PRIMA GENERAŢIE DE PROFIL FILOLOGIE DIN LICEU! Generaţia mea, care-ncerca, alături de R-ul de alături, să arate că pot fi clase bune şi în afara pedagogicului la noi în şcoală! Doar eram Liceu Pedagogic (sau Şcoală Normală??) pe-atunci! Şi eu iubesc în mod deosebit generaţia '97, cum îi spui tu, Anuţă! Pentru mine e generaţia celor două picături leite, doar că... una albă şi alta neagră, a cabanosului din care cineva (oare cine?) promitea că nu va mai mânca niciodată din cauza excesului de... prăjeală, a don'şoarei tiz pe care aceleaşi... pete o necăjeau iar ea mă exaspera cu supărarea ei excesivă, aşteptându-mă plângând la fiecare intrare în clasă, a gemenelor... cu nume de Arhangheli! A Oanei, care lua trei pe o temă făcută, dar... împrumutată Claudiei!... A lui Puşu, a Izei, a Alinei! A Laurei care-ntârzia la prima oră pentru că stătea prea aproape de... şcoală! Aaaa... GATA! că m-apucă excesul de sentiment şi-o dau în sentimentalisme şi-am mai şi uitat-o pe Mihaela...!
Nici nu ştiu ce podoabă să evoc, pentru că toţi, adică fiecare, aveţi câte un locşor clar şi definitiv în inima-mi! A VOASTRĂ!
"Trecut-au anii..."
P.S.: Fii fără grijă, Cristina, nu te-am uitat, dar cum să-nşir aici numele tuturor?!... Mă veţi ierta, dar Facebook-ul nu-i de mine! M-am retras, aici mă simt mai în apele mele! Iar voi, uniţi cum vă ştiu, mă veţi afla, din vorbă-n vorbă, şi-aici! Eu v-aştept cu drag şi dor!
Am fost o generatie de pomina,aveti dreptate domnule diriginte!''Trecut-au anii...''dar traiesc azi ca si cum ar fi fost ieri clipele acelea minunate si imi e tare dor de o ora de romana cu romanele pe masa......
RăspundețiȘtergereAnăăă!... Tu mereu ai fost un copil de nădejde! Au fost câteva momente când ai şi mi-ai dovedit-o din plin, chiar îmi creai senzaţia că tu ai fi fost doar plecată, pentru un timp, din clasă şi te-ai fi reîntors firesc la locul tău, aşa de repede şi de bine te-ai (re-)integrat!
ȘtergerePlanul nostru pare să prindă contur! Vezi? imediat după tine a venit draga noastră ŞEFĂ! Am reînceput să strig un catalog ceva mai vechi, ceva mai rupt pe la colţurile paginilor!... Deja mi-au răspuns doi copii! Mai am câţiva...
Draga D-le Diriginte,
RăspundețiȘtergereNoi am fost o clasa speciala, o simtim inca, si ne bucuram sa auzim ca simtiti si dvs la fel ca noi.
Acei ani au fost cei mai frumosi din viata mea!! Atat de puternica a fost legatura dintre noi, incat am reusit sa ne gasim dupa lungi cautari pe Facebook si depanam amintiri de fiecare data cand ne intalnim, chiar daca doar online.
Mi-e dor de anii de liceu, mi-e dor de colegi, de dumneavoastra si de toti ceilalti dascali!!
Si poate ceea ce a facut clasa noastra sa fie speciala, eate faptul ca toti am fost personaje principale, ca intr-un film de Oscar, nu a exisat nici un personaj sters si fara caracter, fiecare din noi avea o personalitate aparte, poate de aceea un lider propriu zis al clasei noastre nu a existat!!!!!!
Va iubim , ramaneti taticul nostru pentru totdeauna !!!!
Si sper sa reusim sa ne mai intalnim cu toti inca o data, TOATA CLASA!!!
Cu drag,
Eleva din prima banca randul din mijloc Krisztina Apostol (Bodor)
Am avut mereu probleme cu numele tău, draga mea! Cred că erai când Krisztina, când Cristina, când, aducându-mi în minte numele unei celebre înotătoare, Kyky... - mai ţii minte? Evident că, până şi în evocarea mea, ocupai un loc aparte, adică doar al tău! Tovarăşa mea de discuţii prelungi, factorul de echilibru, arţăgoasa - când credea că cineva a atins, fie şi cu un fulg, sensibilităţile clasei. Una dintre puţinele persoane care puteau convieţui în bancă alături de Gabi, cea nenumită mai sus... Băieţoiul meu drag şi blond! cum să-ţi mai spun, Kiki??
