La un prieten! Răspuns

Unde sunteţi?
De ce mă lăsaţi singur
în pădurea beznei de-apoi?
De ce trebuie
s-o apucăm care-ncotro,
fără cărare, fără noimă, fără plan-călăuză-înger păzitor?
Hai să fim, atunci,
mereu împreună!
Hai să fim, măcar, 

cum am fost pân'acum!
E prea blestem
blestemul acesta pe care trebuie
să-l suportăm, ispăşim, plătim, asumăm!!,
iar eu,
cel mai mic şi pricăjit,
cel mai fericit şi egoist,
sufăr cel mai mult!
O simt!
O cuantific!
Antinomia-mi.
Oare toţi sunteţi
goi de voi
şi purtători de altul
sau alţii?
Staţi
mai încet, voi,
din stânga şi, voi,
din dreapta, voi,
de dinainte şi voi,
dindărăt!
Vreau să merg şi eu
alături de voi,
umăr la umăr, inimă lângă inimă, suflet lângă suflet!...,
nu vedeţi
c-am rămas
un trup fără suflet,
nu vedeţi
că,-n toată-întunecimea,
fiecare cară
câte-o bucăţică din sufletul meu!
La dreapta şi la stânga,
în faţă şi-n urmă,
numai foşti
cu bucăţi
din fiinţa-mi veşnică...
pomenire
unică.
Hai să facem ceva:
să dărâmăm Pământul,
să coborâm drapelul cerului,
hai să corespondăm,
hai să ne adunăm din nou,
hai să fim din noi împreună.
Hai să facem ceva!
Vă simt la fel de nefericiţi,
la fel de dezîmpliniţi,
de frânţi
metafizic!
Oare nu se poate face nimic?
Hai,
hai,
hai...,
orice,
numai hai!!!

Desluşire:
Niciodată
nu răspunde nimeni,
nici măcar tu,
nici măcar ţie,
disperatule
care
strigi în deşert.

S-auzim mereu numai de bine!