acest grad de alertare. 
• - Puteţi să ne spuneţi, aşaaa, cum vă descurcaţi cu zgomotul de pe Magheru?                                    - Dragă domnişoară, e infernal de zgomotul zilei!...   
• Am o mare rugăminte. Eu trebuie să închei acum. Nu vreau să aplaude nimeni, că n-aveţi de ce... Hă, hă, hă!
• - Ne spuneţi, totuşi, dacă ştiţi cumva, de ce nu mai prinde X un loc la naţională?                                - Îi plac păsăricile necântătoare..., he, he, he, înţelegi, don'şoară?... 
  
• Începem cu infernul libian după infernul egiptean şi stăm holbaţi, cu ochii pe Realitatea libiană.  
• Am redevenit Ţara Discuţiilor în Şoaptă.
• Câştigător al turneului la ultimele două ediţii, slovacul a venit foarte încrezător în Dubay.
• Vancouver este oraşul în care se trăieşte cel mai bine din lume.  
• Astăzi e o zi foarte bună: avem Mercur şi astăzi intră şi Marte!
• Ce probleme cu preşedintele, cu premierul, cu vameşii, cu Bercea Mondialul?... Marea ştire a zilei e că Moni divorţează de Iri! Ţara plânge şi-i şocată!! 
• Steaua aşteaptă rezultatul celuilalt meci, moment când va şti dacă a rămas pe primul loc.
• Ori şi-a făcut treaba şi a supărat pe cineva, ori nu şi-a făcut treaba şi a supărat pe cineva. Există două variante.
• Preţurile se vor scumpi indubitabil, în următoarea perioadă.  
• Dacă angajatorul din Finlada vrea să vadă abilităţile angajatei, operatorul TV împreună cu angajata va da o probă privind calităţile acesteia.
• Vreau să vă împărtăşesc ceea ce gândesc când sunt conştient şi lipsit pe plan sentimental.
• Asta înseamnă debandadă, dezordine politică care dăunează partidului... 
• Cred în oamenii simpli, cu pregătire simplă, dar şi în intelectuali! 
• Ne trebuie o politică cu picioarele pe pământ şi nu cu capul în nori!  
• Preţul va creşte sigur şi se va dubla probabil.           
• A fost una dintre cele mai slabe decembrii din ultimii douăzeci de ani.
• Vom continua să vă oferim informaţii de ultimă oră, luând o pauză de publicitate.
• X a dat de scandal cu mine.
• De aceea, respectuos transmit telespectatorilor dumneavoastră: cetăţenii să nu plece la drum, dacă nu le este impetuos necesar! 
• Mama ţi-a îmbogăţit viaţa cu poveşti. Acum e rândul tău să-i aduci acasă eroii preferaţi: oferă-i mamei tale 3000 de filme de pe canalul XYZ de la compania de telefonie ABC!
• Aceste informaţii vin de la martori care iau parte la acest măcel.
• Sunt unele elemente care sunt relativ demodate.
• Aici e marea manipulare a unor televiziuni pe care o practică!
• Soarele iese din..., de sub nori.
• Nu pot să trec cu vederea o informaţie proaspătă pe care v-o dădeam în urmă cu căteva zeci de minute.
• Dacă se-nchide un spital, se deschide un cimitir, iar dacă se închide o şcoală, se deschide o puşcărie.
• Un medic, dacă nu este de specialitate, e posibil să nu-şi dea seama că-i gravidă, dacă femeia nu spune că e gravidă.
• Am ajuns o ţară de mămicuţe şi bebeluşi!
• Desigur, ţinuta unei doamne nu este completă fără un partener potrivit.                
•           Aşa cum am menţionat mai înainte, X a introdus acel impozit forfetar unde foarte multe IMM-uri au dat faliment. 
  Atât am avut răbdare să adun, deocamdată! Cum verba volant, te rog, dragul meu receptor, să ai  încredere în onestitatea-mi! Încolo, s-auzim de bine! 

  

  Încântat de perspectiva luminoasă ce ni se deschide