Doar nostalgii studenţeşti... - aştept reacţii!



Alături de noi, aproape absolvenţi ai promoţiei '79, profesorii dragi inimilor tinere, oameni de o aleasă cultură şi desăvârşită moralitate, adevăraţi mentori ai sufletelor noastre: Mihai Drăgan, I. Constantinescu, Al. Husar, Dumitru Irimia, Noemi Bomher şi, între fete, ca o mămică..., Antoaneta Macovei. Inimi ale noastre (Luciana, mascată de căciula maestrului Constantinescu, eu - ceva mai la dreapta, ca-ntotdeauna, împreună cu Gruie), dar şi ale colegilor noştri - mulţi prieteni dragi şi peste timp -  de pe-atunci: Gabi, Emilia, Dorina, Elvira Săpunaru şi Carmen o-bui-bui-bui, Denisa, Stănel, Gruie, Vali cea mică, Geta-Georgina, Marcela... de la rusă, Gabi Scurtu, Aurora Postolache, Narcisa, Criiina, uite-o şi pe Doiniţa Baltă!, Ica Tăicuţu, Tamara Pintilie, Marcela Iuga, Violeta, Viorica Antonescu, Gelu... Iertare, tuturor celor omişi! Îi asigur de dragostea noastră!
În spatele uşilor închise, celebra "Sală a paşilor pierduţi", cu inegalabilele picturi murale ale lui Sabin Bălaşa!
Oare eu am trecut de cinci-şase ori prin fastuoasa încăpere?
În patru ani de facultate!
Luciana era, ehei, în lumea bună: delegaţii româneşti şi străine, şedinţe ale Senatului, întâlniri cu rectorul...



Emoţionant: pe spatele fotografiei, întru aducere aminte, Luciana a scris: 29 martie, joi, 1979,
amfiteatrul III/11.
Eu remarc: Gelu, cu proaspăta lui soţie, Stănel, Violeta,
un pic de Marcela, Tamara şi noi, înainte-ne o ghicesc pe Viorica. Oare cine?
Domnul profesor Drăgan să ne fi ţinut cursul festiv??

Cu prieteni ieşeni, tovarăşi de nădejde şi de... circumstanţă, politehnişti, universitari, medicinişti...
Vă rog să reţineţi alura-mi atletică!
August, 1977, Izvorul Mureşului - luna de miere sui generis
Cu o noapte în urmă plouase cu bulbuci, tunete şi fulgere! Adio alune - zicea lumea!
La universalu' din sat (un fel de crâşmă) am găsit Virginia verzi - aşa ceva nu există!! - a dispărut de cel puţin 5-6 ani!...
Şi noaptea - frig ca iarna în căsuţa asta de lemn! Cui îi trebuie două paturi?! Luciana a încercat alunele din arbustul de lângă căsuţa în care eram cazaţi. Erau, într-adevăr, seci.
A doua zi, timp amestecat, se poate observa după ţoalele pe care fiecare a optat să le păstreze asupră-i!



După cursul festiv... Între fete, Dumitru Irimia şi draga de Noemi Bomher,
prima (sau a doua??) noastră îndrumătoare de an!



Doamna Antoaneta Macovei, încadrată de Geta Cătărău şi Ica Tăicuţu, mai la stânga e Gabi Livovschi, în dreapta e şi Noemi Bomher, o mai recunosc pe Eva..., iar în spatele Doamnei Macovei ne aflăm şi noi... trei: eu ajutând-o pe Livia să se vadă şi ei (!!!) în poză.

După vestimentaţie, pare o poză din
anul I... Am aşteptat-o pe-atât de
familiara prispă, la cafea, după ce-am dat în geam cu-o fisă de cinşpe bani...
Oare nu i-a priit cafeaua?
Fetele-astea!...
De reţinut: căminul 3 din Puşkin,
al fetelor de la Litere

 

 ................................................................................................................................................................

