Iar vorbe, dar nu de doi bani...

... nu micșorează, ci tremurătoare...

A: Mi-a cam pierit kieful să fiu mentor! (stă şi cugetă cu tastele înfoiate sub buricele degetelor!) Lasă, e mai bine fără veleităţi şi fără incomodităţi şi trec şi anii-secundă de care vorbeşti tu!

B: (hotărâtă) Fii serios, până la sfârşitul săptămânii îl predăm la ISJ! Păi ce? Toți proștii... Mereu mă superi cu retragerile tale.

A: S-a dus dracu' kieful meu de lucru pe seara-asta!...(plânge-n pumni - vorbă să fie!...) M-am pleoştit! pentru un dosar! (iar stă, iar cugetă, iar suflă-n pumni a pagubă şi lehamite..., deodată, iluminat:) Vezi de ce-s fericiţi cei săraci cu Duhu'?

B: Aşa credem noi... (zâmbeşte, înţelegătoare ca o..., ăăă..., ca o..., mă-nţelegi? nu-i aşa?) 

A: Eu, nu noi! (înverşunat pentru moment, apoi - pleoştit!) dar tot mereu uit, calc în străchini şi-adun cioburi, şi plătesc oale sparte, şi-mi oblojesc cucuie!... (mândru, printre lacrimi şi sughiţuri, apoi face doi, trei paşi pe taste) Una-mi propun şi alta iese... 

B: Păi dacă te schimbi nu mai suntem prieteni (emoticonul ţine loc de didascalie!, deşi lasă loc interpretărilor)

Noli me tangere

A: Ori ce spui tu sună a abdicare de la programu-mi, înseamnă obrăznicie din partea mea faţă de mine! (după ce-şi suflă-n pumni şi-n barbă, adaugă, laş - citeşte înţelegător) Păi nu mă schimb! tu nu vezi? (se crede 'oţ:) Şi-apoi, cum se poate schimba un cameleon? când mediul e de vină de schimbări, nu el săracu' şi nevinovatu'... (clipeşte complice, dar cin' să-l vadă?) 

B: (sec, profesoral, doct:) Homocromie!

A: (visător, transportat în altă lume) Ce fain şi enigmatic! (încă stăpânit de starea de inferioritate impusă de ştiinţa celuilalt) impune respect!
..............................................................................................................................   

A: Ce-i asta? (e clar că n-a priceput nimic) 

B: (se prinde că preopinentul n-a priceput nimic, delicată:) Nu e nevoie să vedeți tot filmulețul (deși e comic)...

A: (tace, unul dintre cei prezenți în filmuleț nu-i place ca actor, dar cum să-i spună ei asta?)   

Culori?

B: Ce e important e cam pe la minutul 33!                              

A: (politicos, intrigat:) ???                                                              

B: (cât poate ea de convingătoare) Fotogramele!!                                             

A (pare grozav de confuz, așa că trage de timp și bate darabana în tăblia biroului pe care tronează calculatorul ista, între timp se gândește: oare cum s-ar putea face ca amărâtele alea de semne ale neștiinței sale să se alăture acestei frumoase și ample comunicări de umplutură):???   

B: (luptătoare, Jeanne d'Arc): Vreau să fac un moment de fotograme și pantomimă cu cei din 11 R... și m-am gândit să vă cer părerea...                                                                                   

A (câștigând timp, e confuz, dar nu poate s-o recunoască): M-am blocat în filmu' ăstaaa!... (Pauză) Deci povesteşte, că eu nu mai văd nimic! (Ce trăsnaie o fi pregătind, Eidri?)               

B: (impacientată...): Fotogramele = mai mult un exercițiu de improvizație, dar pentru că noi nu suntem la nivelul ăla și nu putem improviza atât de bine, vom avea un scenariu pe care îl vom învăța pe de rost... deci... începe scena cu doua persoane, treptat, la un anumit semnal ne vom înlocui unii pe alții...                                                                              

A (care se pare că s-a lămurit cumva): Merge şi ad hoc!, e ca telefonul fără fir sau, mai bine, ca "Fazan" (nu e sigur că a ales bine jocurile copilăriei ilustrative..., confuz, încearcă să explice punctul lui de vedere) Rămâi blocat, și altul deturnează ce-ai mimat tu! Scuze, mai fuge deştu' şi apăs pe altceva decât trebe... [eu, transcriptorul, înlătur fugile, alunecările, derapările!, așa că tu nu beneficieyi de ele, dragul meu!] Buzz!!

B (ușor iritată): Ok, ok, ok....sunt aici...am revenit!  (citește iute cele de mai sus și tastează): da, ceva de genul...                                                                                                                              

A (fals iluminat, trăgând de timp): Îmi place foarte mult semnalul ăsta sonor!                         

B (nebăgând în seamă stratagema, pledându-și cauza): Dar sincer nu stiu cât pot eu improviza... (oftează cu năduf, dar nu tastează...)                                                                          

A (entuziast și hotărât): Pe pariu?, ne jucăm cinci minute mâine? eu (antitalent) şi cu tine??? (pauză de efect) ... talentată clar şi cu vârf şi-ndesat! (mai lasă trecerea câtorva secunde...) ... şi încă: eu încep, după ce-ţi spun şi unica regulă care tre' să funcţioneze, din câte-am priceput eu...

B (dând un picuuuț înapoi): Păi altfel stă situația.                                                                          

A: Nu-nţeleeeeg... (formă blândă de a o admonesta pentru timiditatea ei..., apoi, vizionar) Voi veţi fi trei-patru, doi lucră, iar doi se adaptează la ce va urma...                                              

B: Asta asa e, dar...(vrea să fie explicită, convingătoare): Contează cu cine joci... că poate să îți dea idei cel cu care joci... și în situația de față, dacă nu am eu imaginație, atunci are dirigu'!...

Eclipsă totală... parțial surprinsă

A (și mai avântat): Al doilea îl "înlemneşte" pe primul când îi cade bine şi-şi începe mima, când e-n desfășurare, primul se "dezgheaţă" şi intervine al treilea şi tot aşa... (nicio reacție!) Am povestit clar? 

B: Dar eu știu despre ce e vorba și cum funcționează mecanismul...problema e improvizația... (cu ochii cât e zarea...)

A: Măi prăpăstioaso! cu Andreea sau cu Beea, care-s foarte mobile în expresie și-n mișcare, poţi lucra oricând..., deşi mi-a mai tunat ceva, hai să facem "La lecţie!" - vorba clasicului: mă bag? uite că mă bag!...