RăspundețiȘtergereP.S.: eu nu am încredere şi nici prea mult habar în Facebook, aşa că m-am retras de-acolo, dar am găsit această modalitate de a coresponda cu voi. Prin urmare, în calitate de colaboratoare foarte apropiată şi... străveche, te rog să transmiţi şi altora adresa asta la care cu dragă inimă şi prompt răspund!
Raspund si eu... prezent... domnule Diriginte! Ce mult ma bucur ca ne putem scrie, macar... Ma intreb, de multe ori, de ce trebuie sa fiu departe de fiintele dragi mie?! Cei mai frumosi ani, cele mai sincere ganduri, cele mai importante invataminte, cei mai buni prieteni, un OM cu totul deosebit - Dirigul... este doar un rezumat al celor 4 ani de liceu. Va multumesc ca existati in fiecare crampei al sufletului meu...
ȘtergereCu drag,
Claudia Capatina
Ptiuuu! Podoaba tatii! Te poate uita cineva vreodată, draga mea? Draga mea pe care dac-o dădeai afară pe fereastră reintra pe... gaura cheii (trec peste prima etapă). Numele tău de licean este Veselie, Exuberanţă, Încredere în tine şi-n ceilalţi! Pentru Claudia mea tot ce zbura se mânca! Eu nu credea în Rău! Dacă mai e aşa - e foarte bine, asta-ţi ţine sufletul tânăr şi-ncrezător, frumos şi pur! Te sărut cu toată dragostea mea părintească, draga mea poetă!
ȘtergerePrezent, D-le Diriginte!(parca s-a strigat catalogul!?)
RăspundețiȘtergereAveti dreptate, am fost si ramanem speciali, pentru ca desi au trecut anii fiecare dintre noi tanjeste dupa perioada aceea care a insemnat poate cei mai frumosi ani din viata fiecaruia (cel putin pentru mine asa a fost). Din pacate nu putem da timpul inapoi, dar ramanem nostalgici, plini de amintirii si cu speranta ca macar o data sa ne mai putem reintalnii toti.
Cu drag, Ramona Tarhoaca!
Când e vorba de tine, Ramona, chiar putem vorbi de multă, tare multă nostalgie şi de o anume duioşie... părintească! De ce? Pentru că tu, frumoasă ca o floare de primăvară, iris de exmplu!, erai/eşti atât de gingaşă, încât parcă cereai protecţia noastră, a tuturor... Nu cuvintele mint! n-o cereai, o sugerai, o... pretindeai! Deşi nu fragilitatea ne atrăgea, pe mine şi pe colegii tăi prin preajmă-ţi, ci vitalitatea ta deosebită, veselia..., spiritul de sinceră prietenie... şi, mai ales, zâmbetul tău, însoţit de o şăgalnică fluturare a genelor!... Ieşea soarele pe strada noastră!!!
RăspundețiȘtergereDraga D-le Diriginte,am ramas foarte placut impresionata de frumoasele cuvinte scrise mai sus!eu stiu ca tine-ati la noi pentru ca se citea in ochii dvs, nu era nevoie de cuvinte, dar ceea ce m-a surpris foarte mult e ca dintre toate generatiile pe care le-ati avut in toti acesti ani, nu ne-ati uitat si am ramas in sufletul dvs,intr-adevar ca un adevarat tatic!mi-ar fi placut mult sa am curajul sa pot fi mai deschisa si sa pot comunica mai mult cu dvs, dar timidetea mea m-a impiedicat foarte mult.dar nu o sa uit niciodata sfatul dvs,intr-adevar ca un adevarat tatic,chiar nici nu ma asteptam,cand am avut problema aceea la chimie si mi-ati spus sa il invit pe domnul profesor de chimie la dans, la banchet.cum ca eram o persoana timida nu va puteti imagina cum tremuram innainte sa invit eu,o eleva,un profesor la dans,dar vorbele dvs calme si frumoase m-au facut sa reusesc sa trec peste toate.nu am sa uit niciodata,au fost niste emotii foarte puternice si foarte frumoase,de neuitat!si eu la fel ca si ceilalti colegi sper din tot sufletul sa ne revedem inca o data cu totii si cine stie de data aceasta o sa fiu mai curajoasa si o sa va invit pe dvs la dans!va pup si va imbratisez din tot sufletul si ma bucur sa stiu ca sunteti bine!Anca Hapau.