*

Stimate Antonios (Antoine),  
Susținerea cursului festiv i-a revenit domnului profesor Ciopraga, din cîte îmi amintesc. Mă surprinde (sau nu ar trebui ?!) că îți mai amintești numele colegilor, după atît timp petrecut la mare distanță ... Eu i-am uitat pe mulți, evident figurile mi le amintesc, dar cu numele am o problemă ... Mă bucur că sînt dintre cei de care îți amintești, chiar dacă mi-ai criticat foarte dur o lucrare la un seminar de lingvistică, era ceva cu opera eminesciană, dar nu ai propus altă variantă, pur și simplu ai vrut să mă desființezi ... sau poate meritam ?! Mi-am amintit, dînd întîmplător peste blogul tău. Mă surprinde oarecum și faptul că te-ai stabilit la Brașov, tu fiind brăilean, din cîte știu. Văd că ești un profesor dedicat, ceea ce eu nu am reușit să rămîn, probabil din cauza unei doze de nonconformism, care totuși mă caracterizează, deși nu s-ar spune, la prima vedere ... În orice caz, mă bucur că ești printre supraviețuitorii de la Filologie Iași. Se pare că îți faci profesia cu multă pasiune. Aici la Iași, George Bădărău este mare scriitor; și-a pus la vedere pe un site/blog chiar și legitimația de membru al USR. Nu știu dacă îți mai amintești, la licență a fost respins de Prof. Mihai Dragan, pe motiv de plagiat. Eram în sală, a fost înaintea mea la prezentarea lucrării și a fost un caz unic ... în acele timpuri. Eu nu am adoptat scrisul cu î din a, considerind că nu este justificat în orice cuvînt (la cele care provin din alte limbi decît latina, sau chiar la cele latinești, dar care nu au litera a în cuvîntul original). Să știi că "sala pasilor pierduti" este la locul ei, mai are si ceva noutati, fata de "epoca de aur". Probabil stii ca Victor T. Rusu este la Suceava, face revista "Jupanu" și chiar fotografii artistice. Eugen Munteanu, colegul mai mare, este profesor la Filo, Ioan Holban era pe la teatru, într-un timp; Paul Iruc a murit prin august 2010, dupa ce și-a dat doctoratul și a publicat o carte, fiind profesor la Constanța. Sarmiza Plăvănescu este prof. la Col. "M. Sadoveanu", Gabi Scurtu lucrează la Polirom. În rest, nu prea mai știu despre ceilalți, dar, repet, mă bucur că mai ai amintiri și fotografii. Am și eu cîteva poze, dar pe cea mare, cu toata seria pe scările universității - asta îmi lipsește. Să o menții pe blog, să mai vedem cum eram noi pe atunci, tineri și disciplinați. Poate faci o plimbare la Iași, cu elevii, o excursie de studii. Îți doresc succes, magistre și sănătate, să se bucure elevii de lecțiile tale ! (pentru conformitate, Elvira Mariana Săpunaru)

*

Dragă Elvira,
Sînt fericit că nada aruncată n-a fost în zadar… Nu știu să-ți spun dacă sunt un profesor dedicat, mai degrabă atipic, un pasionat de literatură care, vrînd, nevrînd, își câștigă existența făcînd pe profesorul prin Brașov, după ce vreo patru ani a stat prin București – alte amintiri plăcute – prin preajma lui Valeriu Cristea și, meteoric, a lui Sorin Titel, Mircea Dinescu, Gabi Adameșteanu… dar asta-i altă poveste!... Repet, patru ani am stat în Bucureşti, Livia şi băiatul nostru fiind în Braşov! Numai blocarea posturilor tipică acelor vremuri şi teama de a trăi dintr-un singur salariu au făcut ca doamna mea şi fosta noastră colegă să nu mă urmeze în oraşul acela. Buletine de Bucureşti aveam amîndoi, conform nefericitelor legi de pe acele timpuri. Noroc cu restrângerea masivă de personal cauzată de ieşirea din circuitul şcolar al "decreţeilor"! Dar reîntregirea familiei n-a fost în sensul dorit de noi... 
Paradoxal, aici am nimerit într-un minunat cerc de profesori asemeni mie (adică altceva decît slujbaşi dedicaţi), de care, probabil, ai auzit: George Crăciun, Al. Muşina, Andrei Bodiu, Caius Dobrescu, Marius Oprea, eiusdem farinae... Şi viaţa mea a mers (merge) alături de acest grup, fără ca "dedicarea" să fie vreodată în prim plan (nici n-ar avea de unde...). Îmi place să cred că şi blogul reflectă acest lucru! Scriu şi-acum prin Astra, public prin diverse cărţi dedicate pregătirii elevilor (acele deloc plăcute şi la fel de "apreciate"... manuale de pregătire pentru bacalaureat), dar o fac (mai) rar şi numai dacă-mi surâde subiectul... şi n-am restricţii tipografice.
Nu-s tocmai depărtat de Iași, de vreme ce acum cîțiva ani buni am susținut toate examenele de doctorat (mai puțin lucrarea…) la Prof. Petru Ursache – am renunțat după ce Emil Iordache, cu care eram foarte bun prieten, s-a prăpădit. Pur și simple n-am mai putut să dau ochii cu Olea după tragedie… Şi am părăsit toată lucrarea, fără ca măcar să am puterea de a-mi cere scuze profesorului... Așa, într-un decembrie ostil, l-am revăzut și pe marele nostru… poet.  Dar şi pe Doamna Sorohan, pe Domnul Constantinescu (chiar a fost membru într-una din comisiile mele de doctorat - încă un şoc a fost şi plecarea inopinată a Domniei Sale), pe Domnul Irimia, pe Domnul Maniu...
Cât despre colegi, ştiu doar de Ica (Valeria) Tăicuţu că e profesoară la Rîmnicu Sărat, că publică în Oglinda din Focşani şi că e doctor de... Iaşi. De Eugen, evident, ştiam. De Paul îmi pare sincer rău, aşa cum îmi pare rău de toţi aceia plecaţi prea devreme dintre noi - aşa cum am auzit că s-ar fi întâmplat cu Gelu Ioniţă şi Dobriţă din anul următor. Am fost prieteni în facultate şi-n afara ei, am trăit vremuri minunate şi ireversibile. Dată fiind legislaţia, Livia e tânără pensionară!...
Cît despre seminarul cu pricina, chiar nu-mi amintesc... Sigur că ar fi condamnabil dacă am "demolat", fără să ofer alternativă. dar cum nu-mi amintesc evenimentul..., mea culpa!