Aşteptări d'ale mele, d'ale tale, d'ale...

Azi e o zi deosebită. E 9 februarie, a fost anunţat cod (colorat, în orice caz...) de ger pentru toată ţara, a fost destul de senin şi am repetiţie cu pruncii de-a "unşpea". Lucru mare, dom'le, ce mai! Parol să mă-ngropi, soro! Ştii, interesant e faptul că nu vom repeta efectiv..., nooo, ne vom uita "cu ochi critic, neică!" la înregistrarea de la serbarea de Sfântul Andrei şi vom căuta să remediem ce nu ne place acolooo...
Lucru mare, -ntr-adevăr, de vreme ce  tuturor mai întâi ne place tot, apoi cârcotiiim şi-apoi nu ne mai place nimic! De fapt noi fugim, fiecare dintre noi fuge de nişte fantome, de nişte obsesii, de nişte gânduri negre, iar frumosul poem al lui Ştefan Baciu ne ajută de minune.

Ia să vedem cum vom staaa...

Sonorizarea! Cum e cu sonorizarea?!

Uraaa! Am găsit un glob!

Ştim că trecem, uşor, plăcut, imponderabil, într-o altă lume, băncile nu mai sunt chiar cele de la oră, catedra nu mai atrage atenţii temătoare, catalog - ioc! Ecranul laptopului se dilată şi, noi toţi, suntem regizori şi spectatori ai unui spectacol de... anul trecut! Ramona devine cronicarul, incoruptibil, bineînţeles, care consemnează cu acribie observaţiile celorlalţi, care, desigur, întârzie să apară... Încep eu: David, vreau joc de scenă după ce-ţi închei recitarea, citarea, interpretarea! Se poate, nu? Evident, cel ce a dat trupei noastre primul impuls spre a exista e de acord! Nu-i mare lucru! Aşaaa, apoi Alexa ar putea să se mişte graţios, cu şarmul binecunoscutului fragmenţel, de-a lungul întregii ziceri! Şi finalul - finalul, adaugă Alexa, ar trebui să fie cam ca al lui Alexu... Corect!, aşa-i scumpo! Don'şoara clipeşte dulce, semn că-i de acordcu totul. Îi face plăcere faptul că vrem să exploatăm reuşita ei, asupra căreia unanimitatea aprecierii s-a abătut încă de la debut! Se consolează... Ce să-i faci dacă-i bună!... Timidă, Bianca recunoaşte că ar avea de lucrat în ceea ce pricepe tonul..., e prea discret, cere prea mult de la receptor! Zâmbeşte şi, apoi, ne atrage atenţia că n-am observat/criticat/condamnat deloc imobilitatea ei! Ete-te, copilu'! Ne privim uimiţi şi încântaţi de spiritul ei autocritic! Iar figură îmbujorată de satisfacţia oferită de faptul că-i dăm dreptate. Anastasia observă ea singură că e prea izolată în ansamblul armonios care trebuie să fie grupul celor de la masă, vrea să găsească o soluţie, iar noi, răii, îi propunem s-o caute la Rio de Janeiro - drăguţa gustă gluma cu eleganţă şi revine la ce-o doare... Îi explic că nu -i deloc rea zicerea, cu observaţiile ştiute..., iar mişcarea..., ne mai gândim cu toţii la ea, da, David? Ramona uită pe loc de "didascaliile" pe care le fabrică ad hoc şi-şi revede critic propria-i evoluţie. I se pare statică... Şi ce propune?... Păi propune să se mişte căt de cât... Aha, uite ce zic eu, fă câţiva paşi melancolici, precum fragmentul care-ţi aparţine, ploaie, dor, aer bacovian, ce mai!! David, preocupat, propune ca ieşirea să fie cumva în acord cu intrarea: să se iasă pe grupe: el cu Bianca, Mircea cu Alexa şi Bianca şi Alexu cu Nastia... Bravo, băiete!, excelentă idee, intrăm ca de la promenadă, ieşim ca la promenadă! Minunat! He! vedeţi?! Noi chiar muncim fără nicio finalitate palpabilă, noi chiar o facem cu plăcere, noi chiar vrem să arătăm că avem talent şi ne place opera poetului braşovean, fost elev al Şcolii elementare mixte, "Andrei Mureşanu" din Schei!
Şi chiar am uitat de toate, şi chiar le-am simţit ca-n vis pe toate! - vorba poetului din opera căruia am citit şi am comentat la oră! Şi chiar se poate face din pasiune un ceva neimpus de nimeni, un ceva care ne atrage, ne soarbe, parcă, ne transformă în prieteni, în grup, într-o entitate aflată, pentru o clipă, în perfectă, aproape muzicală armonie cu frumosul universal! Şi chiar ne umple sufletele o căldură plăcută şi neaşteptată şi inexplicabilă! Şi cine nu ne crede..., e... treaba lui!

Nu-i aşa că-s frumoşi?