ȘtergereAnca mea dragă, nu te recunooosc! Cred că niciodată n-ai reuşit să-mi vorbeşti atât cât mi-ai scris acum! E de bine, copilul meu! Înseamnă că ceva din timiditatea ta a mai plecat spre alte ţări, oraşe, persoane, iar tu ai devenit o îndrăzneaţă care-a izbândit, atât cât şi-a dorit, în viaţă.
ȘtergereÎn ceea ce te priveşte, chiar că ne-nţelegeam mai bine din priviri, că vorbele... ieşeau mai greu. Uite că am uitat episodul banchet-chimie! Recunosc, dar dacă te-am convins să-l inviţi pe profesor la dans şi tu ai şi făcut-o e lucru mare pentru amândoi: eu mă fălesc cu puterea mea de convingere, iar tu, cu îndrăzneala venită... subit şi cu succes. Şi eu te pup şi te-mbrăţişez cu dragoste exuberantă ca-ntotdeauna!
Din pacate... nu-mi mai amintesc cand a luat Oana nota 3 pe o tema imprumutata Claudiei, dar cu siguranta imi amintesc cand a luat Claudia nota 4, la geografie, la o lucrare pentru care a invatat "de a mancat pamantul", iar dna profesoara Alexa a spus ca a copiat de la Ioana, ca nu avea cum sa stie atat de bine. In consecinta, Claudia a trait patru ani de cosmar la disciplina geografie, traind cu frica de a nu ramane cumva corigenta la aceasta materie de studiu... Si acum imi amintesc cum eram strigata, ora de ora: Capatina... Capatina... Si, ironia sortii... stiti cu ce m-am ales dupa aceasta experienta? Ei bine, cu un doctorat in geografie si cu un post de lector la o facultate de geografie. Nimic nu este intamplator, nu-i asa?
RăspundețiȘtergereTot eu, Claudia
P.S. Mai stiti ceva de dna profesoara Alexa? Ii sunt profund indatorata pentru ceea ce sunt, ca de altfel tuturor profesorilor din liceu...
Cine altcineva putea să revină pentru că mai avea ceva de adăugat?! Sigur că mi-amintesc şi de episodul pe care-l rememorezi tu, ba mai mult: râd în hohote (acum!), amintindu-mi vehemenţa cu care-mi povesteai starea de fapt! Draga de tine!... Dar tu mai ţii minte cine mi-a umplut carneţelul de amintiri cu reveniri la prima... postare, şi apoi cu re- la re- şi cu rerererere- la... Ei vezi?! sper că acum n-ai parte de prea multe re-uri şi-i rezolvi pe leneşi din prima!..., cu îngăduinţă, că aşa ai învăţat de la dirigu' Şi, ca să pui capac, mi-ai scris un întreg caieţel cu poezii şi nu numai, pe care l-am ataşat la agendă - noroc că era cu lăcăţel şi nu s-au rătăcit una de cealaltă! Mi-e aproape lipit de suflet şi-acum vocabularul ăla!
ȘtergerePovestea aia spunea că am ascultat, te-am ascultat şi tu, neavând tema, ai fi preluat-o de la Ioana care se ştia la adăpost, având notă! Imprevizibil ca şi azi, evident că am ascultat-o şi pe ea, cu toată nota, iar ea a declarat că nu şi-a făcut tema... Aşa mi-a fost vândută demult şi o păstrez ca atare, fără a umbri cumva pe vreuna dintre voi. Când e vorba de tine, cred că merge să zici ca Eminescu: "Ce frumoasă, ce nebună, e albastra-mi dulce floare!" Cu aceeaşi dragoste părintească, dirigu'!
P.S.: Cred că trebuie să deschid o postare specială pentru dialogul nostru... Dacă eşti de acord, îţi scriu eu care va fi titlul: CLAUDIA!
