- Pentru că nu mă simt deloc ne-liniștit atunci când sunt contrariat, mirat, dezamăgit, contrazis, trădat, aprobat etc. (sânt ca marea, 'n acalmia-nșelătoare dinaintea...);
- pentru că vorba asta „valută forte” (merge oriunde, fără bătaie de cap...) mi-este adresată de toată populația scumpei noastre patrii, de la țânc la moșneag, de la nătărău la supradotat;
- pentru că-mi dă senzația neplăcută că sunt... asistat, fără ca eu s-o fi cerut;
- pentru că nu-mi face nicio plăcere să par neajutorat atunci când sunt îndârjit, mirat, contrariat și... vezi mai sus!;
- pentru că nu-mi stă în fire să stau (locului, liniștit, cuminte, în banca mea...), mișcarea, adică agitația, frământarea cu sau fără motiv, îmi stă în fire...;
- pentru că tu, și tu, și tu nu m-ați mai recunoaște!;
- pentru că nu accept prea des să dau curs imperativelor indiferent de tonul pe care-mi sunt adresate;
- pentru că, dacă stau liniștit, îmi contrazic propriul modus vivendi, devin, așadar, neliniștit pen'că nu mă mai simt acasă în trupul și firea mea!;
- pentru că-s un tip cu reacții spontane, sincere, neregizate - dacă stau liniștit înseamnă că nimic din ce se petrece în jur nu mă interesează;
- pentru că, din câte se pare și din câte se spune, voi sta liniștit mult și foarte bine după ce m-oi duce „la loc cu verdeață”;
- îs neliniștit?, înseamnă că trăiesc, particip, mă implic, iubesc, urăsc, lupt, răcnesc!;
- pentru că, de-o vreme, mi se impune perfid, subtil și, bag samă, eficient, să stau liniștit, adică să nu deranjez, incomodez, supăr pe cei din preajmă;
- pentru că nu pot;
- pentru că-mi contrazic chiar firea dată, nu făcută, educată, dresată, manipulată;
- pentru c'așa vreau eu! - ei, drăcie!!
- S-auzim de bine! Și cum să stau liniștit când amărâta de bulină se pune și aici unde n-o doresc! S-auzim de bine! (heeeee! he, he! - fără bulină - dar șmecherește! - acu', preț de o câtime de secundă, stau liniștit) Mi-ești dragă - cum să stau liniștit?!
„...să-mi alinți, / Brună fecioară a păcii adânci și cuminți, / Tropotul lung și mereu al galopului meu.” (Nicolae Labiș) „Caminante, son tus huellas / el camino y nada más; / Caminante, no hay camino, / se hace camino al andar. / Al andar se hace el camino, / y al volver la vista atrás / se ve la senda que nunca / se ha de volver a pisar. / Caminante no hay camino / sino estelas en la mar." (Antonio Machado)
sâmbătă, 18 februarie 2012
Stai liniștit...
... e ultima vorbă care mă enervează cumplit de-o bună bucată de vreme-ncoace! De ce?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Îți spui (sic! și sâc! / pentru draga de Mișu!) un secret: mi-este pe plac ce-a ieșit!
RăspundețiȘtergere