duminică, 28 aprilie 2013

Geo Dumitrescu - „Cântec de nucă verde”


Am crezut că, din când în când, nu e rău să ne-amintim că vine
primăvara, că-nfloresc chiar și nucii, că liceenii sunt și ei oameni, că Geo Dumirescu e un mare poet!

               "Dar Blanca-Doamna, crin în floare, ce îngâna cu vers de zână?
                Dar Bertha cu piciorul mare, Alisa, Eremburga?..."
                                                                                    (Villon-Vulpescu)


Şi foaie verde trei lămâi,
"Rămâi, o, nu pleca, rămâi..."
Cântam, cu zarea căpătâi,
Nepăsătoarelor statui --
Eram şcolar, erau dudui,
Eram un cal cu şaua-n spate,
Cu semne de celebritate,
Iubeam iubite adecvate
Pe doi trei poli şi jumătate.

Şi iarăşi verde, trei lămâi,
Iubire fragedă dintâi --
Era de Sfânta Filofteea
Când mă-nvăţarăți fapta-aceea --
Ce-o face omul cu femeia,
Căci vouă vă eram frumos
Şi de-a călare şi pe jos,
O, fete vechi, cu pulpe groase,
Nemijlocite şi frumoase...

Şi foaie verde şi-un pistil,
Mirări de tânăr imbecil --
Cu ochii mari pe sub mobil,
Plecam înalt şi lat în spete --
În triviale menuete
Cântând spre Maica Preacurvită --
O, du-ne iarăşi în ispită,
Înfrigurata stalactită!

Şi diridam şi alelei,
Negustorite oase,
Fiţi binecuvântate-n trei
Şi răsplătite-n şase,
Voi, neuitatele femei,
O, preafrumoasele femei
Din ultimele clase!


Ar fi bine să uiţi

    «... Du-te acasă, prostule,
   Nu-ţi mai pierde nopţile»
                       (Cântec lăutăresc)

- Ar fi bine s-o uiţi! îi spuneam inimii,
uit-o, îţi spun! Îi strigam furios,
aşază lespezi înalte de linişte în urma ei,
uit-o!, suflând încet, dă zbor păpădiei străine ...
- Uşor de zis! Mi-a răspuns – nicicând
n-a fost dat nimănui a uita
focul în care piere arzând.

- Uitaţi-o! le strig ochilor – pentru Dumnezeu,
alungaţi-o din lacrimă şi din lumină,
uitaţi-o, vă spun !
- Eram nişte cratere stinse, mi-au spus, lumina
nu mai găsea drumul spre noi.
Ca nişte afumate răni de glonţ,
spre lume aţinteam
sticloase întrebări încremenite. Doar ea,
buzele ei, aburind uşor geamul subţire, uscat,
lumini reaprinse în ferestrele reci. Doar ea –
lumini fierbinţi, în mijlocul cărora
tolănită, domneşte.
Nu-ncerca, n-ai cum s-o alungi, orb vei rămâne –
alungă-ţi ochii, lumina,
căci numai o dată cu noi
va pleca şi ea de la tine.

- Uitaţi-o, uitaţi-o! le strig disperat mâinilor,
uitaţi-o, voi, ciudate vietăţi electrice,
liniştitele mele unelte:
de-acum înainte, cuprindeţi văzduhul în braţe,
hărăziţi mângâieri doar obrazului pufos
al poamelor, al pruncilor,
doar întinderii albe a hârtiei,
şi rotunjiţi-vă palmele în jurul mărului
şi-al portocalei,
de-acum înainte, cuprindeţi de mijloc
doar arborele din drum, tăcut şi statornic.

- Uit-o şi tu, îi strig sângelui,
întoarce-te acasă, prostule, adună-ţi apele
în matca lor veche şi, cântând,
lasă unda să-ţi joace în voie
pe prundurile multicolore ale vieţii...
- Zadarnic, zadarnic! îmi spune
n-ai cum să-ntorci, nu mai poţi alege
unda grăbită a râului
din vânătul val nestatornic al mării
în care s-a pierdut fără urmă...

- Uit-o! îmi strig disperat mie însumi,
fugi, goneşte, scapără-ţi paşii
departe spre zare, încotro vezi cu ochii,
fugi, nu te mai uita în urmă,
azvârle peste umăr pieptenele:
dese păduri înalte s-or aşterne
între tine şi ea!
fugi, azvârle oglinda: lacul întins,
cu nemărginirea-i de ape, va îneca
amintirea ei...

Fug, alerg... Zadarnic alerg, o, zadarnic:
oglinda umedă a lacului 
cu ochii ei calzi, luminoşi, mă priveşte,
iar şoapta pădurii adânci mă tot cheamă
cu glasul, cu vorbele ei,
şi toţi arborii, arborii dragi, spre mine întind
o, arborii mereu spre mine întind 
braţele ei.

6 comentarii:

  1. ÎNCHINARE:
    Măria Ta, să nu-ntrebi unde
    Au pas, (de-un leat, de ieri) e-n van.
    Căci viersul meu îţi va răspunde :
    Dar unde-i neaua de mai an ?
    (Villon/Vulpescu)
    Cling!
    Sărbători Fericite!

    RăspundețiȘtergere
  2. Draga mea Zână Albă,
    mă-nchin domniei şi frumuseţii tale, dar, din păcate, îţi pot răspunde doar aici... E prea complicat pentru mine să scriu ceva pe blogul matale, deşi-l frecventez asiduu!
    SĂRBĂTORI FERICITE! Lumina Domnului să-şi reverse întreaga binecuvântare asupra ta şi a familiei tale, dragă Fee Blanche!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. M-a impresionat până la a lăcrima faptul că avem gusturi comune, nu doar divergente!... Eu, după cum ai putut observa, prefer nestarea, că doar d'aia Itinerant şi tot d'aia... mereu!
      AN

      Ștergere
    2. Va multumesc mult, domnule profesor! Azi a fost un adevarat rasfat cu poemele pe care le-ati ales! Am vrut sa fac un reblogging, dar suntem pe platforme diferite si se poate, totusi am reusit o trimitere la blogul dumneavoastra pentru cititorii mei, sa se bucure si ei de ceea ce scrieti.
      Va doresc sa aveti parte de ce va e drag!
      Cu toata pretuirea, Dina-Maria Vitalariu.

      Ștergere
  3. Divergente? Nu cred sa fie! Cautam acum e-mailul dumneavostra! Credeam ca il am de la curs, dar nu il gasesc! Si eu ma descurc destul de greu cu noile forme de comunicare!
    Va asigur de tot respectul meu si de toata pretuirea!

    RăspundețiȘtergere