Am dat în boala... Claudiei!
ȘtergereDa, pentru vârsta şi necazurile prin care a trecut, aş spune că doamna profesoară Alexa îşi poartă frumos, cu demnitate, bătrâneţile prin Schei! Din când în când stăm de vorbă, dânsa întorcându-se de la cumpărături, eu aşteptând maşina spre oraş!...
Ah... grea boala! Mai bine va concentrati simturile pe creatie literara, iar eu, muritorul, cu siguranta voi citi si reciti sublimele metamorfoze ale sufletului dumneavoastra, transpuse cu ajutorul cuvintelor. Sunt fascinata de feeria scrisului sau inscrisurilor dumneavoastra.
ȘtergereAcel caietel atasat suplimentar a fost mult prea putin... si acum imi tropaie bucati de cuvinte in gand, care vor sa urle... In consecinta, la urmatoarea revedere, vom atasa inca un caietel...
Va imbratisez cu drag si dor,
tot eu, Claudia
Ca orice părinte iubitor, trebuie să-mi ţin cuvântul, chiar şi (mai ales) când copiii greşesc grav: deci draga mea, deschid un articol în care nu ştiu dacă scriu mare lucru amu, dar care se va transforma, încet, încet, în dialogul nostru de la distanţă! De acord? Şi dacă da şi dacă nu, fugi la prima postare, chiar acum!!!
ȘtergereMa bucur sa aud ca doamna Alexa este bine, ora de geografie dupa cum stiu toti colegii era ora mea preferata, :)) si cred ca eram singura care asteptam cu bucurie ora de geogra!! M-a fascinat aceasta materie, o iubesc si acum si de aceea am urmat turismul, am ajuns in tari straine si lucrez intr-un hotel in cea mai frumoasa regiune a Germaniei. Cel mai mult imi doresc o cursa in jurul lumii!!
ȘtergereSi...poate peste ani voi reusi ... si as dori sa calatoresc cu rucsacul in spate, doar atat!! :)
O dupa-masa placuta la toti!!!
Kris
P.S. : Aaa, o sa trec pe la Peda in sapatamana dinainte de vacanta de Paste, promit!! Mergem in concediu , iuhuhu!! :)
M-aş fi neliniştit aflând că, între timp, ai devenit casnică, adică o mămică aşezată la casa ei, în jurul casei ei, al cărei orizont se delimitează prin gardul casei ei! Dar nu! Din fericire, nu s-a prea întâmplat să fie aşa! Lucrurile sunt pe făgaş! Bravo, Kris, cum spui tu! Să dea cel de sus să-ţi împlineşti visul chiar aşa, cu rucsacul în spinare şi alături de cei dragi(ori doar de cel drag...)! Mă refer la dificultatea întreprinderii când am în vedere numai cuplul! Ştiu că eşti mămică!
ȘtergereAştept nerăbdător să te revăd în săptămâna pe care ai pomenit-o şi, ca-ntotdeauna, dacă se-ntâmplă-n timpul orei, glasul meu "cristalin" te va ghida încă din curtea şcolii!
Domnule diriginte, privesc dincolo de rândurile dvs. şi trecutul devine prezent. Şi ma simt atât de bine, aici, în lumea pe care ați recreat-o din cuvinte, alături de dragul nostru diriginte şi de toți colegii, într-o amintire fără pereche. Au fost niște ani minunați, alături de oameni minunați!
RăspundețiȘtergereVă salut şi vă îmbrățișez cu drag!
Puşu.
Domnule Puşu, scuze!, dar ce să fac în faţa unei asemenea avalanşe de fete frumoase-frumoase... A trebuit să amân cu pic răspunsul! Oricum, noi suntem străvechi tovarăşi, dedaţi cu dulce savoare la bune şi la rele (ce vremuri, Puşu!, ce vremuri!...), aşa că bănuiesc că nu te-ai supărat că am întârziat... Ştiu că, vrând nevrând, faci la greu... şi la termen... teme la română (adică faci compuneri!!!). Vezi? dacă n-ai făcut prea multe la vremea lor, s-au îmbulzit acum, la maturitate! Ce să-i faci!? Dar, cum te ştiu bine dotat la capitolul simţ al umorului, nu-mi fac probleme, treci tu şi peste asta, iar, dacă nu, ştiu că ai o dulce-dulce domnişorică gata oricând şi necondiţionat să te ajute! Să trăieşti, băiete, şi să ne vedem cu bine! Şi să ne... citim mai des!
