sâmbătă, 13 aprilie 2013

Edgar Allan Poe - „Corbul”

Într-un sumbru miez de noapte cînd, sleit şi slab, în şoapte,
Cercetam doctrine stranii strînse-n  jerpelit  cotor, 
Şi picam de somn, – de-odată, auzii o foarte-nceată 
Lovitură repetată-n uşa mea izbind uşor. 
„E vreun călător”, şoptit-am, „care ciocăne uşor, –
                                                Doar atît – un călător.”

Ah, mi-aduc aminte – ceaţă, şi-un decembrie de gheaţă; 
Lent agonizînd tăciunii-şi lăsau spectrul pe covor. 
Zorii-i aşteptam să vie, şi-n  zadar ceream tărie 
Din cărţi vechi, la jalea vie după stinsa mea Lenore, – 
Fata-flacără pe care îngerii-o numesc Lenore, –
                                              Nu aici – în lumea lor.

Foşnetul mătasei grele-n purpuriile perdele 
Mă-njunghia, – vărsa în pieptu-mi un ciudat, adînc fior; 
Ca să-mi potolesc nebuna inimă ziceam într-una
„Vreun drumeţ ce-aşteaptă luna bate-n uşă-ncetişor, 
Rătăcit drumeţ ce bate-n uşa mea încetişor.
                                             Doar atît – un călător”.

Repede-adunînd putere-n suflet, fără-ntîrziere,
„Domnule”, am zis, „ori doamnă, mila voastră o implor;
Fapt e că dormeam; – puţină, doar bătaia-a fost de vină,
O bătaie mult prea lină-n uşa mea, încît uşor 
Am luat-o drept părere”, – şi-am deschis uşa uşor; –
                                            Beznă – nici un călător.

Sfredelind  a nopţii  smoală,  plin  de spasme şi-ndoială, 
Stam visînd ce-n vis vreodată n-a visat vreun muritor; 
Dar tăcerea şi pămîntul erau grele ca mormîntul; 
Se-auzi numai cuvîntul murmurat abia – „Lenore?” – 
Eu l-am spus, – apoi ecoul repetă cernit „Lenore!”
                                           Doar atît – o vorbă-n zbor.

Întorcîndu-mă-n odaie, mistuit ca de-o văpaie, 
Desluşii acelaşi sunet, de-astă dată mai cu spor. 
„Sigur”, zis-am, sigur trece cineva; – sub geamul rece, 
Ia, să văd ce se petrece; – am să lămuresc uşor 
Taina-aceasta; – să-mi trag firea şi-o voi lămuri uşor;
                                          E doar vîntul călător;

Iute-am dat oblonu-n lături şi, cu negrele-i peneturi, 
Un vechi Corb din sfinte vremuri apăru solemn, în zbor; 
Fără pic de ezitare, fără nici o înclinare, 
Ca un domn sau doamnă care nu cunosc răgaz, nici zor, 
S-aşeză pe bustul mîndrei Pallas fără nici un zor,
                                        Chiar deasupra, sfidător.

Şi, cum pasărea ursuză îmi stîrnea surîs pe buză   
Prin severa-i etichetă, gravă, – am şoptit uşor
„Deşi creasta ţi-e golaşă, nu pari o fiinţă laşă, –
Corb spectral purtînd cămaşă de-ntuneric, foşnitor, –
Spune-ţi numele de domn pe ţărmul Nopţii foşnitor!”
                                       Zise Corbul „Nevermore”.

Mult m-am minunat de-această pasăre cu tunsă creastă, 
Că vorbea, – deşi răspunsul nu era lămuritor;
Însă nimănui în viaţă nu i se arată-n faţă
Pasăre tronînd semeaţă chiar de-asupra pe uşor, – 
Pasăre sau arătare stînd pe-un bust, lîngă uşor,
                                      Cu-acest nume „Nevermore.”

Însă Corbul care-acuma sta pe bust rostise numai 
Un cuvînt în care-ntregu-i suflet se stingea de dor. 
N-am mai zis nimic, – o vreme n-a mişcat nici el din pene, –
Pînă ce-am şoptit alene „Alţi amici s-au dus în zbor; 
Mîine şi el o să plece, ca Speranţa mea, în zbor.”
                                     Dar el zise „Nevermore.”

Tresărind că vocea-i spartă-mi răspundea cu-atîta artă, 
„Da”, mi-am zis, „e tot ce ştie, tot bagajul vorbitor 
Smuls unui stăpîn prea-jalnic, căruia Dezastrul falnic 
I-a schimbat un cînt şăgalnic în refren croncănitor, – 
Tînguirile Speranţei în refren croncănitor,
                                    Precum „Never-Nevermore.”

Şi, cum pasărea ursuză îmi stîrnea surîs pe buză,
Am  împins  grăbit  fotolui  chiar  sub  bust,  lîngă  uşor,
Şi, surpat în el, cu gîndul visul de alt vis legîndu-l, 
Mă-ntrebam mereu, scrutîndu-l, ce mesaj prevestitor, –
Slab, din sfinte vremuri, sumbru – ce mesaj prevestitor 
                                   Mi-aducea prin „Nevermore.”

