Cândva, pe Postăvarului colţ cu Macaralei, stânga...

II. Sună dogit, sacadat, obosit ceasul, iar el îl aude şi se înduioşează, apoi îşi trimite veşnic cârcotaşa mână dreaptă să deschidă radioul... N-ascultă prea atent, aşteaptă însă vocea simpatică, optimistă a crainicului său preferat, voce care îl reconfortează, îl fortifică şi-l dă, în cele din urmă, jos din pat.

Eeei!, repede!, e deja timpul... re-pe-de la... bucătărie, pune de-o cafea şi fuge apoi la baie. Nu e apă caldă. Oare de ce nu e apă caldă? De câte ori am EU nevoie, nu curge apă caldă, curge pe..., da’ rece! Spălatul, la bustul gol, este un sui generis spectacol sonor: pufăie, fornăie, pleoscăie, scoţând un surprinzător de variat sistem de interjecţii, imposibil de redat grafic. Cred că este vorba de o originală formă de manifestare a plăcerii.

Cafeaua!! Stă liniştit şi aşteaptă să fiarbă cafeau... Poate că s-a trezit şi ea, poate bem, fără să ştim,  cafeaua împreună!... Hm! Prin telepatie... Ce prostie! şi un cuţit i se înfige încet, temeinic, insinuant, în piept. Facem patuuul... aşaaa..., acum ne punem pantalonii. Cum să mă îmbrac? Cămaşa bleu, helanca bleu-marin sau puloverul alb? Ce-mi pasă cum privesc şi ce privesc ceilalţi la mine?, eu sunt deja terminat, şi cu sanie şi cu car, într-o privinţă, şi-apoi, nu-mi pasă!... Las'c-o să-i pese lui, pruncului!..., peste veacuri!

Soarbe cafeaua, continuă acţiunea „echiparea” şi-şi pigmentează gesturile cu obişnuitele trei-patru ţigări de dimineaţă! Ce gust rău au ţigările dimineaţa! Ce plăcut e să-ţi stăpâneşti repulsia şi să-ţi faci singur rău! Carpaţi fără de Sfântu Gheorghe, obţinute cu greeeu (am o mămică la o tutungerie şi m-anunţă cînd primeşte...) 

Ieşirea în stradă prilejuieşte întâlnirea cu nea Fane, administratorul blocului de... 110 garsoniere cu locatari care de care mai ciudaţi (N-o fi având ce face în casă, îl vezi mai toată ziua pe scăunel, aici, la intrarea blocului.) „Să trăiţi, dom’ profesor!! „Vă salut, ce mai faceţi, nea Fane” „Mai satu şi eu p-aci... Da’ n-aţi întârziat?” „Nuuu, nicio grijă, pân’ la 116, o nimica toată... Vă salut!” „Să trăiţi!”

Aventura traversării giratoriului îl duce mereu cu gândul la Bodă, proaspăt şi imprevizibil pieton. Grea intersecţie! Colac peste pupăză, giratoriul ăsta uriaş..., dacă nu eşti atent, om mare fiind, poţi să devii protagonistul unei frumuseţi de accident, că maşini, slavă Domnului, curg cu nemiluita. Un dram de neatenţie şi ajungi în împărăţia cerului care se află ceva mai sus de etajul opt la care locuieşte el!!

Trece pe la chioşcul de ziare de lângă Secţia 13 de miliţie şi-şi cumpără „România literară” („Luceafărul” şi Săptămâna” – mâine), o bagă absent în nelipsita şi deja proverbiala geantă de umăr. Buzduganul aruncat înainte de ivirea zmeului... Fără un sfert. Mai e timp de o ţigară, da’ ia-o la picior! 
La şcoală! Toootul este somnoros, deşi ora..., colegii s-au trezit şi ei prea devreme, majoritatea se mişcă somnambulic, totuşi sunt câteva femei care au o mulţime de chestii de relatat acum, după atâââta timp scurs de la despărţire... Semnează condica - e păţit de când domnu' (deşi-i cam tovarăş) Costea i-a tăiat ziua când a fost de serviciu, cu toate că au cântărit împreună hârtia adusă de elevii claselor a treia şi i-a ţinut şi vreo două ore, că adjunctu' avea o... şedinţă! A rânjit satisfăcut şi i-a tăiat ziua, nişte amărâţi de lei... dintr-o zi metodică - şi fuge la clasă. Ce elevi cuminţi! Ce clasă ordonată! Ce... va nu-i în regulă! 
S-auzim numai de bine!
P.S.: nu ştiu ce reprezintă II-ul de la începutul paginii, dar promit să-l caut pe I!