ȘtergerePrezenta si eu, domnule Diriginte! Chiar daca numai asa pe "aripile" internetului.
RăspundețiȘtergereMa bucur nespus ca v-am putut gasi dupa atatia ani de "pribegie" si imi pare nespus de rau ca nu am putut fi prezenta la intalnire, dar o sa recuperez sper cu alta ocazie. Iar restul scrie in carte, in cartea sufletului meu, care isi readuce aminte tresarind de clipele petrecute in Liceul Pedagogic alaturi de colege si colegi, si bineinteles calauziti de un suflet mare si cald. Chiar de curand am recitit cuvintele scrise de dumneavoastra in caietelul meu frumos desenat...
Va pup cu mult drag, Mirela Machedon(Babanau)!
Ei, uite, Mirela dragă, chiar mă mir că n-ai fost între primele, adică prima, la catalogul acesta sui generis. Ştii că întotdeauna o discuţie cu tine e plăcută, e reconfortantă, e dorită! Ce mai face oare draga mea creaţă şi blondă şi fragilă ca un fir de crin? E tot aşa de plină de viaţă, de spontană, de veselă, de capricioasă?! Eu tot aşa mi-aş dori-o... Cum spuneam, mi-ar plăcea să mai stăm, din când în când, la sfat! Nu ştiu cât mai rezistă postarea asta (cu atâtea comentarii dragi!!) Trebuie să găsesc o metodă de a reactualiza postarea... Poate-mi dai tu un sfat, sfătoasa mea dragă şi gureşă!!
ȘtergerePai eu stiu ce sa zic...asa spontan as numi postarea "Inca o runda pe carusel"...Ce ziceti?
ȘtergereVa pupa aceeasi blonda creata,
Mirela
Draga domnule diriginte, si ma gandeam eu: de ce? De ce nu ne mai scrieti, dar din cate vad, ati reusit sa ne "acaparati" intr-un "Univers" mult mai placut si mult mai literar. De ce spun asta, pentru ca am citit si recitit ce dumneavoastra si dragii mei colegi ati postat mai sus...si am retrait mari emotii.Cu adevarat anii de liceu au fost unici, mai ales ca am avut un "tatic" alaturi de noi in toate situatiile dificile.Si daca tot se vorbeste de doamna Alexa, eu nu am uitat privirea si uimirea de pe fata dumneavoastra, cand a trebuit sa veniti la noi in clasa, doar ca sa ne spuneti ceva...si era inainte de ora de geografie...era o liniste de nedescris, nici musca nu mai bazaia, caci fiecare dintre noi, cuminti, in banca lui statea...ne-ati intrebat: "ce s-a intamplat?", "ce ora avem?", caci atata de cuminti, inainte de "ora de romana" noi nu eram...!! Chiar daca au trecut anii, amintirile raman si cu drag si dor de ele ne amintim. Va imbratisez si sanatate multa sa aveti!!! Cu drag, Nicoleta.
RăspundețiȘtergereAi dreptate, Nicoleta! Întotdeauna copiii, chiar şi cei pe care crezi că-i cunoşti foarte bine, îţi pot ofero surprize cu totul şi cu totul neaşteptate. Nu-mi aduc aminte episodul Geografie, dar mi-aduc aminte o fată înaltă, subţirică - trasă prin inel, clipind uşor imediat ce ţi-ai oprit privirea supra ei. Motive? Păi fetiţa mea era grozav de timidă, şi când ştia bine-bine lecţia, tot tremura din toate mădularele... Mai zic eu, exista şi un motiv temeinic: poziţia la catalog, vrei, nu vrei toţi profii se-mpiedicau în numele dragei mele copile. Ufff!... Mai ştiu că era o foarte bună tovarăşă, în grup era cu totul altfel decât în cadrul oficial al lecţiei, abia atunci o cunoşteai pe adevărata Nicoleta, jucăuşă, şăgalnică, zburdalnică!... Şi mie mi-e dor de voi toţi şi, mai ales, de fiecare în parte!
RăspundețiȘtergere