Asta frămîntam în minte, iscodind fără cuvinte
Corbul ce-aţintea asupra-mi ochiul fix, sfredelitor.
Asta, şi mai multe, – toate vrînd să ştiu – lăsam pe spate 
Capu-n  pernele muşcate de-un reflex Strălucitor, – 
Perne de mătasă-n care părul ei strălucitor
                                  Nu va mai pluti uşor.

Camera-mi părea ţesută de-o tămîie nevăzută 
Arsă de-un Seraf cu paşii ca un clinchet pe covor. 
„Vai, sărmane!”, am zis, „Prin cete de heruvi, Cel sfînt îţi dete 
Un răgaz – şi suc – să-mbete gîndul tău pentru Lenore;
Bea acest suav nepenthes, bea, – şi uit-o pe Lenore!”
                                Zise Corbul „Nevermore!”

„Piază rea!,” strigai, „Prooroace! – Corb sau diavol, n-are-a face!
Fie că Ispititorul, fie că furtuna-n zbor 
Cuteză să te trimită în pustia mea vrăjită, – 
Într-o casă bîntuită de Oroare, – te implor! 
E vreun balsam în Iudeea? – spune, spune-mi, – te  implor!”    
                               Zise Corbul „Nevermore”.

„Piază  rea!”, strigai, „Prooroace! – Corb sau diavol, n-are-a face!
Pe boltitul cer, pe Domnul adorat de noi în cor, – 
Spune-mi – săruta-voi oare în Edenul sfînt din zare 
Fata-flacără pe care îngerii-o numesc Lenore, – 
Fata pură, ca o rază, care s-a numit Lenore?”
                              Zise Corbul „Nevermore!”

„Ultimul cuvînt să-ţi fie!, – corb sau drac!  în vijelie 
Să te-ntorci, – te-nchidă Noaptea sub plutonicu-i zăvor! 
Pene nu lăsa pe cale – martore minciunii tale! 
Nu-mi sfărma cu-aripi spectrale sihăstria!  – Piei în zbor! 
Scoate-ţi crudul plisc din mine, forma spulberă-ţi-o-n zbor!”    
                              Zise Corbul „Nevermore”!

De-atunci Corbul, ca o stană, nu mai flutură din pană, 
Stînd pe bustul mîndrei Pallas, – fantomatic, sfidător. 
Ochii lui au para trează-a unui demon ce visează, 
Baza lămpii-i proiectează umbra neagră pe covor, 
Şi-al  meu suflet niciodată, smuls din  ea, de pe covor,
                             Nu va  mai sui în  zbor.

Traducere, Ștefan Augustin Doinaș

9 comentarii:

  1. Ooo, ce frumooos! Poe!
    Putini isi mai amintesc de faptul ca primii traducatori ai lui Poe in limba romana au fost Eminescu si Caragiale. Si sub influenta acestor scrieri apar nuvelele fantastice ale celor doi!
    Ce surpriza placuta!

    RăspundețiȘtergere
  2. Îmi pare tare, tare bine că-ți place și Poe, nu doar Villon! Cât despre traducere, am avut de ales între Mihu Dragomir, Petre Solomon și Șt.Aug.Doinaș... și, după cum vezi, am ales.

    RăspundețiȘtergere
  3. Alegerea e a unui cunoscator fin! Traducerea e impecabila!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tare-s curios, cum se descurcă o ZÂNĂ cu smârcurile celui curs pe a cărui platformă tre' să ne plasăm, iar eu, sărmanul, încă n-am reușit încă să intru/urc?!... La ce e necesară atâta bătaie de cap?..., iar frații întru curs fug spre CDȘ, iar eu nu pricep de ce... Urâtă perioadă a anului... Cred că de-aia am fost harnic pe blog. Cu drag, AN

      Ștergere
    2. Zana nu se descurca deloc! Le-am si scris e-mail! Am sa rog niste elfi sa ma ajute! Mie mi s-au lungit urechile de asteptare sa se intample ceva! Cling!
      Asa ca sunt AFANASE!
      Cu drag, Fee
      (pentru conformitate, Dina-Maria Vitalariu)

      Ștergere
  4. Zic să foloseşti bagheta cea magică..., pen' că eu am profitat neaşteptat de venirea feciorului din cele Capitale şi m-am desluşit cumva: am intrat în pădurea cea vrăjită a platformei, m-am cam dumirit cum se face o postare (da' ce să postez?!...), dar nu ştiu cum să sporovăiesc... vorbe cu ceilalţi... Adică nu le am cu mail-ul platformal!... (ce cuvânt mişto mi-a ieşiiiit! - e şi plat şi formal!!!) Cu drag, AN

    RăspundețiȘtergere
  5. hahahaahah! Nu m-am descurcat inca!
    Va doresc o saptamana frumoasa! Cling!

    RăspundețiȘtergere
  6. Cu asemenea "plăceri"?..., draga mea Fee, te-nşeli amarnic! Sâmbătă abia vom râde şi vom glumi pe seama stressului de peste săptămână! Diiing, dooooong!

    RăspundețiȘtergere
  7. Drept sa va spun, ma doare-n tiara de zana de toate cele. Ma preocupa lansarea cartii mele. E un eveniment care imi solicita destula atentie.
    Cand esti zana ploii, si viata-i grea!
    Are Iorga un articol foarte interesant despre examene si evaluari. Se numeste, cred, "Bumbul de cristal al mandarinului"! Cling!

    RăspundețiȘtergere